1,270 matches
-
deoarece marinarul nici măcar nu-i ceruse acest lucru. Mai bine zis, nu i-l ceruse prin cuvinte. Rolul negației e însă unul antifrastic. Ea deschide o perspectivă acolo unde părea să se închidă definitiv o ușă. La despărțire, marinarul rostește, resemnat, doar atât: „Adio, Pandora”. În ce-o privește, frumoasa fiică a marelui armator din Sydney, Taddeo Groovesnore, cu intuiția nedezmințită a femeii, nuanțează: „La revedere, Corto Maltese!” E adevărat, Pandora nu avea să meargă alături de Corto. Sorții schimbători ai vieții
Iubitele lui Corto Maltese (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4241_a_5566]
-
apropieri tot mai clare de distrugerea trupului și a conștienței care îl iluminează.) Nu prea mă împac cu această sensibilitate atât de proprie mie, încât mă împiedică să mă simt cât de cât în largul meu în timpul veghilor amăgitoare și resemnate. Îmi pierd propriul teatru, și (deși pot lua parte la întruniri de conversație și simulare, cu lamentări și fraze perforate) nu sunt în stare să-mi găsesc un rol în teatrul celorlalți - care poate că se simt ca și mine
Moartea actorilor by Dinis Machado () [Corola-journal/Journalistic/6854_a_8179]
-
rezumând lumea într-un car cu fân. Pieta, Van der Weiden, un tablou mic, mai tragic decât toate pietaurile mari văzute până acum. Maria leșinată, n-am mai văzut până azi (Karin). Triptic Memling. Sf. Iosif, un mic-burghez cuviincios și resemnat, cu căciula în mână. Nici nu știe, de fapt, ce se întâmplă. Același aer supus: cum ar veni să achite o taxă seniorului, feudalului rapace... 26 octombrie 1977, Orangerie, Paris, Les coquelicots, (Macii) și Repos sous le lilas, (Odihnă sub
Lumești by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13491_a_14816]
-
de interior, ambient, vestimentare, sufletești) și proprietatea termenilor de specialitate, când e cazul. Aflate sub incidența epică a evenimentelor exterioare dar și a celor lăuntrice, de cele mai multe ori determinante, inexplicabile, obscure, copleșitoare, personajele sunt tratate conform propriilor resorturi. Reactive, nicicând resemnate atâta timp cât vocația sau faptele lor, uneori picarești, controlează accidentul, hazardul, patima dezlănțuită, fatalitatea istorică. Mihai Stoian are acest incontestabil talent de a face credibil senzaționalul, de a-l prezenta firesc, ca de pildă în cazul vieții lui Hedwig ce n-
Dosare de existență by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16407_a_17732]
-
această țară vede lumina tiparului romanul Mă numesc Alzheimer, subiectul abordat, terifianta boală omonimă, fiind o premieră, cel puțin în literatura de limbă română. Protagonist multiplu în acest peisaj israelian este femeia, cu pliurile sufletului ei fragil și deopotrivă eroic, resemnat și clocotitor de afectivitate, grevat uneori de frustrare, gelozie și nesăbuință, bucuros de minuni revelatoare, neînfricat în fața incurabilului și a morții. Peisajul israelian nu înseamnă doar Mediterana, grădini răsărite-n deșert, șosele fără cusur, cocotieri, palmieri și portocali, Beer-Sava, Tel
Portrete în mișcare by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12532_a_13857]
-
o coerență decît punîndu-le într-o ordine care nu e de găsit în carte. Cu alte cuvinte, refaci un colier dintr-o grămadă de mărgele aruncate alandala. Între cei doi, rolurile sînt distribuite cu decență de conjunctură. Girard e conservatorul resemnat care deplînge prăbușirea spiritului apusean, în vreme ce Vattimo, înfășurat în hlamida progresului, e rebelul care se smucește din dorința de a culca la pămînt și ultimele interdicții, mai puțin pe cele ale corectitudiii politice pe care o întruchipează cu aplomb. René
Paracleții declinului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5381_a_6706]
-
E chiar efectul pe care îl are volumul de față. Și totuși, mai există un efect secundar mult mai perfid: rîzînd pe seama unui om ajungi să-l accepți, împăcîndu-te cu defectele lui și resemnîndu-te cu viciile știute. Rîsul e supapa resemnată a consfințirii unei fatalități. E reacția de adaptare la un spectacol pe care nu-l poți schimba. De aceea, rîzînd pe seama oamenilor politici nu facem decît să le recunoaștem inamovibilitatea caracterului lor. Căci, chiar dacă actorii se vor schimba, stofa lor
Copioasa abureală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6709_a_8034]
-
tot ce am scris, cartea asta rămîne". Resimte o puternică senzație de irealitate - ca un ecou din Blecher - în acel amestec de viață și moarte de la sfîrșitul războiului, cînd se trezește scriind la patru piese deodată, în vreme ce așteaptă înfricoșat și resemnat deportarea, după ce a ieșit teafăr din rebeliunea legionară, pe care "Cioculescu o judecă detașat, eu o judec cu însăși viața mea", avînd chiar puterea și bucuria de a nota acel "maximum de entuziasm" datorat nemuritoarei replici porno a actriței Natașa
Jurnalul lui Sebastian by Virgil Duda () [Corola-journal/Journalistic/8497_a_9822]
-
într-o frînghie înnodată, în bucla unor brațe ce coboară dea lungul pieptului, într-un gest stingher care trădează agresiunea pe care i-o inspiră aparatul de fotografiat. Mimica e de tristețe curtenitoare, ochii zîmbindu-i amar pe fundalul unei fețe resemnate, Pillat aflîndu-se undeva între melancolia unui spirit care nu e în apele lui și dorința de a-i face pe plac ființei care îl fotografiază. E aici o stînjeneală politicoasă de ființă retractilă. A doua poză, din 1975, îl surprinde
Ochiul de muscă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4206_a_5531]
-
mai era încă studentă, ne aduceam mâncare în sufertaș de la cantină Ministerului Chimiei. Nechibzuit (aveam doar un răcitor cu gheață), cumpărăm câte un sfert de porc cu speranța că odată preparat fiind, să ne ia mai puțin timp cu aprovizionarea. Resemnata, trebuia să plece la fabrica Sintofarm, unde era inginer de tură, la ora 6 dimineață ca să se întoarcă, sfârșita de oboseală, târziu când se făcuse deja noaptea. Malițios, încercam să o fac să ia lucrurile mai usor: îmi reproșez și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
cu șobolani. Nimic nu este însă respingător în acest tablou sumbru. Șlefuitor de cuvinte, Constantin Abăluță știe, precum marii pictori, să expună cele mai sumbre viziuni într-o perfectă armonie estetică. Fiecare cuvânt are rostul său, atmosfera este de melancolie resemnată, niciun strop de patetism nu tulbură ansamblul: Când nu mai am nimic de spus răsare soarele. Trec zile întregi și trotuarele nu catadicsesc să-mi primească pașii./ Sunt un om printre atâția alții, tai pâinea ori deschid o carte și
Tristețea orfevrului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6669_a_7994]
-
mai era încă studentă, ne aduceam mâncare în sufertaș de la cantină Ministerului Chimiei. Nechibzuit (aveam doar un răcitor cu gheață), cumpărăm câte un sfert de porc cu speranța că odată preparat fiind, să ne ia mai puțin timp cu aprovizionarea. Resemnata, trebuia să plece la fabrica Sintofarm, unde era inginer de tură, la ora 6 dimineață ca să se întoarcă, sfârșita de oboseală, târziu când se făcuse deja noaptea. Malițios, încercam să o fac să ia lucrurile mai usor: îmi reproșez și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
mai era încă studentă, ne aduceam mâncare în sufertaș de la cantină Ministerului Chimiei. Nechibzuit (aveam doar un răcitor cu gheață), cumpărăm câte un sfert de porc cu speranța că odată preparat fiind, să ne ia mai puțin timp cu aprovizionarea. Resemnata, trebuia să plece la fabrica Sintofarm, unde era inginer de tură, la ora 6 dimineață ca să se întoarcă, sfârșita de oboseală, târziu când se făcuse deja noaptea. Malițios, încercam să o fac să ia lucrurile mai usor: îmi reproșez și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
citat mai sus, ceea ce a făcut trăinicia Americii este respectul sacrosant acordat proprietății. Oamenii trebue educați în sensul unei vieți care să le aducă prosperitate în condițiile respectării legilor... Din păcate, cel mai lovit pare tineretul, care apare blazat și resemnat: puțini mai au principii, și și mai puțini cred în utilitatea acestora sau în integritatea celor care-i conduc. Ceea ce se vede în jur nu este deloc de natură să-i atragă, ceea ce le explica puternică lor dorința de a
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
Nu-ți place Paciurea? a insistat Cristina, care odată pregătită sufletește pentru o discuție anostă, ținea cu tot dinadinsul să o provoace. - Pați, nu-ți place Paciurea? - N-am văzut, - a recunoscut cinstit Pați, întorcînd capul și privind placid și resemnat la Cristina. Avea fruntea mare cu părul dat pe spate, ochii foarte albaștri înconjurați de o zonă albă, de forma ochelarilor negri pe care îi purta dimineața pe plaje, net diferențiată de restul feței, bronzată și puțin congestionată, iar nasul
În așteptarea Ursulei by Dora Scarlat () [Corola-journal/Imaginative/15273_a_16598]
-
între patru și nouăzeci și patru de ani? Suntem alții. Priviți costumația oamenilor de pe stradă, forfota drumurilor, amintiți-vă de terna înfățișare a șoselelor și bulevardelor, când și când străbătute de câte o camionetă Tudor Vladimirescu, de câte un Wartburg resemnat, de câte o bunicească Pobedă și cătați la numeroasele limuzine de cele mai noi tipuri ale celor mai scumpe mărci, făcute și ele de rușine de jeep-urile cu care, dacă nu cutreieri savana, te îndrepți către bar. În plină
Despre violență, câte ceva by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16728_a_18053]
-
confereau farmecul și specificitatea. Tot ceea ce constituie sistemul de valori al autorului este repudiat violent de o istorie ce pare a o fi luat razna. Atitudinea memorialistului în fața acestei agresiuni a istoriei nu este una de revoltă, ci de acceptare resemnată a prezentului, cu fața întoarsă spre un trecut de ale cărui vestigii (nu doar arhitectonice, ci și comportamentale) nu se poate rupe. Dan Ciachir trece prin Bucureștiul perioadei comuniste cu alura unui crai de Curtea Veche, demodat, poate excentric, trăind
Muzica timpului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12694_a_14019]
-
era nemișcat și am spus chiar, că va muri până la ziuă, apoi am exclamat, revoltată: "- Dar de ce sunt lăsați așa, de ce nu-i duc? - Cine? - Poliția! (știam ce știam, venind din țara cu "miliție"). - Unde?" Colegii au dat din umeri resemnați, grăbindu-mă să urc în mașină. Și iată că trăiesc acest coșmar acum, la noi: "Moștenitori ai nebuniei lui Ceaușescu", "proba vie a coșmarului dictaturii", scriu Hien Lam Duc și Gérard Milhès, autorii (implicați șí în fondarea Casei "Gavroche" și
Copiii străzii by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/16677_a_18002]
-
duc să vorbesc cu Costache și cu Măriuța ca să aibă grijă de tine până luni, când venim cu un nou transport. Îi bine, Vasilică băiete? Răspunsul nu a venit îndată. După o scurtă veme însă s-a auzit un „Bineee” resemnat. Tristeța din privirea bolnavului oglindea părerea de rău pentru faptul că rămânea atâta vreme fără tovărășia cărăușilor. În cele din urmă, a închis ochii, semn că nu are încotro și va suporta și acest supliciu. Cotman a ieșit grăbit din
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Hai, vorbește, prietene, mă grăbesc. Fără să ia în seamă pistolul pe care îl apucă în grabă Martin, trecu pe lângă el. Când vorbi din nou, i se simțea deplina siguranță în glas. Mai fii nevoie doar de câteva momente pentru ca, resemnat, operatorul de la cazinou să se hotărască să colaboreze cu el. - Dacă nu doriți decât informații, e-n regulă. (Apoi adăugă.) Data este corectă. Pe la miezul nopții, în seara, zilei de 5 octombrie, a venit aici individul acela, Clark. Era însoțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
pierde posăceala și râde brusc, sincer, cu capul dat pe spate. Unele știu că au glota erotică și omușorul voluptuos și nu pierd o ocazie. — Vino imediat înăuntru, îi ordonă el. Altfel plec. — Bine, du-te cu el, îi spun resemnat mărinimos vaporoasei posace, întinzând mâna spre ea. Dar dă-mi inelul înapoi. L-am primit de la un șeic din Daghestan, odată cu splendidul burnuz ce-mi ține loc de halat în casă, și țin la el. E de la omul care m-
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
-i pe cei trei din spate să răcnească terorizați. în Tașkent, avionul ne aștepta tremurând din în cheieturi Îplane don’t go! a repetat satisfăcut și demons trativ Nureddin), cu elicele învârtindu-se moale și zgomotos, cu pasageri dușmănoși, dar resemnați, scrâșnind din dinți spre noi. Pilotul și șeful aeropor tului i-au explicat cu enervare stăpânită lui Nureddin că ne-au așteptat șase ore și că aveam să zburăm abia a doua zi dimineața, pentru că în noaptea ploioasă nu se
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
șir, stătea în picioare, fără să spună nimic, lipită de soba de teracotă. Du-te după el că se împușcă, fato! Nu ai văzut cum se uita, cum a oftat?! Elena îi zâmbi ușor, cu o nepăsare cumva tristă sau resemnată. Fii liniștită, mamă, nu se împușcă Gheorghe, îl cunosc bine. Nu ai văzut că acum câteva minute a aruncat ceva în foc? Legitimația și carnetul de partid, asta a ars, mamă... Nu mai putu continua. Gheorghe intră în cameră, se
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
În lung și-n lat prin odaia lui, neputând dormi. Uneori Îl auzeam fredonând Încetișor cânticele populare Întretăiate de accese de durere, versuri de Lope, o sudalmă sau un comentariu pentru sine Însuși rostite tare, cu un ton pe jumate resemnat, pe jumate parcă amuzat de situație. Treaba asta Îi stătea În fire: Își Înfrunta necazurile și nenorocirile ca pe un fel de glume inevitabile la care un bătrân cunoscut și plin de intenții parșive s-ar fi amuzat să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
pentru domnia voastră? Contele Îl privi cu o agasare ironică. Teamă mi-e că ai făcut deja prea mult pentru o singură noapte. Cel mai bine ar fi să-ți iei tălpășița. Alatriste Încuviință și, cu un suspin interior, se pregăti resemnat, fără grabă, să-și ia rămas-bun. Era limpede că nu se putea Întoarce la el acasă și nici nu se putea refugia În casa vreunui prieten; iar dacă Guadalmedina nu-i oferea găzduire, nu-i rămânea decât să bată străzile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]