2,221 matches
-
de frig Și eu să te-mbrac în păduri și tăceri... O lume să-mi plângă pe umeri aș vrea O lume în care doar tu mai exiști; Cu mine în tine, să zbor de-aș putea Să-ți sting resemnarea din ochii tăi triști... Eu sunt doar a ta, floare albă de cer În irișii-albaștri, ades înfloresc; Tu prinde-mă astăzi în noapte de ger Cu gestul iubirii, o iarnă topesc... Nu-mi cântă în palme atingerea vie Decât într-
TU, ATINGERE VIE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341274_a_342603]
-
viață; Eu, cel ciuntit acum, cu rănile neunse Și zbucium de tristeți și zâmbet de paiață... Sunt singur lângă-o cruce ce dăinuie-n uitare Creștinul fără casă din valea unei plângeri; Îi sunt și umbră rară și floare-n resemnare Și lacrimă-n icoană și rugă către îngeri... Și ramurile mele, mai rare-n toamna asta Se-așază cu tandrețe la masa cu tăceri, Ne spunem rugăciunea și poate și năpasta În zorii dimineții și-n pragul unei seri... În
COPACUL de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341276_a_342605]
-
Că n-am greșit cât am iubit Poate că mi-a cântat de bine Pe când mă lepădam de mine Dar eu nu mi-am cerut iertare După-ntreita nepăsare Crezându-mă nevinovat De cine m-oi fi lepădat? Uitând al resemnării glas De cine singur am rămas? 31 Martie 2004 Volumul " Visul stejarului " http://mariusrobu.wordpress.com/ https://www.facebook.com/pages/Marius-Robu-Arhive-sentimentale/219171961569455 Referință Bibliografică: NEPĂSAREA DE SINE / Marius Robu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1043, Anul III, 08
NEPĂSAREA DE SINE de MARIUS ROBU în ediţia nr. 1043 din 08 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342074_a_343403]
-
la unele întrebări.” Însă, așa cum afirma Camil Petrescu, „câtă luciditate, tot atâta dramă.” Drama Vavilei Popovici constă în faptul că acceptă ideea că trecutul nu mai poate fi îndreptat, că rănile, deși cicatrizate, rămân. Dincolo de această acceptare însă, autoarea refuză resemnarea. În „Cartea mamei”, Vavila Popovici ne invită să o însoțim într-un drum în care se presupune că fiecare element prezentat, inclusiv contextul social și cultural, va conclucra cu scriitoarea pentru ca tainele, enigmele, durerile, bucuriile trecutului rămase neelucidate încă, să
UN CANTEC DESPRE MAMA INTRUPAT INTR-UN ROMAN-ESEU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341730_a_343059]
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > RĂSTIGNIRE ASUMATĂ Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 803 din 13 martie 2013 Toate Articolele Autorului rezemat de speteaza resemnării într-o răstignire asumată privea pe fereastra universului își pierduse orice speranță telurică el o furnică de gând sub o talpă imensă de viață la târgul de joburi nu mai aleargă a coborât prea adânc în infernul lui dante și
RĂSTIGNIRE ASUMATĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 803 din 13 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342258_a_343587]
-
poate o ultimă-ncercare într-o limbă uitată de mult înger îngerașul meu roagă-te la dumnezeu somn nu mai are și de-ar avea ar fi un supliciu în patul lui procust securea stă la picioare rezemat de speteaza resemnării într-o răstignire asumată o ultimă încercare într-o limbă uitată de mult eu sunt mic tu fă-mă mare eu sunt slab tu fă-mă tare i-s buzele arse de oțetul promisiunilor cu zâmbet prefăcut el nu cere
RĂSTIGNIRE ASUMATĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 803 din 13 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342258_a_343587]
-
trup, dar cine să-și întindă Spre mine mântuirea, când eu îmi sunt osândă? Printre cuvinte negândite mi-am făcut ascunzișul, Pitită sub un con de umbră, să nu mai simt tăișul Atâtor clipe irosite. Zadar... Nimicnicie... Oftez pierdută-n resemnare. Mă-ncui în colivie. Și arunc cheia, să nu mai ies, captivă eu în mine, Sorb din pahar, înghit cu greu, mă minunez : Ce plin e!!! Referință Bibliografică: În colivie / Daniela Dumitrescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1309, Anul
ÎN COLIVIE de DANIELA DUMITRESCU în ediţia nr. 1309 din 01 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/342284_a_343613]
-
care îmi aduce persistența memoriei. Azi mă întorc alături de colegii mei de liceu în vechea noastră clasă. Este o călătorie care mă conduce în mai multe istorii paralele. Stau într-o bancă și din vitrina unui dulap mă privește cu resemnare, Brad Pitt. Galați, Liceul Al.I.Cuza, promotia 1986,clasa a XII-a D Referință Bibliografică: Întâlniri / Daniela Lăcrămioara Capotă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 736, Anul III, 05 ianuarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Daniela Lăcrămioara Capotă
ÎNTÂLNIRI de DANIELA LĂCRĂMIOARA CAPOTĂ în ediţia nr. 736 din 05 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342325_a_343654]
-
puțina lor simțire... Prea adesea, operăm cu instrumentele acestea de evaluare, aflate, dintru început, sub semnul aproximării înșelătoare, al neajunsului, al erorii. Folosite ca bază de calcul pentru judecățile noastre de valoare, sfârșim, inevitabil, în marasmul amărăciunii, cel mult în resemnare. Pentru că, de aici, din această perspectivă strict umană, întotdeauna peisajul va fi sumbru. Tot atât de sumbru, însă, ca și atunci când Adevărul Întrupat pășea printre noi, respirând același aer dens, sorbind aceleași răsărituri promițătoare, fiind acoperit de aceeași negură nepătrunsă a nopții
SINGURA RATIUNE DE A FI! de TITIANA DUMITRANA în ediţia nr. 1479 din 18 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342434_a_343763]
-
două pânze goale. ești atent la rama de lemn, mult prea groasă pentru ideile tale, înainte să-ți arunci furia sau calmul în tușe adânci. te ascunzi între două linii. creezi tunelul prin care liniștea ridică întunericul la grad de resemnare. - unde vei așterne buzele, te întreb. știu că urăști roșul. le voi colora în alb. poate așa se vor naște alte arcuri de timp între vorbele nerostite. - lasă albul deoparte. roșul îți va readuce un zâmbet stingher. pe fața ta
EST-NORD de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/342465_a_343794]
-
Nu am idee de la cine, dar este acolo. Bătrâni cu pălării verzi merg din ușă în ușă întrebând dacă toată lumea este OK. Oamenii vorbesc cu persoane complet străine intrebandu-le dacă au nevoie de ajutor. Nu văd semne de teamă. Resemnare, da, dar frică sau panică, nu. Ne spun că ne putem aștepta la replici, si achiar la alte cutremure majore, timp de încă o lună sau mai mult. Și ne confruntăm mereu cu zguduieli, huruituri, vibrații, zdruncinături. Sunt binecuvântata pentru că
MESAJ DIN JAPONIA de SURSĂ NEPRECIZATĂ în ediţia nr. 81 din 22 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341694_a_343023]
-
Acasa > Stihuri > Nuante > RESEMNARE Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 395 din 30 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului RESEMNARE Nu în vin mi-alin amarul Cred că n-ar avea vre-un rost, Zadarnic aș goli paharul Tot n-ar mai fi ce-
RESEMNARE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340634_a_341963]
-
Acasa > Stihuri > Nuante > RESEMNARE Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 395 din 30 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului RESEMNARE Nu în vin mi-alin amarul Cred că n-ar avea vre-un rost, Zadarnic aș goli paharul Tot n-ar mai fi ce-a fost. Nimeni n-a reușit în lume Să schimbe mersul vieții, Oricine poate spune Frumoși
RESEMNARE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340634_a_341963]
-
literă de lege, Ca nestematele lucioase Ce cu mâna le-ai culege. Atunci tu cazi într-un neant Din care nu vei mai ieși, Vei pierde tot ce e înalt Și în tăcere vei sfârși. Turda August 1966 Referință Bibliografică: Resemnare / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 395, Anul II, 30 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Mihai Leonte : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
RESEMNARE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340634_a_341963]
-
de vânzare/ Pe-un sac de vorbe dulci, e-nșelător/ Cel ce mimeaz-a vieții disperare,/ Prin lan de amăgiri e călător ... ” (Povață). Și, deși viața i-a oferit prea puține motive de bucurie, cu înțelepciune, fără abandon, dar cu tacită resemnare, poeta privește întotdeauna partea plină a paharului, reușind să-și impună a revaloriza fiecare experiență, cu absconsa morală că fiecare eșec trebuie să fie începutul cursei spre reușită: „Sute de miresme adunate-n mine/ Risipesc tristețea și-o transformă-n
PLEDOARIE PENTRU MULTIPLELE FUNCŢII ALE IUBIRII de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340595_a_341924]
-
aceasta cugetă la Filocalie, la teologie, la creștinătate... Mănăstirile îi dau un prilej de îndelungată și rodnică meditație. Monahismul îi apare fie ca o dedicare de excepție în duh paulinic ce nu s-a stins în creștinătate, fie ca o resemnare a creștinătății care, neputând realiza imaginea Împărăției lui Dumnezeu în mijlocul lumii, deci ca lume, s-a mulțumit cu orânduirea mănăstirească. Monahul e un ostaș ideal al lui Hristos, dar mănăstirea nu e o fidelă imagine a Împărăției lui Dumnezeu. Deținutul
DEŢINUTUL PROFET de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340565_a_341894]
-
porumbei. Nu te-am întrebat niciodată de ce-ți înlănțui grijile în temnița tăcerii și nu le scoți de-acolo nici măcar acum, în pragul serii. Gândurile mele se oglindesc într-ale tale ca-ntr-o mare nemărginită. Le privești cu resemnare zările, tăiș roșu, ca un cuțit... Dincolo de nori, dincolo de zei, dincolo de tăcere apusul își pleacă genele vinovat: ne-a mințit! Referință Bibliografică: Apusul își pleacă genele vinovat... / Curelciuc Bombonica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 488, Anul II, 02 mai
APUSUL ÎŞI PLEACĂ GENELE VINOVAT... de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 488 din 02 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/340735_a_342064]
-
vers cu care rezonez din „poezia lui Celentano” Legat de poezia lui Celentano, cred că „asta e, ăștia suntem” este un mod de viață. Aș fi curioasă să-i număr cuiva de cate ori zice „asta e” într-o zi. E o resemnare care merge dincolo de cât ar trebui. Bineînțeles, sunt lucruri pe care nu le poți schimba și care te afectează. Dar expresia e folosită și în legatură cu lucruri care stau în putința omului să le schimbe. În cazurile astea, un
„Asta e, ăștia suntem...” Mocirlă și Celentano: cum am încercat să-i dezlipesc pe părinții mei de televizor () [Corola-blog/BlogPost/338162_a_339491]
-
buni la handbal feminin. Nu noi ca țară, dar o echipă sau niște oameni din România sunt. Pentru fiecare vers plâns al lui Celentano, putem găsi un răspuns optimist sau un răspuns constructiv. Care merge înspre acțiune, în loc să meargă înspre resemnare. Pe la final există și un zvâc de supărare - cu care rezonez - , „nu-i mai las să te fure”, dar care se încadrează în același set de cuvinte pe care le arunci fără să te ridici de la masă, ori să lași
„Asta e, ăștia suntem...” Mocirlă și Celentano: cum am încercat să-i dezlipesc pe părinții mei de televizor () [Corola-blog/BlogPost/338162_a_339491]
-
au fost emoționați de poezie pentru că se identificau cu durerile înșiruite. Ceea ce nu e rău. E mai rău dacă atitudinea din poezie e atitudinea oamenilor în (in)acțiunea lor de zi cu zi. Un negativism dus în patetic și multă resemnare. „Toți fură... ăștia suntem?!” Revenind la povestea cu bulele formate de diferite media, părinții mei, consumatori de TV, au credința asta, că nu se poate schimba mare lucru. Împărtășesc cu Celentano credința că politicienii vor fura, că „ăștia suntem”. În
„Asta e, ăștia suntem...” Mocirlă și Celentano: cum am încercat să-i dezlipesc pe părinții mei de televizor () [Corola-blog/BlogPost/338162_a_339491]
-
dura mai mult și, la început, vom avea impresia că trăim în lumi diferite. Și să nu mai plecăm de la credința că noi deținem adevărul absolut, ci să ne modelăm un adevăr împreună. Noi, cei încă tineri și nealterați de resemnare, care încă mai avem părinți, bunici, rude de toate vârstele, să încercăm să le explicăm ce vrem noi de la lumea noastră, poate găsim un compromis. Un compromis într-un țel spre care să luptăm împreună.
„Asta e, ăștia suntem...” Mocirlă și Celentano: cum am încercat să-i dezlipesc pe părinții mei de televizor () [Corola-blog/BlogPost/338162_a_339491]
-
zile se descurcă cu toții pe salariul bunicii de 800 RON. „A trebuit să rup de la gura copiilor acum vreo 3-4 zile ca să îi trimit mamă-sii în spital de mâncare... Na, trebuie și acolo.” Cu sprâncenele ridicate a îngrijorare și resemnare a spus „Nu mai putem să trăim așa. Îmi pare rău că am luat decizia asta că eu i-am crescut pe toți patru... Ce să le ofer eu? Nu am carte, sunt incultă... Lasă, acolo la cămin o să fie
Ultima zi în care l-am văzut pe Radu la școală. „Nu pot, doamna. Pe dumneavoastră nu vă lovesc niciodată” () [Corola-blog/BlogPost/337800_a_339129]
-
a nimerit să plecăm spre plajă în timp ce ei așteptau taxiul pentru a merge la aeroport. - Ce faceți, plecați? - Da. - Sunteți fericit cu rezultatul votului? Domnul nu apucă să spună nimic. Doamna e mai rapidă, iar afirmația ei sună undeva între resemnare și revelație: - Sperăm să găsim liniște acasă. - Să aveți un zbor plăcut. Deunăzi o altă doamnă setpuagenară, care inițial a crezut că suntem chinezi (?!), îmi declara, tot la o discuție pe margine piscinei că „prea mulți străini ne-au intrat
„De ce-ați vrut să vă rupeți de noi?” Pe șezlong, în Grecia, cu britanicii din tabăra „Leave” () [Corola-blog/BlogPost/337914_a_339243]
-
Când eram copil credeam că Ceaușescu este etern, dar nu cu disperare sau resemnare, fiindcă, pentru așa ceva, trebuie să fi avut un filtru critic prin care să trec realitatea cotidiană. La noi în casă nu se asculta Radio Europa Liberă și am aflat de existența postului și a rezistenței anticomuniste abia după Revoluție. Nu
„Și eu am trăit în comunism”. Cel mai mare noroc al vieții mele e că am primit în dar, nemeritat, libertatea () [Corola-blog/BlogPost/337948_a_339277]
-
scandau ” Noaptea ca hoții” , ”Rușine să vă fie” sau ”Nu scăpați!”! Era o atmosferă tensionată. Locuiesc în București, dar nu am ieșit în stradă. Nici în seara aceea, nici în duminicile dinainte... Poate din comoditate, poate din uimire...poate din resemnare, poate din nepăsare... Nu pot să spun ce era. Sincer eram oarecum consternat de toată mascarada politică creată. Speram să fie o butaforie bine prelucrată pentru un spectacol desăvârșit, iar de undeva din spatele cortinei să apară EL, zâmbind cu mustăcioara
Nimic nu mai era. Doar liniște. Sunt liberi! [Corola-blog/BlogPost/100801_a_102093]