5,495 matches
-
prin parc erau mai dese și mai lungi acum, zilele cu soare încălzind sufletele rănite care purtau tainicile boli ca pe un înscris al destinului. Simona nu știa cât avea să zăbovească în acest spital. Nu avea nimic a le reproșa medicilor sau asistentelor, dar purta cu ea mereu o întrebare neliniștitoare: ,,Până când? Cât timp voi mai privi aceste ziduri care se interpun între mine și viața adevărată?" * Într-un spital specializat în boli ale sistemului nervos, pacienții sunt purtători ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
rămânându-mi un gust tare searbăd în gură. Așa stând treaba, dorind să nu-mi mai irosesc deloc vremea și nervii cu acea cauză dea dreptul pierdută, și neavând nicio remușcare, care să-mi vorbească în conștiință și să-mi reproșeze cu mânie că n-am încercat măcar, am pornit cu tot avântul și cu toată tragerea de inimă, de care eram atunci stăpânit, spre a mă ridica peste ceilalți și a mă realiza cât mai bine, spre a arăta cu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
tremure de nervi. Se tulbura foarte tare. Aproape că zvâcnea ficatul în ea. Devenea de-a dreptul incapabilă să mai răspundă de faptele ei. Iar astfel de accese de isterie erau foarte dese la dânsa, din păcate. Ea dintotdeauna îi reproșase lui Șerban că numai el singur este de vină pentru toate acestea, când, în realitate, aproape în întregime ea era... - Îndrăcitule!, răcni cât de tare o ținură plămânii, aruncând cu lovituri în toate părțile, isteric. Te omor! Iată ce se
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
dorință puternică și adevărată! Din păcate, nu există! În fiecare ființă zace un “mare egoist” care vrea supremația, vrea locul din fruntea bunăstării, dorind să privească peste umăr cu superioritate și profund dispreț ( mascat cu un zâmbet faustic). Mi-am reproșat toată ziua intervenția la Radio Iași. Și doar Îmi propusesem să nu mai fac acest lucru. Nu pentru că a fost un lucru mărunt și inutil! NU! Mai mult, din cauza stărilor prin care trec. Înainte să pun mâna pe receptor mă
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
de ce și-ar pierde vremea cu el?! Nu mai era o adolescentă să viseze toată ziua la cai verzi pe pereți, fusese întodeauna o femeie rațională, poate chiar prea rațională, chiar seacă pentru gustul bărbaților. Chiar iubitul ei ficțiune îi reproșase într-o zi că: "are un aer prea sever", se uitase la el nedumerită, nu înțelegea la ce se referă, ea era numai lumină în prezența lui, cine știe, poate el pătrunsese în viața ei reală, acolo, da, era mereu
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
de ea, că totul s-ar putea încheia chiar astăzi, interveni avocatul Diaconescu. Președintele de ședință îl privi insistent, iritat de ton, bănuind în același timp că va prezenta o soluție inadecvată. Nu erau epuizate încă argumentările părții adverse. Îi reproșă din priviri că încălcase unele reguli elementare statuate în cadrul instanței, însă îl ascultă răbdător. Și, ca dovadă că nu se putea ignora cerința legală a avocatului Mocanu, președintele hotărî: - Se acordă un termen de 10 zile pentru citarea martorilor. Ciocanul
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
putea înlocui toate condimentele, fiind o fire veselă, dispusă mereu să spună o șotie care să învioreze atmosfera. Gurmandă recordmenă, își ducea cu dezinvoltură cele 120 de kilograme. Prima vizită o făcu și de această dată, la bucătărie. Glumind, îi reproșă Inei: - Ce faceți dragă, de ce vă tot moșmondiți atâta și nu puneți pe masă toate bunătățile? Am o foame de lup...! - Îndată, tanti, să vină Alex și băieții, îndată, dar dacă ești grăbită, îți pot oferi un picior de pui
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
detenție executați de tata, decât de la două rude apropiate, bunicul Nițucă și tanti Jeni, în rest toți mă acuzau că eram ulițarnic și neastâmpărat. Mai ales mama, care mă lua în primire la școală, în pauzele dintre ore, să-mi reproșeze cu catalogul în mână unele note mai mici, trăgându mă de păr și de urechi, de față cu profesorul, care-i era coleg de cancelarie. Eu nu înțelegeam nicicum de ce un copil nesupravegheat, lăsat liber să facă numai ce-și
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
de tanti Jeni, seara când ne întâlneam, nu poate să mai șchiopăteze, când aveam resurse de recuperare rapidă. Așa am învățat mereu, în salturi cu scurte opriri, ca-n armată, încheind anul școlar printre primii, neavând nimeni ce să-mi reproșeze. De altfel, de la 10 ani am devenit, într-un fel, cap de familie, căci, alături de bunica Ilinca și de tanti Jeni, mă implicam înainte de toate în treburile gospodărești mai ușoare: scosul și adusul apei de la fântână cu căldarea, statul la
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
face: mai toți vecinii mei sunt niște suspicioși, niște sperioși, oameni bolnavi, care se ascund În fundul sub patului lor la cel mai mic pârț auzit dincolo de pereții locuinței. Nu știu decât să se mire, să se vaiete și să-ți reproșeze tot felul de lucruri urâte, jignitoare, neînțelese ori neadevărate. Respir Întretăiat, gâfâind din greu, cu pieptul mișcânduse Într-un ritm sacadat. Îmi aprind o nouă țigară. Închid ochii și nu trag decât un fum, adânc inspirat. O stare violentă, de
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
luase hotărârea de a urma o școală postliceală de asistente medicale, în familia ei nefiind nici un fel de opreliște. Vrei să stai cu plosca la patul bolnavilor, n-ai decât, îi spunea mama Olgăi. Nu vei putea niciodată să-mi reproșezi ceva. Și dacă o vei face, îți voi aminti că aceasta a fost alegerea ta. - Ce mă fac, dragă!? Îi mărturisea Ina colegei sale, ori de câte ori avea prilejul. Ai mei nici nu vor să audă despre școala aceea sanitară... - Dacă tu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
difuzoare o tot repetă: Trenul accelerat 243 are o întârziere necunoscută! - Să nu crezi tu, replică Olga cu o grijă controlată, deși am unele certitudini, am impresia uneori că mă aflu cam pe același peron. Am spus același peron!? Își reproșă graba cu care intrase în jocul Inei, fără să-și dea seama că fusese luată de val, dar reveni repede cu gândul de a concilia: sunt sigură că nu așteptăm amândouă același tren!? Asta ar întrece orice imaginație, ce zici
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
În seiful sufletului ei, seif de la care numai ea avea cheile. Alex deținea unele informații vagi privind drumurile pe care își purta pașii Olga și bănuia că acestea nu au plantate la intrare semnul interzis, dar cum putea să-i reproșeze lucruri ce nu se bazau decât pe simple bănuieli!? Totuși, nu putea rămâne impasibil. Alex era minat de neliniști. I se părea întotdeauna că existau în exprimările, în fizionomia feței, în comportamentul ei general, multe lucruri care rămâneau nespuse, suspendate
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
pat, zăbovi câteva clipe în aceeași ținută în fața lui, contrariată, apoi începu să se îmbrace. O străfulgeră un gând: Alex era un adevărat cavaler, voia ca totul să se desfășoare în noaptea nunții, și-și zâmbi sieși, fără a-și reproșa gestul, fără a-l condamna. Își zidi uimirile în tăceri, gândind că orice cuvânt rostit cu glas tare ar putea fi dăunător. În acest timp, Alex robotea la bucătărie, un ghem de nervi. Puse cafeaua în cești, vărsă din neatenție
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
audă. - Nu-ți sunt dator cu nici un fel de explicații, cum nici eu nu ți le cer pentru unele escapade de-ale tale pe care le-am aflat cam târziu, dar e bine totuși că le-am aflat. Nu-ți reproșez nimic, n-ar fi un gest elegant din partea mea. Deși aș putea s-o fac, am suficiente motive. Acum știu mai bine ca oricând că nu tu ești femeia cu care doresc să împart ce am mai de preț: crezurile
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
I se părea că întreaga natură trăia tulburarea lui. Trase draperia grea, de catifea, pentru a se despărți de stihia de afară. Trezit la realitatea crudă, Alex încerca un soi de mâhnire, chiar de jenă față de el însuși, și-și reproșa că procedase ca un ușuratic, un naiv în relația cu Olga. Se confirma acum, cu prisosință, temerea sa de a nu fi prins în tentaculele de caracatiță ale farmecelor ei oferite cu o dezinvoltură dezarmantă. În seara aceea, limpezit, Alex
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
de mult un partener de discuție. De cum îl văzu pe Alex, Jan se ridică și îl Întâmpină bucuros că un musafir drag îi pășea peste prag, mai ales că în ultima perioadă acesta dăduse din ce în ce mai rar pe la el. Nu-i reproșă îndelungata absență. Știa că Alex se pregătește pentru predarea unei fastuoase clădiri, destinată a fi Banca Agricolă a urbei și, trecând peste tentația de a-i face reproșuri, îi ură bun venit. - Iată că vine și muntele la Mahomed, glumi
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
pentru câte discuții se profilează la orizont!? - Fii fără grijă, abia a intrat în rezervele de la beci. Și ar mai trebui să știi ceva, Alex, prietenia nu urmează la cursuri la fără frecvență. Era un mod elegant de a-i reproșa îndelungata absență. - Valentina, încercă Alex o scuză, simțind săgeata care venise direct, prietenia adevărată e o piatră rară pe care nici măcar intemperiile naturii n-o pot deteriora. - Eram sigur că vei ieși la suprafață ca untdelemnul. Nu puteai tu să
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
și hotărî să o invite sâmbătă seara pe Ina la un restaurant. Alese pe cel din Grădina publică, în aer liber, la terasă, unde se puteau bucura de o ambianță deosebită. Ina nu se formaliză. Nu avea ce să-i reproșeze lui Alex. Acesta se prezentase în toate ocaziile ca un prieten adevărat. A invita o fată la un local public nu era un lucru neobișnuit. Se întâlniră în preajma porții principale a Grădinii publice, alăturară unui salut reciproc zâmbete de tandrețe
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
semnat actele la ofițerul stării civile. - S-ar putea să râzi, să consideri cerința mea ca pe o naivitate copilărească, dar eu port această povară de ani și ani. Când voi deveni soția ta, nu vei avea prilejul să-mi reproșezi niciodată ceva care să te lezeze, te voi ocroti, te voi iubi, îți voi îndeplini toate voile, dar te rog din suflet să nu mi ceri niciodată, dar niciodată să-ți gătesc gulaș unguresc. Alex izbucni într-un râs hohotit
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
dispărută, ușa oficiului se deschise și în cadrul ei apăru o pacientă ce purta în mână cutia nichelată : - Domnișoară Ina, ați uitat asta la noi în salon, pe patul meu... - Da, da, acum îmi amintesc. După ce se închise ușa, Ina își reproșa că măcar nu i mulțumise cum s-ar fi cuvenit acelei femei... Apoi încercă să-i explice Olgăi cum au decurs lucrurile. - M-a rugat doctorul Vlad să merg până la farmacie pentru niște medicamente și, din grabă, nu mi-am
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
cu acest apelativ. Iată, sunt pe cale să ți-o dovedesc. - E la spital? se alarmă ea. - Acum o oră a plecat cu mama ei... - I-am promis mereu că voi fi alături de ea în aceste momente și, uitați-vă..., își reproșă ea..., n-am bănuit însă că... Tatăl Inei nu știa cât preț poate pune pe asemenea declarații, mai ales cunoscând din gura fiicei sale că Olga nu văzuse cu ochi buni acest mariaj și bănuind că focul ei viclenit nu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
reușit încă să-l lipești pe Alex de sufletul tău. E un om bun! E totuși bărbatul meu, e ca și cum ar fi un fiu al tău. Am cu el un copil, mă respectă, ne iubim. Nu am nimic a-i reproșa. - Ce știi tu? Am auzit că în tinerețea lui nu prea dădea pe la biserică. - Și chiar de ar fi așa!? Era cavaler, n-avea cui să-i pese cum își măsura timpul pe ceasornicul nopților sau zilelor, erau numai ale
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
spui, să știe care este viața mea de familie? - Ți-am mai spus-o: lumea este cum e ea... și...! - Ce, ar fi vrut să-mi trâmbițez intimitățile conjugale? Uite, aș dori să știi că nu am nimic a-i reproșa lui Alex și bănuiesc că nici el mie. Ar fi ideal dacă toate fetele ar avea noroc de un asemenea soț! - Stai să vezi: povestea ei, pentru că este povestea ei, să nu mă suspectezi cumva că inventez ceva, eu nu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
sat. De îndată, s-a făcut o mobilizare general, și întreaga suflare s-a adunat la locul cu pricina. Auzind de una ca asta, primarul și-a făcut, pe nepusă masă, apariția. Lumea l-a luat, de îndată, la rost, reproșându-i faptul că le neglijează siguranța publică, și, că, găinariihoti, își fac de cap, deposedându-i, în special, de cocoși. El a prins a se apăra, argumentând și desvinovățindu-se: ce pot să fac, singur, pe plan local, dacă nu sunt
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]