1,533 matches
-
la orgiile pe care le mai pot repeta. Și nu în aceste câteva miliarde risipite și câteva mii de conștiințe ucise, stă marea lor crimă, ci în faptul că măcar acum, când încă mai este timp, nu înțeleg să se resemneze." Deci precum în 1937, așa și în zilele noastre, vorba poetului de la Ipotești, „Toate-s vechi și nouă toate” iar perioada socialistă în care simțul civic a existat la modul plenar, nu este decât o mică și strălucitoare oază de
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
ar fi însetată de mai urgente nevoi zilnice. Borcanul numit Veturia, grăsuța doamnă zâmbitoare, dintotdeauna căruntă, șchiopătând tandru pe partea stângă, se obișnuise, în cele din urmă, să uite vremurile de demult, cu lecții de franceză engleză germană pian broderie, resemnată la modestul post de laborantă, pe care îl folosise, cu tăcută tenacitate, să învețe tot ce putea invata, până lumea a început să-i spună doamna doctor. Și nu în batjocură, cu toată considerația. Iar domnul și doamna Gafton ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
își freacă palmele uriașe una de alta, pentru a le învia, parcă. Din când în când, își îndreaptă ochelarii subțiri pe masca perfect tăiată a noului Ștefan Olaru. Da, recunoaște, de ce nu, de ce nu, de ce să nu recunoască, s-a resemnat cu succesul. Muncește mult, ca inginer, a devenit indispensabil la locul de muncă, e modest în cheltuieli, n-are iluzii, le regretă pe cele, puține, pe care le-a avut cândva, nu comite decât porcărioare de rutină, domestice, fără mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
mai lungă, dădea a înțelege obrazul liniștit inexpresiv al matematicienei. Ridicase însă ambele mâini în sus, a neputință. Își îngăduia oboseala, anunța că renunță. Ca și cum ceea ce rămăsese nespus era, de fapt, mult mai important, dar n-avea rost, renunța, se resemna, asta e. Pauză, tăcere. Pe mâna domnului profesor ceasul susura egal. Vancea dădu scurt din picioare și privi cadranul electronic. 1:00:2, 1:00:3, 1:00:5. — Aa, să-ți dau ceva de mâncare. Cum a trecut timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
era în remisie și, după cum îmi spusese oncologul la ultima consultație, aveam motive pentru un optimism prudent. Asta nu însemna că am încredere în el. Șocul cancerului fusese atât de mare, încât nici acum nu credeam în posibilitatea supraviețuirii. Mă resemnasem cu ideea morții și, după ce îmi scoseseră din corp tumoarea și trecusem prin chinurile tratamentului cu radiații și ale chimioterapiei, care mă sleiseră de puteri, după ce suferisem perioade îndelungate de greață și amețeli, pierderea părului, pierderea voinței, pierderea slujbei, pierderea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Poate s-a recăsătorit și și-a luat numele după al doilea bărbat. — Îmi pare rău de tine, Tom. — Să nu-ți pară. Nu merită. Dacă Rory ar vrea să mă vadă, m-ar suna. De-acum, aproape m-am resemnat. Îmi e dor de ea, bineînțeles, dar ce dracu’ mai pot să fac? — Și tatăl tău. Când l-ai văzut ultima oară? — Acum vreo doi ani. A venit la New York pentru un articol la care lucra și m-a scos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
placă, dar astea sunt singurele opțiuni. Aș putea să le dau afară din casă, nu-i așa? — Da, presupun că ai putea. Și ai ajunge să regreți zi de zi, până la sfârșitul vieții. Nu face asta, Joyce. Încearcă să te resemnezi. Capul sus. Nu te lăsa păcălită. Votează cu democrații la toate alegerile. Plimbă-te cu bicicleta prin parc. Visează la trupul meu desăvârșit, auriu. Ia-ți vitaminele. Bea opt pahare de apă pe zi. Ține cu Mets. Uită-te la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
ați știut că vreau haina ? — Meseria noastră e să știm tot, spune chelnerul discret. — Vezi ? Îi spun lui Jack. Ei mă cunosc. O clipă, ne uităm pur și simplu unul la celălalt. — Bine, spune Jack Într-un final și ridică resemnat din umeri. Bine. Te va conduce Daniel. Probabil că așteaptă afară, În mașină. — Nu mă duc acasă cu mașina ta ! zic oripilată. Mă descurc, mulțumesc. — Emma. Nu te prosti. — La revedere. Și mulțumesc foarte mult, adaug către chelner. Ați fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
n-am... Mă rog. Asta nu face decât să demonstreze că nu știi niciodată. Dar are dreptate. Unele relații sunt de scurtă durată. Evident, cea dintre mine și Jack n-avea cum să dureze. Și adevărul e că m-am resemnat. Sinceră să fiu, nu mai sufăr după el. Azi mi-a stat inima doar o singură dată, când mi s-a părut că-l văd pe hol, dar mi-am revenit destul de repede. Astăzi Încep o viață nouă. Sinceră să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
totuși cu impresia că aflaseră amănunte noi și pasionante. Muzicanții vienezi luară locul lăutarilor în cafasuri și se auziră primele măsuri din Pasul patinatorilor. Dariostimo fu dintr-un singur pas lângă Marioritza. Regele Soare nu știa să danseze, așa că se resemnă să-i privească pe cei doi dansând. De fapt, doar pe Napoleoană. Plutea trecând de la un dansator la altul și de la cadril la pyrrhica, vals, galop, mazurcă și mult îndrăgitul lancier, recent adoptat în saloane. O urmărea fermecat și, ori de câte ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
încât prea imbecil să fii ca să nu-ți dai seama că nu mai sunt copii, copiii pentru care Dumnezeu ar mai ține lumea... N-aveai decât să suspini în veci după Milică, Rafaele, și după harul acelei mile și iubiri resemnat surâzătoare, pe care vi-l insuflați reciproc și care nu vă lăsase vreodată să vă călcați pe inimă, păi, retardații, Milică, orfanii, Rafaele, dezmoșteniții... Și voi le erați datori. Ce dacă se pișă pe ei toată noaptea în pat, de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
o avusese odată Linda. Dacă niște prieteni de-ai lui Derek anticipează faptul că el va fi arestat pentru o crimă despre care ei sunt convinși că nu a comis-o, ce mama dracului te aștepți să facă? Să se resemneze și să-i ia măsurile pentru haine de Închisoare? Ar trebui să fii fericită că unii s-au deranjat să găsească o cât de mică dovadă care să-l disculpe. Asta dacă nu cumva chiar dorești să-l vezi Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
săi pe străzi și În bazar. Toghrul s-a opus, arătând că era luna Ramadanului, că nu se putea prăda un oraș al Islamului În perioada postului. Argumentul a avut câștig de cauză, dar Ceagrî n-a renunțat. S-a resemnat doar să aștepte ca populația să nu se mai afle Într-o stare de grație. Când locuitorii au prins de veste despre conflictul care-i despărțea pe cei doi frați, când și-au dat seama că, de la Începutul lunii următoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
o mai dezaprobe, Omar se alătură acum din toată inima tuturor schimelor sale. Și când, poznașă, ea amenință să tacă, el o imploră, folosindu-se de mângâieri, să continue, deși știe foarte bine cum se sfârșește istorisirea. Cârmuitorul Dreptcredincioșilor se resemnă, deci, să spună „da“, cu moartea În suflet. De Îndată ce răspunsul ajunse la el, Toghrul luă calea Bagdadului și, chiar Înainte de a intra În oraș, Îl trimise În grabă pe vizirul său, pe post de cercetaș, nerăbdător să vadă ce orânduieli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
să se plece În fața evidenței: dacă era vorba de un defect, acela Îi aparținea. Fuseseră consultați astrologi, vindecători și vrăjitori, i se prescrisese să Înghită, de fiecare lună plină, prepuțul unui băiețel proaspăt circumcis. Fără rezultat. Și trebuise să se resemneze. Dar, pentru a evita ca această infirmitate să-i micșoreze prestigiul În rândul celor apropiați, Își construise o solidă reputație de amant nesățios, târând În urma lui, pentru cea mai scurtă deplasare, un harem exagerat de bogat. Performanțele sale reprezentau un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
torent. Sensul discursului Îi scapă, ar vrea să-l Întrerupă, să ceară să i se vorbească În persană, În arabă sau măcar ceva mai rar, dar nu-i stă la Îndemână să se adreseze unei femei printr-o draperie. Se resemnează să aștepte ca aceasta să fi Încheiat. Dintr-odată, aude altă voce: — Stăpâna mea, Terken Hatun, soția sultanului, Îți mulțumește că ai venit la această Întâlnire. De astă dată, limba este persană, iar glasul l-ar recunoaște Khayyam și Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Nici o cauză nu e dreaptă atunci când se Însoțește cu moartea”. Voise să strige aceste fraze, dar se stăpânise, tăcuse, hotărâse să-și lase prietenul să alunece netulburat către destinul său. În pofida acelei nopți de Încercări, Nizam sfârșise prin a se resemna. Se obișnuise cu gândul de a nu mai fi. Dar se Îndepărtase tot mai mult de treburile statului, hotărât să-și dedice tot timpul care-i rămânea terminării unei cărți, Siyas-set-Nameh, Tratatul despre Guvernare, o lucrare remarcabilă, echivalentul, În Orientul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Djahane și te vor ucide odată cu mine. — Ei bine, fie, vom rămâne Împreună, În casa noastră și, dacă soarta mea este să mor Împreună cu tine, am să mă Împac. Ea se ridică din nou În picioare. — Eu, eu nu mă resemnez! Mă aflu În palatul acesta, Înconjurată de trupe care-mi sunt credincioase, Într-un oraș care, de-acum Înainte, Îmi aparține, am să lupt până la capăt și, dacă mor, o voi face ca o sultană. — Și cum mor oare sultanele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
simtă sub degete discurile gradate ale astrolabului, pentru ca toate grijile de pe lume să dispară. Nu și de astă dată. Stelele sunt tăcute, nici o muzică, nici un murmur, nici o mărturisire. Omar nu le sâcâie, trebuie să aibă motive serioase să tacă. Se resemnează să se Întoarcă acasă, merge Încet, ținând În mână o trestie care se abate, din când În când, spre un smoc de iarbă sau spre o creangă rebelă. Acum stă lungit În camera sa, cu luminile stinse; brațele sale strâng
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
străinilor și extrem de generos. E foarte instruit, cunoaște istorie, geografie, desen; vorbește franceza și stăpânește foarte bine limbile orientale: araba, turca și persana.” Odată sosit la Trapezunt, m-am instalat la Hôtel d’Italie, singurul din oraș, confortabil, dacă te resemnai să uiți de droaia de muște care transforma fiecare masă Într-o gesticulație neîntreruptă, exasperantă. M-am hotărât, așadar, să-i imit pe ceilalți vizitatori, angajând, pe câțiva bănuți, un adolescent care se Îndeletnicea să-mi facă vânt cu evantaiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
o regulă stabilită, greu de modificat; dar ca persanii să-și pună, de azi pe mâine, proprietățile sub protecția unui monarh străin, ca să se sustragă legilor din țara lor, iată un procedeu nou, inedit, neobișnuit. Shuster nu voia să se resemneze. Le dădu ordin jandarmilor să meargă să ia În posesie proprietățile respective, fără să utilizeze violența, dar cu fermitate. De această dată, Pokitanoff nu interveni. Crease incidentul. Misiunea sa era Îndeplinită. Reacția nu Întârzie. La Sankt-Petersburg a fost publicat un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
voi în familie n-o mai are nimeni, nu-i așa?” „Nimeni. Dar uneori așa se întâmplă, o mutație spontană, sau cum s-o chema. Genele fac ce vor ele și, până la urmă, nouă nu ne rămâne decât să ne resemnăm. Acum s-a îmbolnăvit el. Însă noi nu vorbim despre asta și nici el nu întreabă. E așa de inteligent, încât probabil ar înțelege și după aceea ar suferi. Prea curând, prea curând.” „Da, da, are o privire vioaie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
atâta vreme, zâmbetul pe care îl păstrează numai pentru străini și pentru cei care îl însoțesc plini de devotament în drumețiile sale. Ce s-a întâmplat, întreabă ei, iar el le spune pe un ton calm, ca și când s-ar fi resemnat deja, nu îmi simt picioarele, nu le pot mișca, iar mâinile, cu dificultate, și ei îl privesc neîncrezători, observându-i forma fizică, pare a fi un sportiv îmbrăcat în hainele acestea. Când a început totul, se interesează ei, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
eu, uitându-mă la ceas. Se pare că vorbele mele n-au ajuns la urechile lui Naoko și chiar dacă au ajuns, nu le-a perceput. A tăcut o clipă și apoi și-a văzut iar de poveștile ei. M-am resemnat, căutându-mi o poziție mai comodă și am băut vinul care mai răm\sese în cea de a doua sticlă. Socoteam că e mai bine să o las să vorbească și să spună tot ce are de spus. Am decis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
atât de puternic, nu mă simt în largul meu dacă nu mă înțelege lumea. Există unele persoane pe care vreau să le înțeleg și care să mă înțeleagă. În afara acestora, știu că, de multe ori, nu sunt înțeles, dar mă resemnez și iau lucrurile ca atare. Eu nu sunt de acord cu ce spune Nagasawa în privința mea, pentru că mie îmi pasă dacă mă înțelege lumea. — E cam același lucru cu ce spuneam și eu, accentuă Nagasawa, luând lingurița de cafea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]