5,533 matches
-
a dus-o fără să o mai facă parte cu nimeni. Viermele a părăsit ochiul și osul, și pielea, și sângele. Viermele, cărare către satul bunicilor. Era vremea când viața, în esență, devine un semn de întrebare. Era timpul când retorica era o interogație a sinelui: Ce-i mai umilitor, Doamne, decât să lași pe cineva să-ți roadă sufletul, să-l molfăie și să-l scuipe prin closetele publice, la masa bogaților sau în obrazul sfinților? Ce-i mai trist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
scrie Principele, apoi continuată și încheiată. Machiavelli face aluzie la scrierea acestei doctrine republicane în deschiderea celui de-al doilea capitol al Principelui. Ambele scrieri sînt de importanță cardinală pentru doctrina puterii. Ele se întemeiază pe recomandarea făcută de Aristotel (Retorica, 1,4) și Cicero (De oratore) despre historia magistra vitae. Pentru subtilitatea modului în care Machiavelli, umanistul, comentează modelul antic și funcționalitatea lui în lumea modernă, ar trebui să cităm în întregime prefața la cartea I din Discorsi. Orice pastișă
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
citită, această pagină din Discorsi poate fi un rechizitoriu deghizat contra contemporanilor care l-au eliminat din scena cetății și care, complexați și vicioși, au preferat ruina patriei decît să suporte concurența unui om plin de calități. De altfel, în retorica acestor texte, nota polemică subiacentă e percepută ca fiind generată de conștiința valorii sinelui în luptă cu imperfecțiunea altora. Cu atît mai necesară pentru el desfășurarea acestei pedagogii, cu cît mai accentuat sentimentul eșecului definitiv. Nu-i rămîne decît pana
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
de Nîmes, elocventul panegirist al lui Traian n-ar fi știut să vorbească mai bine despre eroii lor, decît Machiavelli despre Borgia. Dacă elogiul pe care el i-l face n-ar fi decît o odă, ori o figură de retorică, i-am putea lăuda subtilitatea, detestînd alegerea; dar lucrurile stau exact invers: acesta este un tratat de politică ce va rămîne posterității, o lucrare foarte serioasă, în care Machiavelli este atît de nesăbuit, încît aduce laude celui mai abominabil monstru
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
cîte ceva despre cea de-a doua modalitate, mai nevinovată, mai dreaptă, dar la fel de utilă ca și prima. Artele cele mai necesare vieții sînt agricultura, comerțul și manufacturile; cele care fac mai mult onoare spiritului uman sînt geometria, filosofia, astronomia, retorica, poezia, pictura, muzica, sculptura, arhitectura, gravura și ceea ce înțelegem prin Belle Arte. Cum toate țările sînt foarte diferite, puterea unora stă în agricultură, a altora în negustorie sau în comerț: aceste arte se întîmplă să prospere laolaltă în vreo țară
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
omului În treaba cu pricina. Vasăzică, scrisul gravat În memoria ordinatorului, trimis prin poșta electronică sau postat pe internet, e pre schim bat cît ai clipi În voce aproape naturală, fluentă nara tiv, cu pauze la virgulă și pusă pe retorica dictată de semnele Întrebării și ale mirării. De glasul omenesc o deosebesc cîteva infirmități: absența temperaturii și a surîsului lecturii, atot puternicia pustiului emoțional, ergo, nici o bîlbă, nici un tre molo. O deosebește și o monstruozitate: prefacerea textului În voce poate
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Odiseea și devin preponderente la tragici. • Hamartia/hamartema: greșeală scuzabilă, datorată orbirii provocate de o forță exterioară voinței umane. Cu acest sens termenul apare în tragedia greacă. Sensul evoluează spre intenție responsabilă, dar cu circumstanțe atenuante. Comentând un pasaj din Retorica lui Aristotel, Moulinier notează: „hamartemata sunt greșelile comise din calcul, dar fără nici o răutate, în timp ce adikemata implică și calcul, și răutate; atychemata nu comportă nici calcul, nici răutate”. În context grecesc precreștin, greșeala nescuzabilă, penală se numește hybris: orgoliu al
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
de concesii licențiozității cu care noi, europenii, am fi obișnuiți să ne confruntăm în asemenea ocazii. Am reprodus acest episod pentru ca lectorul să înțeleagă mai bine întortocheatul mod de gândire japonez, permanent în căutare de măști, de paravane și de retorică oblică. Această veritabilă forma mentis își pune amprenta pe absolut orice felie de viață în arhipelag, iar dimensiunea vieții intime, subîntinsă de complicatele raporturi dintre bărbați și femei, nu putea să fie o excepție de la regula enunțată. Dacă un lucru
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
din Tübingen, ce datează de la 1477: președintele universității, Adolf Theis, îmi adresase din partea comitetului pentru festivități dorința să fiu eu cel care ține discursul oficial. Pentru mine era o triplă surpriză: nu se cerea acest lucru unui istoric, profesor de retorică sau filozof, ci unui teolog. Decizia să țin un discurs, în biserica luterană unde a fost fondată universitatea, nu fusese acordată unui teolog luteran, ci unuia catolic. Tema nu trebuia ancorată în despre istoria universității, ci putea face referire la
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
fost transmisă o eroare la rândul ei genială întregii teologii occidentale, medievale, iar prin intermediul lui Luter și celei protestante. Sfântul Augustin, care la început era foarte mundan, avusese un fiu la doar șaptesprezece ani, pe când era un tânăr maestru de retorică și el trăise timp de treisprezece ani în concubinaj cu mama copilului. Pentru un anumit timp fusese un membru ascultător al sectei maniheilor, care explica Răul și sexualitatea apelând la un principiu al răului. Pe baza experienței personale despre imensa
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
această latură a preocupărilor sale merită restituită. Chestiunea devine cu atât mai importantă cu cât, după cum vom vedea, prin asumarea acestei laturi, Șerboianu s-a pus de-a curmezișul unei critici vehemente din partea mediul ortodox al vremii, caracterizat printr-o retorică și acțiune vehement anticremaționistă. Mai mult, dacă considerăm impunerea cremațiunii, ca modalitate de dispunere asupra cadavrului, drept o confruntare între tradiție și modernitate, contribuția arhimandritului ne apare ca fundamentală, raportată la nivel global. Până acum nu am știință de vreun
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Utilizarea acestuia se explică prin miza disputei, dar și prin faptul că ambele tabere căutau să convingă publicul neutru atât de justețea cauzei ce o susțineau, cât și de iminenta victorie a acesteia pe viitor. Din acest punct de vedere, retorica cremaționistă a fructificat prezența lui Șerboianu în paginile Flăcării Sacre, nu doar prin simpla tratare a unei subiect spinos de către un cleric ortodox convertit, ci, mai ales, exagerând efectele acesteia. Astfel, Flacăra Sacră sublinia cu mare satisfacție, în câteva rânduri
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
în dezvoltarea cremațiunii în România, realizată prin mijloace mult mai directe și eficace de propagandă. Prin urmare, apariția în paginile revistei a contribuțiilor arhimandritului Calinic I. Popp Șerboianu era una necesară, deoarece oferea un punct de sprijin provenind din interiorul retoricii ortodoxe, chiar dacă exponentul său era, la acel ceas, marginalizat complet, prin excluderea sa din rândurile clerului ortodox. Din punct de vedere teologic, Șerboianu își asuma iarăși o misiune dificilă prin studiul său asupra cremațiunii. În fapt, el trebuia să ofere
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
din rândurile clerului ortodox. Din punct de vedere teologic, Șerboianu își asuma iarăși o misiune dificilă prin studiul său asupra cremațiunii. În fapt, el trebuia să ofere argumente convingătoare și implicit nesofisticate privind lipsa de temei a ideii vehiculate de către retorica cremaționistă cum că incinerarea era o practică păgână, total opusă spiritului românesc, o practică anticreștină și, mai ales, anti ortodoxă. Or, un asemenea demers presupunea stăpânirea unei vaste culturi teologice, capacitatea de identificare a unor posibile argumente de natură teologică
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
iar cea de a doua printr-o "anchilozare în conservatorism", o asemenea realitate nu duce decât la perpetuarea neînțelegerii mesajului primordial al Mântuitorului, precum și la divizarea mai crudă a creștinilor. După exemplificarea pe baza scripturii a lipsei de veridicitate a retoricii anticremaționiste (pilda cu "jertfirea lui Isaac"), arhimandritul aducea în discuție un alt argument central al pledoariei sale pentru arderea cadavrelor: tratamentul sfintei împărtășanii, conform Liturghierelor vremii, în caz de mucegăire sau vărsare din greșeală pe jos trebuia locul ras, ars
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
în joc"167. Cât privește cremațiunea, el reamintea că în cazul ortodocșilor nu exista vreun canon care să condamne o asemenea practică, iar invocarea tradiției era insuficientă în acest caz. Ca o ultimă dovadă a lipsei de temei a întregii retorici anticremaționiste a clericilor ortodocși ai vremii, el apela din nou la o demonstrație logică, invocând tradiția "înhumării" lui Iisus Hristos: îmbălsămarea și depunerea într-un mormânt săpat în piatră a Mântuitorului ar fi reclamat, în virtutea respectării ad litteram a tradiției
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
guvernele lumii au separat sectorul întreprinderilor de bunuri și servicii publice de funcția publică (administrația propriu-zisă) și l-au introdus în logica acțiunii economice: drepturi private decizii private de alocare a resurselor piețe concurențiale prețuri corecte ajustări la modificările cererii. Retorica maximizării bunăstării sociale a fost înlocuită cu cea a maximizării bunăstării individuale, care a impus sectorului public un nou model de dezvoltare. Principalele caracteristici ale întreprinderilor private și ale celor publice, cu diferențele lor și cu posibilitățile de translare a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
fi trăit-o atunci. De altfel, personajele feminine care apar în carte, precum și reflecțiile pe care filozoful le face pe seama erosului, aduc toate cu niște variațiuni obsesive, executate în jurul unei singure teme prevalente: pierderea iubitei. E atîta suferință în stufoasa retorică a lui Kierkegaard încît toate încercările de a o decanta sub forma nuanțărilor, distincțiilor și însemnărilor ironice au un efect invers: în loc să ascundă sursa, o dezvăluie. Tocmai de aceea camuflările erudite la care apelează te duc cu gîndul exact la
Un răstignit pe crucea căinței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7865_a_9190]
-
componentă a unei propagande în continuă ofensivă, și-a fixat anumite cadre pentru idealul său artistic. În plan filosofic, acesta era umanismul (socialist, evident!), în planul reprezentării era realismul (festiv, viguros și mobilizator), iar în planul receptării era accesibilitatea și retorica persuasivă. într-un fel înalt și profund în același timp, fără nici o legătură cu conjuncturile ideologice, Baba răspundea, prin însuși programul lui, unui asemenea ideal. Antropocentrist prin viziune, umanist prin structură, narativ prin iconografie și de un realism monumental prin
Artiști și vremuri by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7002_a_8327]
-
introducă primele echivalente latinești pentru conceptele tradiționale ale gîndirii grecești. Așadar, un pionier pe umerii căruia avea să se ridice tiparul limbilor neolatine de mai tîrziu. Cartea de față, Partitiones oratoriae (Arta oratoriei), face parte din corpusul scrierilor ciceroniene despre retorică, alături de De oratore (Despre orator), Orator (Oratorul), Brutus și De optime genere oratorum (Despre cel mai bun gen al oratorilor). Judecată strict sub unghiul conținutului, avem de-a face cu o sobră și aridă incursiune în mecanismul oratoriei antice. Pedant
Sfîrăitul oratoriei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7010_a_8335]
-
afectelor ascultătorilor. Primii au sobrietatea preoților, ceilalți iscusința mimilor. Primii cred în elocvența rațiunii, ceilalți în elocința trupului. Dintre cele două variante, Cicero nu o alege pe niciuna și, ca bun diplomat ce este, propune o a treia formă de retorică antică: îmbinarea celor două cu obținerea unui stil pe care îl va numi rhodian, în amintirea anului pe care l-a petrecut în Grecia, cu precădere în insula Rhodos, și unde, sub înrîurirea retorului Molon, Cicero avea să-și cizeleze
Sfîrăitul oratoriei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7010_a_8335]
-
12) De aceea, ar fi un semn de naivitate dacă i-am bănui pe retori de o deosebită profunzime spirituală. Firile adînci sînt de obicei încuiate, șterse și inexpresive sub unghi histrionic, ducînd lipsă de acea vîna extrovertită fără de care retorica se preschimbă într-o anostă trăncăneală. Și atunci, întorcîndu-ne de la Cicero către lumea contemporană, merită să ne întrebăm de ce oratoria a căzut în desuetudine, îngroșînd rîndurile artelor despre care ne-am obișnuit să vorbim cu acea politețe stinsă ce se
Sfîrăitul oratoriei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7010_a_8335]
-
sufletului. Fără cultivarea ei, firea omenească își pierde hramul cultural. Trăgînd linie și făcînd bilanțul, despre oratorie nu se poate vorbi decît la trecut, ceea ce nu ar fi atît de îngrijotător dacă, în subsidiar, fenomenele care au dus la eliminarea retoricii nu ar provoca totodată sleirea limbii și destrămarea sufletului. Or astăzi asistăm la o abrutizare colectivă ale cărei cauze sînt cele pomenite mai sus. Peste tot vedem minți debile pătrunse de o psihologie rudimentară, a cărei expresie facială seamănă cu
Sfîrăitul oratoriei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7010_a_8335]
-
ce trebuia legănat toată noaptea / printre stepe / până la capătul Rusiei / oricum până ce mai rămânea în compartiment / doar scheletul de sticlă / dinafara trupului / privindu-te cu niște ochi nevinovat de mari / și aici / și dincolo / deja nicăieri". Alteori, poemele dezvoltă o retorică spectaculoasă. Iar discursul pare să aparțină unuia care, înaintând prin locuri întunecoase, încearcă să le desțelenească: se revoltă, își explică, se căinează, se revoltă, își mângâie spiritul însingurat. Poemele sunt scrise, mai întâi de toate, pentru a umple niște prăpăstii
Bijuterii întoarse pe dos by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/7385_a_8710]
-
intelectualii occidentali (francezi, mai cu seamă) cădeau pe capete, amețiți de propagan-da "umanistă" a Krem-li-nului, eseista pune ferm semnul egalității între cele două totalitarisme ale secolului XX (comunismul și fascismul) și de-nun-ță cu sarcasm crimele comunismului ambalate adesea într-o retorică ipocrită și mincinoasă. Chiar la mijlocul anilor '60, când lumea occidentală, inclusiv generalul de Gaulle, era sub vraja tânărului Nicolae Ceaușescu, Monica Lovi-nes-cu denunță dublul limbaj, distanța astronomică din-tre vorbele propagandei și realitatea din țările comuniste. Pe urmele lui Albert Camus
Reîntoarcere în lumea terțului exclus by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7407_a_8732]