3,881 matches
-
festivitățile organizate cu prilejul sărbătoririi Centenarului Școlii generale Filipeni care va avea loc în ziua de 27 noiembrie 1977, la Școala de reședință a comunei (satul Lunca). În ziua și data fixate, a avut loc adunarea festivă, moment emoționant de revedere și întâlnire, urmată de un program cultural-artistic, susținut de cadrele didactice, elevii și tinerii din localitate. între participanți, unii ajunși sus-susă în ierarhia socială, s-a aflat și Constantin (Costică) Vadanovici, dintr-o familie de sârbi, adusă în satul Lunca
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
datoria de alegătoare, Votând, Da, Dar asta nu răspunde la întrebarea mea, Nu, e drept, domnule președinte, Atunci răspundeți, Nu pot, domnule președinte, De ce, Pentru că legea nu mi-o permite, Ah. Președintele îl privi îndelung pe ofițer, apoi spuse, La revedere, căpitane, sunteți căpitan, nu-i așa, Da, domnule președinte, Noapte bună, căpitane, poate ne mai vedem, Noapte bună, domnule președinte, Ați observat că nu v-am întrebat dacă ați votat în alb, Am observat, da, domnule președinte. Mașina demară cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
începând de mâine va scădea la cincizeci la sută prețul benzinei, pentru ca imediat după aceea să arunce în ochii audienței străbătute de spaimă un organ intern însângerat, lunecos și încă palpitând. Ceea ce avea să comunice președintele republicii, adio, adio, la revedere, era deja cunoscut de toți, dar este de înțeles faptul că oamenii au avut curiozitatea de a vedea cum avea s-o facă. Iată, prin urmare, discursul complet, căruia îi lipsește doar, din cauza imposibilității insurmontabile de a fi transcris, tremurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
în jurul lui, Dacă vă uitați după vreun polițist care să mă aresteze, spuse primarul, nu vă obosiți, au plecat toți, Nu căutam un polițist, minți celălalt, a rămas să mă întâlnesc aici cu un prieten, da, iată-l, atunci la revedere, domnule primar, rămâneți cu bine, eu, cu toată sinceritatea, dacă aș fi în locul dumneavoastră, m-aș duce acasă chiar acum și m-aș culca, omul uită de toate când doarme, Niciodată nu mă culc la ora asta, Ca să stai culcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
că m-ați avertizat, Deși continuați să nu știți de ce, Sunt unii oameni care ne inspiră încredere, Sunteți a doua persoană care mi-o spune azi, În acest caz puteți spune că a meritat să trăiți ziua aceasta, Mulțumesc, La revedere, domnule primar, La revedere. Primarul se întoarse înapoi, la locul unde lăsase mașina parcată, era satisfăcut, cel puțin reușise să avertizeze un om, dacă el ar fi transmis mai departe, în câteva ore tot orașul va fi în alertă, gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Deși continuați să nu știți de ce, Sunt unii oameni care ne inspiră încredere, Sunteți a doua persoană care mi-o spune azi, În acest caz puteți spune că a meritat să trăiți ziua aceasta, Mulțumesc, La revedere, domnule primar, La revedere. Primarul se întoarse înapoi, la locul unde lăsase mașina parcată, era satisfăcut, cel puțin reușise să avertizeze un om, dacă el ar fi transmis mai departe, în câteva ore tot orașul va fi în alertă, gata pentru orice s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
merg atât de departe, te sfătuiesc doar să-l iei de aici înainte pe agentul nostru clasa a doua sub protecția ta, am presimțirea că voi doi veți avea mare nevoie unul de celălalt. Inspectorul și agentul spuseră, Atunci, la revedere, iar comisarul răspunse, Mâncați bine, nu vă grăbiți. Ușa se închise. Comisarul se duse să bea apă la bucătărie, apoi intră în dormitor. Patul era nefăcut, pe jos, ciorapii folosiți, unul ici, altul colo, cămașa murdară aruncată la întâmplare pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
cheme pe secretară, Condu-l pe domnul până la ieșire, spuse el, și reține că va reveni la patru și un sfert, să fii acolo ca să-l primești și să-l conduci la cabinetul direcției, Da, domnule. Comisarul spuse, Atunci, la revedere, celălalt răspunse, La revedere, și își strânseră mâinile. Secretara deschise ușa ca să-l lase pe comisar să treacă, Vă rog să mă urmați, domnule Providențial, spuse ea, iar apoi pe coridor, Dacă-mi permiteți observația, e prima oară în viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
-l pe domnul până la ieșire, spuse el, și reține că va reveni la patru și un sfert, să fii acolo ca să-l primești și să-l conduci la cabinetul direcției, Da, domnule. Comisarul spuse, Atunci, la revedere, celălalt răspunse, La revedere, și își strânseră mâinile. Secretara deschise ușa ca să-l lase pe comisar să treacă, Vă rog să mă urmați, domnule Providențial, spuse ea, iar apoi pe coridor, Dacă-mi permiteți observația, e prima oară în viața mea că întâlnesc un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Acum știți, Trebuie să fie drăguț să ai un nume ca ăsta, Providențial, De ce, Exact pentru asta, pentru că e providențial, Ăsta e, realmente, cel mai bun răspuns. Ajunseseră la recepție. Voi fi aici la ora stabilită, spuse secretara, Mulțumesc, La revedere, domnule Providențial, La revedere. Comisarul se uită la ceas, încă nu era ora unu după-amiază, prea devreme ca să prânzească, în afară de asta, nu simțea nici o poftă de mâncare, pâinea prăjită cu unt și cafeaua continuau să-și facă simțită prezența în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
fie drăguț să ai un nume ca ăsta, Providențial, De ce, Exact pentru asta, pentru că e providențial, Ăsta e, realmente, cel mai bun răspuns. Ajunseseră la recepție. Voi fi aici la ora stabilită, spuse secretara, Mulțumesc, La revedere, domnule Providențial, La revedere. Comisarul se uită la ceas, încă nu era ora unu după-amiază, prea devreme ca să prânzească, în afară de asta, nu simțea nici o poftă de mâncare, pâinea prăjită cu unt și cafeaua continuau să-și facă simțită prezența în stomac. Luă un taxi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
doar o impresie a dumneavoastră, amintiți-vă că vorbiți cu un polițist, N-am uitat, dar adevărul este că nu vă mai consider ca atare, Mulțumesc pentru aceste cuvinte, acum nu-mi mai rămâne decât să-mi iau rămas-bun, la revedere, La revedere, Aveți grijă, Asemenea, Noapte bună, Noapte bună. Comisarul puse receptorul în furcă. Avea în fața lui o noapte lungă și nici un mod de a o petrece decât dormind, dacă insomnia nu va veni să se bage în pat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
impresie a dumneavoastră, amintiți-vă că vorbiți cu un polițist, N-am uitat, dar adevărul este că nu vă mai consider ca atare, Mulțumesc pentru aceste cuvinte, acum nu-mi mai rămâne decât să-mi iau rămas-bun, la revedere, La revedere, Aveți grijă, Asemenea, Noapte bună, Noapte bună. Comisarul puse receptorul în furcă. Avea în fața lui o noapte lungă și nici un mod de a o petrece decât dormind, dacă insomnia nu va veni să se bage în pat cu el. Mâine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
nici nevastă-sa nu rostiseră o vorbă. Apoi Stroeve își amintise de altceva: „Vrei să fii bună să-mi strângi hainele și să mi le lași la portăreasă? Am să trec mâine să mi le iau.“ Încercase să zâmbească: „La revedere, draga mea! Mulțumesc pentru toată fericirea pe care mi-ai dăruit-o în trecut.“ Ieșise și închisese ușa în urma lui. Cu ochii minții parcă-l vedeam pe Strickland trântindu-și pălăria pe masă, așezându-se și aprinzând o țigară. XXIX
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
un târziu am trecut prin dreptul unei papetării și mi-a venit în minte că aș putea să-mi cumpăr niște hârtie, ceea ce ar fi fost o scuză bună ca să scap de el. — Eu intru aici, i-am zis, la revedere. — Te aștept. Am dat din umeri și am intrat în magazin. M-am gândit că hârtia franțuzească e proastă și că de vreme ce tot nu mi-am atins scopul de a scăpa de el, n-are rost să mă mai încarc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
nu mai era nevoie de el. Imbecilul tropăia în spatele nostru, răsuflând zgomotos și repetând „Bine... Foarte bine... Foarte bine“, de parcă ar fi vrut să scape de noi mai repede. Am ieșit din birou împreună cu Mazerulles, fără să-mi iau la revedere de la gulerul tare care puțea a amidon și a parfum de mare magazin. Am trântit ușa în spatele meu. Am ajuns în biroul secretarului. Era micuț și îi semăna. Trist și povârnit. Prin aer plutea un miros de pânză udă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
rămăsesem cu gura deschisă, privindu-l, uitându-mă în golul în care eu singur o vedeam pe Clèmence. Despiaux a ridicat din umeri și-a înfundat pălăria pe cap, după care mi-a întors spatele fără să-mi spună la revedere. S-a îndepărtat. A plecat cu regretele lui, iar pe mine m-a lăsat cu ale mele. Știam, ca și el, fără îndoială, că poți trăi în mijlocul regretelor tale ca într-o țară. XIX Doamna de Flers m-a condus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
vine să cred că de mine-ți place cel mai mult. Oh, dragă Isabelle, este o noapte magnifică! Cineva cântă Luna Îndrăgostiților la mandolină, undeva departe, În campus, iar muzica parcă aduce chipul tău Încadrat În fereastră. Acuma cântă La revedere, băieți, am terminat și ce bine se potrivește cu starea mea sufletească! Căci și eu am terminat cu toate! M-am hotărât să nu mai beau cocteiluri niciodată și știu că nu mă voi Îndrăgosti a doua oară - n-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
așa sunt, aprobă tangențial Tom, de un albastru profund. Mai multă culoare le-ar ruina, le-ar face exotice. Turnuri pe un cer care e o promisiune a aurorei și lumină albastră pe acoperișuri de ardezie... Parcă te doare. — La revedere, Aaron Burr! a strigat Amory Înspre pustiul Nassau Hall. Tu și cu mine am cunoscut niște zone stranii ale vieții. În liniștea profundă i-a răspuns ecoul. — Au ieșit cu torțele, a șoptit Tom. Ah, Messalina! Umbrele lungi construiesc minarete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
de ce simt că aici se termină totul: unul dintre noi nu va supraviețui războiului... doream să-ți spun ce mult a Însemnat pentru mine În ultimii ani reîncarnarea În tine... ciudat cât de asemănători suntem... ciudat cât de neasemănători. La revedere, băiat drag, Domnul THAYER DARCY fie cu tine. ÎMBARCARE, NOAPTEA Amory a Înaintat pe punte până când a găsit un taburet sub un bec electric. Și-a căutat În buzunar carnețelul și creionul și a Început să scrie Încet și laborios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
semne ale zorilor, aerul sărat era și mai proaspăt, și mai tăios. - Urcați-vă Într-unul din taxiurile alea și ștergeți-o, le-a ordonat Olson, arătând spre contururile șterse a două mașini, ai căror șoferi moțăiau, probabil, Înăuntru. - La revedere, a mai zis Olson. Și-a băgat mâna În buzunar, sugestiv, dar Amory a pufnit și, luând brațul fetei, i-a Întors spatele. - Unde i-ai spus șoferului să ne ducă? l-a Întrebat Jill când taxiul rula deja pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
că faptul că-l cunoscuse pe Jesse cîntărea mult mai mult decât orice iritare provocată de opiniile sale. Ce stafii erau oamenii cu care aveai de-a face! Până și omulețul firav cel a insistat să-i strângă mâna. - La revedere! i-a strigat domnul Ferrenby În timp ce mașina lua colțul și Începea să urce pe alee. Noroc bun dumitale și ghinion pentru teoriile dumitale! - La fel și dumneavoastră, domnule! a răspuns Amory, zâmbind și făcând semne cu mâna. „AFARĂ DIN FOC
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
moment mi s-a părut că era altfel de cum arăta, era mai femeie sau, mai exact, nu mai era activista de la centru. ― Du-te la Paris și, înainte de a lua o hotărâre, să te gândești că mă nenorocești. Hai, la revedere și nu uita să treci și pe la tovarășa ministru. ― Sărut mâna, șoptesc în culmea fericirii, iar Tamara Dobrin, femeia de fier a activismului în spațiul cultural, îmi face un semn cu mâna aproape duios. A doua zi mă duc la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
șoptit: ― Mulțumesc. A fost o mare plăcere să stau cu tine aici. Ai grijă de tine! S-a urcat în mașină și și-a trimis gândurile cine știe pe unde, în timp ce flutura din mână în semn de adio sau de la revedere, cine știe? ― Mulțumesc și eu, Josef! Poate că nu ne-am întâlnit întâmplător la Cairo. Acolo, sub un pod, am văzut ceva care mi-a tăiat respirația, un cerșetor cu o floare. Era costeliv, dar avea niște ochi extraordinar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
ce e bine și ce e rău, ăia se uitau la el și ziceau că da, este corect, așa trebuie, înfulecau pâinea și beau vinul, apoi ieșeau, Dumnezeu știe cu ce gânduri. Schumann rămăsese în pragul ușii, le spunea la revedere și să aibă grijă de ei, apoi, când a ieșit și ultimul, s-a întors către mine cu o față obosită și, oarecum necăjit, mi-a spus: ― Asta e, fac ce pot, eu sper să priceapă, să-și aducă aminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]