2,142 matches
-
în otravă. Din visători chemați să îmblânzească firea, unii țigani au ajuns meseriași ai fentei, deloc nostimă atunci când se cheamă furt sau hoție (de unde vorba despre „pomana țigănească”). Anticorpii nomazi în fața civilizației s-au reprodus frecvent pe orbita aberantă a resentimentului și a criminalității. În paremiologia majorității românești, radicalul „țigan” a consacrat câteva expresii ale unei semantici negative. Cel needucat se îneacă la mal „ca țiganul”, vociferează (adică „cere țigănește”), este oportunist („ca țiganul la praznic”), așa încât unde este țigănie e
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
civilă nu aveau ocrotire pentru aceste nenorocite ființe; era un spectacol grozav, strigător la cer. Implementarea acestei decizii n-a asigurat neapărat succesul integrării reale a țiganilor în textura socială a comunităților europene din teritoriul românesc (români, maghiari, germani)1. Resentimentul a plutit mereu în aer. Patruzeci de ani mai târziu, dacă la îndemnul generalului Antonescu ar fi trecut Prutul, Kogălniceanu ar fi putut scrie aceleași rânduri. Delirul rasist al perioadei interbelice a pus sub semnul întrebării soarta multor țigani din
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
pe cât ar crede părinții lor, adulți măcinați de opinii preconcepute 1. Treptat, am ajuns să înțelegem că multe dintre soluțiile antisociale la care recurg rromii nu țin de o genă virusată, ci de un destin istoric care a stimulat etica resentimentului prin delapidare. Numeroși copii rroma sunt victimele unei mentalități tribale moștenite din familie. Teoretic, pentru creștini, nici o circumstanță istorică nu este o fatalitate. Din punct de vedere practic, problema integrării sociale a țiganilor ne permite totuși să observăm carențele existente
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
acolo unde călăii se amestecă vesel cu victimele, acuzațiile insistente de colaboraționism - nu întodeauna făcute pe baza unor probe irefutabile (vezi alegația lui Mircea Dinescu despre „arderea dosarelor” în decembrie 1989) - au putut să pară niște acrobații stilistice încărcate de resentiment. Generalizări gratuite și portretizări sumare au lăsat loc la nenumărate confuzii. În țara lui Cațavencu, Farfuridi și Brânzovenescu, dezbaterea despre responsabilitate și vinovăție a devenit o competiție infantilă cu tema: „Cine aruncă primul piatra?”1. Nu interesul genuin pentru puritatea
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
incertitudinile relației cu trecutul, utopia se naște dintr-o profundă angoasă în fața viitorului imediat. Erudiții au văzut în utopie un simplu camuflaj ideologic al ereziilor gnostice din vechime. Prezentul apare ca un scenariu avortat al unui Trickster inuman. Ulcerată de resentimente și ispitită de reverii adamice, utopia a încercat - de la Campanella până la Marx - să proiecteze promisiunea edenică într-o istorie naturaliter entropică. Într-o lume industrială și tehnicizată (supremația „insistentei cereri de livrare”, în terminologia lui Heidegger: die Herausforderung), incapabilă de
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
meniți să meargă, în pas de defilare, tot înainte - „Pentru gloria Poporului, pentru înflorirea României socialiste, pentru cauza Partidului, Înainte!”. La liceu, multe, prea multe ore cu profesori ratați, dar fericiți să urgisească orice „vlăstar” tânjind după oxigen moral. Etica resentimentului și a prostiei galopante se năpustea asupra oricărui ins mai răsărit, care avea - auzi tu? - îndrăzneala dubitației. Filozofic, asta se taxa drept idealism subversiv la adresa bunei orânduiri socialiste; politic, chestia te-ar fi putut costa cel puțin câteva anotimpuri pe
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
religiilor politice - la saltul postmodern contemporan, mărturisit cu egală forță în țările baltice, Rusia sau Moldova de peste Prut? Formele multiple de amnezie a celui care crede că s-a născut primul și vrea să moară ultimul în istorie se aliniază resentimentului celor care nu suportă povara libertății. „Comunismul a făcut doar începutul, a cântat uvertura. Adevăratul loc de naștere a ororilor care vor veni este o combinație între China colectivistă și America ideologiilor extremiste.”4 Bref, volumul lui H.-R. Patapievici
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
solidaritate, referința la istorie rămâne vitală. Din acest punct de vedere, modernitatea continuă să fie un proiect neîncheiat. Poate reprezenta însă conștiința failibilității o garanție suficientă pentru a putea vorbi despre miracolul reconcilierii? Poate înlocui simpla luciditate - chiar lipsită de resentiment - instanța transcendentă a iertării și păcii veșnice? Dacă „războiul este tatăl tuturor”, cât timp vom mai recunoaște sensul imediat al fraternității trăind pe acest pământ? Pogorârea la iadtc "Pogorârea la iad" În fața permanentei dispersări pe orizontală a cunoașterii istorice și
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
unei spontane reducții fenomenologice, prin care orice neînțelegere e privată de conotații, nu împărtășește nimic din agresivitatea indignării. Ca epifanie a întâlnirii originare a sufletului cu ființa lumii, mirarea înviază făptura cu siguranța nevinovată a copilăriei. Stupefacția, în schimb, nutrește resentimentul și adumbrește răzbunarea. Celălalt sau tărâmul făgăduințeitc " Celălalt sau tărâmul făgăduinței" Există însă și o altfel de „neînțelegere”, consumată ca mirare dezamăgită sau resemnare surdă în fața aparenței. O asemenea ecuație se rezolvă nu prin „reducerea la absurd”, ci prin „reducția
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
se reamintește că acolo, în deșert, va rămâne mereu un străin, Evagrie primește o lecție de pedagogie, fiind gata să o asume alături de ceilalți monahi prezenți la eveniment. Este greu să ne imaginăm scena ca pe o izbucnire viscerală a resentimentelor unui preot copt în fața „grecului” Evagrie (un pontic „străin” nu doar în Alexandria sau deșertul egiptean, ci și la Constantinopol, în Capadocia sau Palestina). Acesta primește dojana fără răzvrătire; cel care a demonstrat importanța blândeții pentru cunoașterea lui Dumnezeu, cel
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
aproape tot ce e omenesc. Era o experiență catarctică într-o cultură istoric saturată de autostigmatizare: părea un excelent mod de a reconcilia trecutul cu prezentul, de a amalgama naționalismul și comunismul, cu ajutorul celui mai mic numitor comun al lor, resentimentul antioccidental 14. În manifestările sale cele mai vulgare și vehemente, protocronismul acuza deschis Occidentul de a-i fi furat României cele mai mari realizări intelectuale și artistice și de a organiza un complot ticălos împotriva a tot ce este românesc
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
-și însă vehemența contestatară împotriva culturii oficiale, împotriva grupurilor deja consolidate, acuzându-le pe acestea din urmă de elitism și tactici conspiraționiste de recrutare, consolidare și cenzură. Gâlceava generațiilor, sănătoasă în principiu, capătă astfel o notă suplimentară și otrăvită de resentiment. Amărăciunea unei societăți care nu-și găsește făgașul și precaritatea materială endemică a multor contestatari amplifică radicalismul confruntării și îi determină retorica ad hominem (știm că în România problema nu e să obții un post universitar, ci să găsești mereu
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
demascare”). Radicalismul multor luări de poziție este, pe de altă parte, tipic culturilor afectate de perioade lungi de izolare și suspendare a exercițiului gândirii libere: „tenorii” aflați în competiție tind să adopte adesea cauze extreme, în care se angajează până la resentiment, ca veritabili Weltanschauungskrieger. Pentru a da numai patru exemple: controversele în jurul „Generației ’27”, în țară și în străinătate; gâlceava în jurul „grupurilor de presiune” („cu pivotul lor”, „Grupul de la Păltiniș”), dispută pornită de la o banalitate sociologică și de la o analiză tendențioasă
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
din viața satului În poezia lui Mihu Dragomir, cu titlu Recolta, apărută În nr. 6 al revistei Viața românească. Cu multă forță de sugerare, poetul redă dezvoltarea bobului. (Ă). Poetul nu uită să demaște fața adevărată a dușmanului de clasă, resentimentele cu care chiaburul Își varsă cota, ura lui neputincioasă, paralizată de vigilența mereu crescândă a țărănimii muncitoare (Ă)». Despre partea mai puțin realizabilă a baladei Lazăr de la Rusca (aceea În care poporul muncitor cere pedepsirea ucigașilor lui Lazăr Cernescu), Dumitru
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
sau ce anume ați vrea să Îmbrățișați? • MÎinile - corelate gestului de a oferi (mîna dreaptă) și de a primi (mîna stîngă) și aspectelor de amănunt ale vieții. Căror probleme sau situații nu puteți face față? • Spatele - corelat mîniei acumulate și resentimentelor, sentimentelor nesusținute și tendinței spre perfecțiune, precum și aspectelor legate de bani și temeri inexplicabile. • Pieptul (inima/plămînii) - asociat problemelor legate de relații, respectului de sine și sentimentelor de nimicnicie, emoțiilor reprimate, impresiei de a fi sufocat sau condus de către alții
Reiki pentru o viață by Penelope Quest () [Corola-publishinghouse/Science/2150_a_3475]
-
fel Încît să se manifeste principiul „de ce ți-e frică nu scapi”. Motivul pentru care unele persoane au uneori reacții fizice mai grave este că blocajele care trebuie Înlăturate sînt și mai adînci - de exemplu, poate că acestea au acumulat resentimente profunde față de cineva, conștient sau subconștient. Aceste forme emoționale intense trebuie să fie Înlăturate din corpul energetic și, Întrucît pot fi reprezentate prin energie densă, aproape tangibilă, ele trebuie să treacă prin corpul fizic pentru a fi eliberate. Cea mai
Reiki pentru o viață by Penelope Quest () [Corola-publishinghouse/Science/2150_a_3475]
-
intenții - nu Înfuriați că aparatul v-a lăsat baltă, ci trebuie să aveți un sentiment de apreciere a ajutorului pe care le vi-l oferă. Și gîndurile vă sînt energie, de aceea, la un nivel strict funcțional, cele pline de resentimente și de mînie ar putea să contracareze binele pe care Îl face Reiki. Cum folosim Reiki În cazul problemelor personale Așa cum folosiți Reiki pentru lucruri Însuflețite sau neînsuflețite, puteți face aceasta și În legătură cu lucruri mai complexe, dar mai puțin concrete
Reiki pentru o viață by Penelope Quest () [Corola-publishinghouse/Science/2150_a_3475]
-
În viața dumneavoastră. Apoi folosiți Simbolul Puterii, rostindu-i mantra de trei ori și cereți ca acesta să acționeze, Împreună cu Simbolul Armoniei, pentru a scoate din blocaj și pentru a elibera orice sentimente adînc Înrădăcinate (cum ar fi ura sau resentimentele) sau orice atașamente nesănătoase (de exemplu, cele față de un fost soț/prieten sau o fostă soție/prietenă). Vă este de ajutor să vizualizați ceva asemănător cu un nor mic de energie cenușie (care să reprezinte toate emoțiile dumneavoastră vechi legate
Reiki pentru o viață by Penelope Quest () [Corola-publishinghouse/Science/2150_a_3475]
-
de a stimula clarviziunea și comunicarea cu Sinele Superior și acționează eficient asupra oricărei părți a corpului. Cuarțul roz Este cunoscut sub numele de „piatra iubirii”, pentru că energiile sale aduc iertare și Înțelegere, ajutîndu-vă să vă eliberați de furia acumulată, resentimente, vinovăție, frică și gelozie. Reduce dezechilibrul emoțional și sexual și potențează percepția asupra adevăratului sine, ajutîndu-vă să Învățați să vă iubiți pe dumneavoastră Înșivă. Acționează eficient mai ales asupra splinei, rinichilor, inimii și sistemelor circulator și reproducător. Ametistul Este cunoscut
Reiki pentru o viață by Penelope Quest () [Corola-publishinghouse/Science/2150_a_3475]
-
îl plasau admiratorii. Pentru elita intelectuală a vremii, el constituia un posibil egal al unor Graham Greene sau Eugene O’Neill. În viziunea sa, nici una din vedetele „progresiste” nu merita vreo stimă: Chandler îi percepea în sterilitatea lor plină de resentiment, în lenea de gândire și în cultul, vag snob, vag nombrilist, pentru o realitate absurdă. El nu vedea, la T.S. Eliot, Ezra Pound, Kafka sau la Gertrude Stein, nimic altceva decât dispreț intelectual față de cititor. Evident că gelozia literară juca
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
ale romancierului. Cu toate acestea, părțile de rezistență ale cărții rămân secvențele statice. Descrierile de interioare, analiza psihologiei personajelor și stabilirea raporturilor de forțe dintre ele alcătuiesc un excepțional dosar al interrelațiilor umane guvernate de lăcomie, cruzime, violență, sexualitate, frică, resentiment și ură. Există în roman un subtil joc de lumini și umbre. Simpatia autorului - și, implicit, a cititorului - se îndreaptă spre protagoniștii surprinși în aer liber, în mișcare. Dramele au loc în interior, în clădiri mai mult sau mai puțin
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
lui Marlowe e pe cât de lipsită de subtilitate, pe atât de șocantă: fără dorință, fără substanță, fără consecință, introducerea scenelor „fierbinți” arată în ce măsură chiar un autor extrem de atent la plauzibilitate cade în capcana unei imagini nutrite exclusiv din frustrare și resentiment. Formal vorbind, Playback este alcătuit din două părți distincte. Prima ni se înfățișează drept un studiu al moravurilor epocii, într-un survol grăbit al unui segment din California provincială. Acest spațiu diferă fundamental de zona metropolitană, dominată de nevroza colosului
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
convenabil la această șaradă, Marlowe să nu vadă altă soluție decât reîntoarcerea la Linda. O va face, dar de pe alte poziții: probabilul lor divorț va însemna regăsirea în termenii stabiliți de Marlowe. Vor continua să se iubească peste lumi, dincolo de resentimentele și tensiunile create de diferențele de clasă socială. Fuseserăm preveniți de câteva ori că Marlowe este un „romantic”. Nu avem, așadar, de ce să protestăm că romanul se încheie în cea mai convențional-romantică formulă: cei doi protagoniști își promit să se
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
victimelor au căzut în această capcană și au dezvăluit informații pe care le ascunseseră în timpul anchetelor. Această primă fază avea și un scop ascuns, întrucât, pe măsură ce taberele se separau și intrau în conflict, cei care fuseseră trași de limbă dobândeau resentimente puternice față de cei care îi păcăliseră, nu doar din cauza torturilor la care erau supuși, ci și pentru că le înșelaseră încrederea. Totuși, după încheierea acțiunii și odată cu trecerea timpului, ei au realizat că nimeni nu făcea de bunăvoie favoruri Securității, ci
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
cu autoritățile comuniste chiar din primele momente 2. Totuși, nu există mărturii că ar fi fost alături de Bogdanovici la primele încercări ale acestuia, cu toate că fuseseră prieteni (fără să fie clar dacă între cei doi a izbucnit o ceartă ori existau resentimente din cauza arestărilor), ci doar că s-a alăturat lui Țurcanu în martie 1949, după condamnările din urma proceselor. La Pitești a ajuns cu al doilea transport din Suceava, cel din septembrie 1949, dar, cu toate că a participat la torturile din camera
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]