997 matches
-
temperatură. Constanta de aciditate este o mărime a tăriei acizilor, cu cât Ka are o valoare numerică mai mre cu atât acidul este mai tare. Aciditatea acizilor monocarboxilici saturați scade odată cu introducerea în moleculă a unor grupe cu efect +I (respingător de elctroni), grupele cu efect -I (atrăgător de elctroni) au un efect acidifiant deoarece atrăgând electronii σ pozitivează oxigenul hidroxilic și măresc astfel tendința acestuia de a ceda protonul (H +). Aceste efecte se transmit pe catena saturată pe maximum 3
Chimie organică : suport pentru pregătirea examenelor de definitivat, gradul II, titularizare, suplinire by Elena Iuliana Mandiuc, Maricica Aştefănoaiei, Vasile Sorohan () [Corola-publishinghouse/Science/723_a_1371]
-
deja la prima parte a acestei întrebări, însă voi reveni curând asupra ei. Cât privește The New York Times Book Review, o citeam când Harvey Shapiro era editor (cândva, eram printre cei trei care citeau alături de el, celălalt fiind David Curzon). Din cauza orientării respingătoare din NYT plasarea articolelor de fond pe prima pagină și mascarea lor ca știri nu mai citesc ce apare în NYT, adică "acele știri care sunt pe deplin NEPOTRIVITE spre a fi publicate". În schimb, citesc The Wall Street Journal
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
feminine. Zeități din Orientul Apropiat și Mijlociu Mylitta este zeița fecundității și a sexualității din Orientul Apropiat căreia tinerele fete îi sacrificau virginitatea și practicau, în temple, prostituția sacră. Este asimilată lui Ishtar din Babilon. Istoricul grec Herodot remarcase obiceiul respingător de a obliga orice femeie ca, odată în viață, să se dăruiască unui bărbat în templu, fapt pentru care era recompensată. Adonia este zeița iubirii și este asociată lui Adonis, apărut în Mesopotamia, adorat și în Palestina, și lui Tammuz
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
afișele decât mine. Am ajuns la o stare de supraîncărcare informațională, și asta se datorează în mare parte mesajelor comerciale. Micile etichete promoționale lipite pe merele sau perele luate din supermagazin sunt fie cel mai inteligent lucru, fie cea mai respingătoare desfigurare a darurilor pe care ni le-a făcut Dumnezeu; fiecare gândește ce vrea. Sunt mult prea multe cuvinte care ne spun prea multe lucruri, și oamenii se înfurie și nu mai vor să citească. Deși întotdeauna sunt ratate unele
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
degrabă interpretat ca litotă (="Paul este lamentabil"), (2) afirmă că Paul are părul de altă culoare. Această divergență de comportament întărește ideea potrivit căreia adjectivele afective nu au un semnificat bine delimitat: este periculos să se stabilească diferențe nete între respingător, dezgustător, execrabil... sau minunat, splendid, genial... J.-C. Milner (op.cit.) asociază această distincție dintre două tipuri de adjective cu cea dintre structurile exclamative și interogative, a căror interpretare este complementară. Dacă enunțătorul pune o întrebare, adică cere o informație, este
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
totală a referentului grupului nominal, vom numi și fenomenele de reluare parțială: cu anumiți, mai mulți sau unii, de exemplu, se face trimitere doar la un subansamblu (Julien nu-i putea suferi pe ceilalți seminariști. Unii i se păreau chiar respingători). În paginile următoare, ne vom opri asupra celor patru mari tipuri de reluare: repetarea grupului nominal ("Cenușăreasa"[...] "Cenușăreasa"); în acest caz, nu există anaforă; pronominalizarea ("Cenușăreasa" [...] "ea"...) anafora lexicală fidelă, cu o simplă schimbare a determinantului ("o tânără fată" [...] "tânăra
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
cu zgomot mare, ducând în rând de câte doi balia, ciubărul, tineta și un "rezervor" cu apă, părintele Mina, fără a-și scoate mantaua, dă buzna la singura căniță din cameră e o căniță roșie, cu smalțul sărit, năclăită și respingătoare, și o umple cu apă viermănoasă proaspăt adusă în "rezervorul" purtat de el și de un alt deținut. Vin la patul meu și cei doi preoți greco-catolici și nașul. Naș mi l-am ales cu vreo câteva zile înainte pe
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
din articol: "Taina libertății nu este altceva decât curajul de a înfrunta moartea. Cel atacat are întotdeauna dreptul, cât și datoria să se apere. Cedarea în fața agresiunii sau șantajului înseamnă acceptarea sclaviei... Șantajul, alături de turnătorie, este fărădelegea cea mai odioasă, respingătoare. A fi de acord cu el este același lucru cu a-l aproba, a-l răspândi... Dacă vrei să fii liber nu trebuie să-ți fie frică de moarte!... Plecăciunea, închinarea, capitularea imediată riscă fără greș să mărească pretențiile adversarului
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
canibalismul, dar este greu de precizat contextul său religios inițial. O temă mitică analoagă explică originea plantelor nutritive - atât tuberculi cât și cereale - ca provenind din excrețiile sau resturile unei zeități sau ale unui strămoș mitic. Când beneficiarii descoperă sursa, respingătoare, a alimentelor, ei doboară pe autorul lor; dar, urmând sfaturile acestuia, îi sfârtecă trupul și îngroapă bucățile. Plantele nutritive și alte elemente de cultură (instrumente agricole, viermi de mătase etc.) cresc din cadavrul său21. Semnificația acestor mituri este evidentă: plantele
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
ci și gnosa și magia. După ce analizează cu strălucire atributele lui Hermes, W. Otto recunoaște că "lumea sa nu este o lume eroică" și conchide că dacă această "lume nu este nobilă [.], ea e departe de a fi vulgară și respingătoare"23. Ceea ce e exact, dar nu e destul. Căci ceea ce caracterizează figura lui Hermes, deja în epoca clasică, sunt raporturile sale cu lumea oamenilor, o lume prin definiție "deschisă", mereu pe punctul de a se face, adică de a se
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
uneori, pur și simplu, o invocație sau un dialog imaginar, alteori o trăire prin intermediul Ei, fie prin folosirea persoanei I, caz în care eul poetic preia masca lirică a femeii care se descoperă. Nu doar în poezia crudă, a existenței respingătoare se apropie de Arghezi, ci și în aceste descrieri ale femininului care se contopește cu natura: "Aveam culoarea nopții și miroseam a luna/ pe care ți-am trimis-o într-un castron cu faguri./ Cu mine ulmii seara se-ncarcă
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
familiarizat cu toate aceste „surse”. „Hidos burghez... burghez tiran” Platitudinea ideologică în care trăim nu ne permite să realizăm ce insulte teribile erau acestea. „Hidos” exprimă, sec, dezgustul, oroarea. Pentru Bacovia și pentru alți zeci de autori contemporani, „burghezul” e respingător, insuportabil atît moral, cît și fizic. Rar la începutul literaturii romîne moderne (unul dintre cei la care apare e I. H. Rădulescu) 1), „hidos” dobîndește maxima forță repulsivă și e folosit mai des spre sfîrșitul secolului al XIX lea2). Bacovia
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
reflectă ocazional o nuanță de descriere și de senzațional. În a doua ediție, John Jane descrie călătoria tragică a lui Thomas Cavendish: Dar, cu cât înaintam, pinguinii noștri uscați au început să putrezească, iar în ei se aflau niște viermi respingători. Viermii ne-au micșorat într-atâta rațiile încât nu mai speram să scăpăm de foamete și credeam că vom sfârși devorați de acei viermi dezgustători. Mâncau totul cu excepția fierului: hainele, cizmele, papucii, pălăriile, cămășile, ciorapii; iar din navă mâncau bârnele
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
începe relatarea experienței cu următorul pasaj, care are ample implicații epistemologice: Această poveste reprezintă o experiență personală, dar nu este redată ca atare, ci pentru a ilustra o față a războiului mai puțin cunoscută. Și aceasta pentru că e sordidă și respingătoare, neavând nici o legătură cu încărcături de baionetă, goarne și aviatori" (With the Allies, 31). Limbajul ales de Davis este grăitor. Se poate observa conștientizarea subiectivității din prisma experienței proprii, pe care nu o redă "ca atare", ci sub forma unei
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
asasinarea lui Ceaușescu le-au priit de minune. Acești bipezi necivilizați, mutanți toxici ai omului normal, ne-au invadat și ne otrăvesc zilnic, făcând ca țara noastră să fie asemuită unui ținut sublunar, atipic, înfricoșător. Să vedem de ce. Personajul uman respingător pe care ne chinuim aici să-l prindem în insectarul efemer al cuvintelor are multe denumiri. El a fost creativ și extrem de interesant surprins - în toată varietatea formelor sale de manifestare - în deja celebrul Atlas de mitocănie urbană pornit de
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
decenței și bunului-gust din țara noastră. Însă, înainte de a vă invita să descoperiți singuri "Atlasul de mitocănie urbană" (lansat acum la "Bookfest" și în format album), mai trebuie subliniat ceva. E oare mitocanul termenul potrivit pentru acest exemplar bizar și respingător care ne agresează aproape oriunde? Mitocanul nu este, așa cum s-ar putea crede, locuitorul comunei Mitoc (așezare locuită încă din paleoliticul superior, azi în județul Botoșani), în ciuda unui celebru discurs al unui politruc de prin anii '80 care clamase responsabil
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Partea a II-a, cap. VI). Culmea o atinge însă mai tîrziu, în descrierea poporului numit "Houyhnhnms", popor ideal, care nu are, bineînțeles, chip omenesc, ci de cal. În țara aceasta, pe lîngă poporul principal, mai locuiește și o rasă respingătoare, animalică, josnică, avînd înfățișare și ducînd o viață omenească. Îngrețoșarea față de omenesc și-a găsit în acești "Yahoos" cea mai puternică expresie. Prin aceste descrieri ale josniciei și mîrșăviei, marele satiric a dat expresie nu doar indignării sale morale, ci
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
marele humor. Atît compasiunea cît și hazul au jucat un rol în cazul său. Nefericirea altora îl mișca mai mult decît a sa proprie așa ni se relatează de către primii săi biografi (Lucas, Colerus) și pentru el însemna o consolare respingătoare cea pe care putea-o găsi pentru propriile noastre suferințe în faptul că și alții le îndură ca noi. Respingea numai compătimirea pur pasivă, ce duce la o intervenție oarbă și nechibzuită. Conform cu "răsturnarea tuturor valorilor" propusă de Spinoza, sînt
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
propună lovirea comunismului și a partidului ce-l întruchipa în totalitatea sa, ci doar determinarea unei breșe în partid, prin separarea masei comuniștilor de odioasa conducere. Aceasta se putea face prin demascarea într-o manieră convingătoare a aspectelor celor mai respingătoare ale tiraniei lui Ceaușescu, respingătoare chiar în opinia masei membrilor de partid. Cu asemenea ochi trebuie citită „Scrisoarea”, situând-o în contextul acelor timpuri, pentru că numai așa poate judeca cineva un act politic. „Scrisoarea” demasca necruțător violarea Constituției și a
Profeții despre trecut și despre viitor by Silviu Brucan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2139_a_3464]
-
partidului ce-l întruchipa în totalitatea sa, ci doar determinarea unei breșe în partid, prin separarea masei comuniștilor de odioasa conducere. Aceasta se putea face prin demascarea într-o manieră convingătoare a aspectelor celor mai respingătoare ale tiraniei lui Ceaușescu, respingătoare chiar în opinia masei membrilor de partid. Cu asemenea ochi trebuie citită „Scrisoarea”, situând-o în contextul acelor timpuri, pentru că numai așa poate judeca cineva un act politic. „Scrisoarea” demasca necruțător violarea Constituției și a drepturilor omului, denunța absurditatea și
Profeții despre trecut și despre viitor by Silviu Brucan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2139_a_3464]
-
enervări din Bucureștiul anului 2005? Caragiale? Hmm... bună întrebare. Foarte simplu. Pentru mine, Mateiu este însă „marca“ orașului București, „brand-ul“ acestuia, dacă ar fi să vorbesc în neolimba de lemn de pe Dâmbovitza. Nu pot disocia imaginea Bucureștiului, caracterul său respingător și fascinant în același timp, de opera lui Mateiu. Nu cred că există oraș în Europa care să corupă mai mult decât Bucureștiul - în toate sensurile acestui termen. Și să enerveze la fel de mult. Dar uneori dragostea se naște tocmai din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
media, magastarul american a devenit idolul a milioane de fani. Propun în acest text o lectură în cheie mitologică a celebrului personaj. În mod cert, Michael Jackson a fost o personalitate unică, puternică și controversată. A fost deopotrivă fascinant și respingător, deschis și misterios, comunicativ și discret. Omul electriza milioane de fani, dar era "bolnăvicios, fragil, vulnerabil". A fost o apariție stranie, "nici bărbat, nici femeie, nici copil, nici adult, nici negru, nici alb, la limită, cum ar spune basmul românesc
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
fi citit în cheie mitologică. În mod cert, "asemenea creaturilor mitologice, starul se metamorfozează"8. Michael Jackson a stat întreaga viață sub semnul metamorfozei. Poate fi sugestiv definit prin anumite dualități mitologice: frumos și urât, fascinant și îngrozitor, seducător și respingător, cumpătat și desfrânat, sănătos și bolnav, cast și vicios etc. Michael Jackson întrupează idealul a milioane de oameni de pe întreaga planetă. De aceea moartea sa a provocat crize, drame și ample isterii colective. Prin magia muzicii sale trăiesc și mor
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
a dat misitul. A făcut o afacere bună și a plătit el... Tot eu rezolv, tot eu! scanda clătinându-și capul aplecat spre pantofii din picioare. N-ai știut cum să te porți cu oamenii, i-ai respins... Ești o respingătoare, de asta n-ai câștigat în viață... Ce să câștig, holercă de la un misit?! răbufni mătușa. Casă vreau, casă în oraș! Unchiul căpătase o privire pierdută, nu bănuiam la ce se gândește, mâinile îi atârnau pe lângă corp lipsite de voință
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
audzu, precum și pre voi acmu, când m-ați chemat, v-am audzit. Deci acmu, va rog, spuneți-mi, ce m-ați chemat?>>”</citation> Portretul fizic făcut de către autor Struțocămilei este de un grotesc extrem; Cantemir se complace în detalii din ce în ce mai respingătoare, ieșind în acest fel, fără să-și dea seama, în teatrul cititorului pentru a-și manifesta frustarea și revolta omului superior, dotat cu inteligență ascuțită și cu cerebralitate, împotriva rudimentului uman, cumplit de inferior care este Struțocămila, dar care are
Istorie şi anamorfoză în „Istoria ieroglifică” de Dimitrie Cantemir. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1384]