2,703 matches
-
pe cărarea vieții. Mai lasă-mă un pic, să-mi oglindesc cerul pe pupila sufletului, Să pot să-mi mai revăd culorile copilăriei Și să-i dau cuvântul bucuriei. Mai lasă-mă să retrăiesc acel amurg de toamnă, Cu dulceața reveriei. Să privesc trecutul că pe o carte ilustrata Și să-mi revăd poveștile de iubire cu “A fost odată”. Mai lasă-mă timpule Să adulmec mireasma florilor din curtea bunicii Și a merelor coapte pe sobă. Să mai trag cu
LAURA ISABELLE NICOLAE [Corola-blog/BlogPost/354280_a_355609]
-
agale pe cărarea vietii.Mai lasă-mă un pic, să-mi oglindesc cerul pe pupila sufletului,Să pot să-mi mai revăd culorile copilarieiSi să-i dau cuvântul bucuriei.Mai lasă-mă să retrăiesc acel amurg de toamnă,Cu dulceața reveriei.Sa privesc trecutul că pe o carte ilustrataSi să-mi revăd poveștile de iubire cu“A fost odată”.Mai lasă-mă timpuleSa adulmec mireasma florilor din curtea buniciiSi a merelor coapte pe soba.Sa mai trag cu ochiul pe geamul
LAURA ISABELLE NICOLAE [Corola-blog/BlogPost/354280_a_355609]
-
était vivant, îl ne pourrait voler... Et moi je n’ai plus de bien-aimée... COCOSUL A ruginit cocosul de pe casa. Nu-l mai aud cîntînd cu veselie. Azi scîrțîie și-un gust amar îmi lasă, În sufletu-mi bolnav de reverie. Cînd strălucea, iluminat de soare, Mii de culori el risipea pe cer! Azi scîtțîie și-mi pare că îl doare Și sufletul înțepenit de ger! De ce mi-o fi acuma milă, oare, De-acest cocos de tablă ruginita - Si jupuit
COCOSUL de IOAN LILĂ în ediţia nr. 432 din 07 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354451_a_355780]
-
ca pentru sine... Trecuse deja destul timp de când Karl admira cetele de elevi care treceau prin fața casei sale. Rândurile lor începură să se rărească, când el căzuse într-un fel de extaz, o contemplare dulce * Se trezi, însă, din acestă reverie când, la doar câțiva pași în fața sa trecu o siluetă feminină nespus de atrăgătoare, sprintenă și elegantă, îmbrăcată într-un costum modern, călcând ușor, cu multă grație, pe pavajul aleii. Dar până ca el să aibă timp să-și revină
ETERNELE VISĂRI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353683_a_355012]
-
După ce trec printr-un câmp înconjurat de copaci înalți și vechi și de o luncă deasă ajung pe un promontoriu situat între râurile Arno și Miunione, într-un peisaj paradisiac ce le creează o stare de meditație, de extaz, „de reverie dulce și armonioasă”, de adăpare din izvoarele tainelor cerești: „[...] în fața noastră poeticul Arno șerpuiește prin câmpii vesele și prin lunci misterioase, și malurile sale vuiesc de cântecele melodioase ale păsărilor; în dreapta, verzile colnice acoperite cu grădini și palaturi de marmură
IMAGINEA ITALIEI IN OPERA LUI VASILE ALECSANDRI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1176 din 21 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353858_a_355187]
-
plină de magie Cu povestiri și mari visări din frageda copilărie Așezate într-un cufăr de o mână grijulie De la naștere mă îmbie Această mare bătălie Ce mă înnobilează și mă învie Ce de aripi tot mă smulge spre înalta reverie De la naștere mă îmbie Să mă scape de trufie Și de a lumii mișelie Magii și Credința vie! Referință Bibliografică: Magii / Maria Teodorescu Băhnăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1569, Anul V, 18 aprilie 2015. Drepturi de Autor: Copyright
MAGII de MARIA TEODORESCU BĂHNĂREANU în ediţia nr. 1569 din 18 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353996_a_355325]
-
managementul pe bani de urgență și cu orice preț iar mediocritatea artistică nu avea spetezele de azi, avea parte de sita de ieri! Pe atunci cânta cu grație o artistă care întinerește mereu: Anca Agemolu. Toate cântecele sale sunt ale reveriei! Măiestria interpretării, textele și muzica lor sunt armonii, melancolie și flacără de spirit. Sunt emoție, iubire, alinare! Ele au împodobit în jumătatea a doua a veacului trecut cărările gândului, așa cum fluturii împodobesc aleile grădinii. Este armeancă și poartă în spirit
ANCA AGEMOLU UITAREA, CA DELICT de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1569 din 18 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/354007_a_355336]
-
de hârtie se despletesc în cuvinte ca umbrele înghesuite pe chipuri brodate de timp” (În dimineața eshatonului) Mama pierdută revine în cântecul lui Amfion pentru ca zidurile crescute să apere în permanență visul său de frumos. Sorin Micuțiu, un Amfion în reverie, la al cărui cântec zidurile despărțitoare de realitate cresc singure, fiind înseși hotare poetice lumii visătoare. Visul ca ziduri de apărare. Visul ca dragoste. Visul ca blândețea mamei și puterea tatălui. Visul-ancora simțirii divine. O realitate ideală, de vis: “îmi
VISUL CONTINUĂ... de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1569 din 18 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/354006_a_355335]
-
viitor, Din prezent, spre mai târziu. Dorul e întruchipat, În tot ce ne înconjoară, În suflet întortocheat, Ne face viața primăvară. Nu-ți ascunde dorul niciodată, Redă-l prin simpla poezie, Să știe, să afle lumea toată, Că plutești în reverie. Referință Bibliografică: Dorul, vis colorat! / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 236, Anul I, 24 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Mihai Leonte : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
DORUL, VIS COLORAT! de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 236 din 24 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354080_a_355409]
-
dorință puternică de iubire, nu vrei povestea asta de dragoste înapoi în viața ta, dar cauți pe cineva care să-ți ofere ceva asemănator. Cauți exact același tip de tandrețe. Și când o găsești, te îndepărtezi cu precauție de această reverie, pierzând din vedere un "amănunt" esențial ... ... viața e un joc periculos, un labirint unde te poți pierde, dacă nu știi cu exactitate țelurile pentru care lupți... ... un joc periculos cu tine și cu ceilalți. Camelia C septrmbrie 2014 Referință Bibliografică
JOC PERICULOS de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 1364 din 25 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353131_a_354460]
-
citesc, dar printre rânduri Apari într-un chip sfâșietor... Pierdută, mă scufund în gânduri, Găsesc amintiri care mă dor... Ca o stafie azi te-ai ivit La geamul din sufragerie. Cu tine-n suflet am adormit Și mă trezesc în reverie... Foșnetul frunzelor care mor Îngemănează-al nopții geamăt... Tulburător, sublimul decor, Revarsă al naturii freamăt. Stele pe gene mi se-așază Și îmi mângâie pleoapa fină, Toamna în mine-agonizează, Eu vreau să urc înspre lumină... Sub lujerul iubirii tale, Adăpostindu
TOAMNĂ RUGINIE de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1367 din 28 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353140_a_354469]
-
păcat (lucrare definitorie, vezi supra); în fine, lumea de după cădere, cea aruncată de Creator în istorie, o lume complicată și, în esența ei, tristă, prezentă, pe de o parte, într-un fel de paradis remanent, tânjitor, nostalgic, stăpânit de evaziune, reverie, visare, de o părelnică armonie, un pseudo-paradis, palpitând, devitalizat, amnezic, în ciclul Seratelor, sau în Boemă, de pildă, cu soliste ce aduc a sirene marine, cu unduiri de albastru și verde, precum cele din Pești sau Compoziție; aceeași lume de după
EUGEN DORCESCU, PICTURILE DENISEI MIHĂILĂ SAU “ÎN CĂUTAREA PARADISULUI PIERDUT” de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1364 din 25 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353158_a_354487]
-
și orice sprijin de prin jur, chipurile că n-ar avea nevoie. Culmea nevoilor este că ele se nasc din prea multe vise, iar când te-ai trezit nu ți le-ai pus în desaga acțiunilor, ci în cea a reveriilor. Culmea depărtărilor - să fie cineva atât de departe și totuși să-l simți atât de aproape de inima și străfundurile persoanei tale.. Culmea egoistului este că de atâta admirație proprie pentru propria persoană, a uitat a se mai uita în apa
CULMILOR de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352738_a_354067]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > LUCIRI DE REVERIE Autor: Lia Ruse Publicat în: Ediția nr. 1165 din 10 martie 2014 Toate Articolele Autorului Ascult în vremea asta doar tăcerea... Respiră înserarea prea liniștit, egal Se-aude ora curgând în adierea Aerului ce se-mbracă-ntr-un albastru pal. Viclean mărește visul
LUCIRI DE REVERIE de LIA RUSE în ediţia nr. 1165 din 10 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353655_a_354984]
-
chiparos și tămâioară, Candoarea-i fu cu zâmbete acoperită... ............................................... Seara, peste vise,lasă așteptat ecou Mă simt lângă umbra radiind lumină Din lumină se desprinde un miracol nou (E-un fel de bucurie cu plângere divină). Referință Bibliografică: Luciri de reverie / Lia Ruse : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1165, Anul IV, 10 martie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Lia Ruse : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
LUCIRI DE REVERIE de LIA RUSE în ediţia nr. 1165 din 10 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353655_a_354984]
-
că respectul și frumusețea locurilor natale m-a făcut să mă subordonez și lor. Lor să dăruiesc cu toată dragostea și respectul, realizările mele. Aducerile aminte îl copleșesc și se reîntoarce în timp și spațiu, căzând melancolic în stări de reverie, cu gândul la anii inocenți ai copilăriei. Scriitorul, Puiu Răducan, aduce prin „Trepiedul de aur” un omagiu locurilor sale natale ca unui sanctuar sacru. Melancolia Țepeștiului natal cu toate aspectele vieții mele de aici sunt trăiri vii la care mă
GUSTUL DULCE AL COPILĂRIEI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1158 din 03 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353703_a_355032]
-
Napoli. După acest voiaj, Narcisa avu nevoie de repaus și liniște, departe de tumultul citadin și de exuberanța anturajelor tinerești. Uneori o cuprindea nostalgia și se plimba în grădină printre flori, alteori se oprea pe câte o băncuță purtată de reverie undeva între cer și pământ. Când reintra în cameră, o copleșea melancolia. „Să fie fiorii dragostei!? - se întreba. „Oare chiar am început să iubesc?” Anxietatea însă nu-i dădea pace. În cele din urmă, se hotărî să plece câteva zile
XIX . CAVALERUL NOPŢII (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1529 din 09 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353691_a_355020]
-
amintirile ... De câțiva ani încoace, în perioada Rusaliilor, ca prin vis, aud un glas vesel de fată care strigă: „Au venit călușarii! Sunt în Poiană!” Și, preț de câteva clipe, fetișcana din mine este derutată, apoi încet-încet îmi revin din reverie, mă frec la ochi și, nostalgică, îmi zic:Ce viziune frumoasă! Așa se petreceau lucrurile și atunci, în copilărie ... După ce aflam vestea venirii cetei de călușari, îmi umpleam brațele cu florile de câmp, culese cu o zi înainte, și alergam
PURANI DE VIDELE-TRADIŢII-CĂLUŞARII de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1251 din 04 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354091_a_355420]
-
În țară Viselor neștiute. Aleargă gandule nebun ! Și du-ma în Țara lui Moș Crăciun! Încalecă pe șaua norului Și du-ma la hotarul dorului ! Indeamna-ti caii năzdravani să mă poarte spre basmul cu “nesfârșiții ani”. Aleargă gând al reveriei Și du-ma în Țară copilăriei. Ajungi pe la căderea serii Și lasă-mă la poarta VERII, Într-o poiana cu flori multe, Lângă un parau, ce vine de la munte. Și ia-ma apoi din nou în să Și poarta-ma
VIS DE IARNA de LAURA ISABELLE NICOLAE în ediţia nr. 2170 din 09 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354267_a_355596]
-
pe cărarea vieții. Mai lasă-mă un pic, să-mi oglindesc cerul pe pupila sufletului, Să pot să-mi mai revăd culorile copilăriei Și să-i dau cuvântul bucuriei. Mai lasă-mă să retrăiesc acel amurg de toamnă, Cu dulceața reveriei. Să privesc trecutul că pe o carte ilustrata Și să-mi revăd poveștile de iubire cu “A fost odată”. Mai lasă-mă timpule Să adulmec mireasma florilor din curtea bunicii Și a merelor coapte pe sobă. Să mai trag cu
CALEIDOSCOP DE TOAMNA de LAURA ISABELLE NICOLAE în ediţia nr. 2142 din 11 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354265_a_355594]
-
De vrei să te întorci, eu dorul nu-mi amân Măcar pentru o zi, cu tine să rămân! Să retrăim trecutul și tot ce am fi vrut Aștept înfiorată, sărutul de-mprumut! NOSTALGIE (Improvizând o parodie cu poetul G.R.) GR: Reverie printre glastre Admirând florile-albastre Ca un pui de bogdaproste Care cântă a dragoste... Gângurit de guguștiuc Mă-ndeamnă să mă duc... Să mă duc ori unde, aiurea, Să mă iubesc cu pădurea. Să văd o turmă de oi Păscând iarbă
SCRISORI DE DEPARTE (POEME) de CARMEN BARBU în ediţia nr. 444 din 19 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354663_a_355992]
-
Până îmi vei fi mireasă, Multă vreme va mai trece. Tu nu vezi că nu te chem, Luptându-mă cu suferinți, Greul nu îl blestem, Tărie am de la părinți. Privesc norii azurii, Și când sunt întunecați, Mă pierd în adânci reverii, Nu! Încă nu vă îndoliați! Referință Bibliografică: Alba mireasă / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 440, Anul II, 15 martie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Mihai Leonte : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
ALBA MIREASĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 440 din 15 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354758_a_356087]
-
Binecuvântată fie Clipa când, zeiță-înger, Din celesta-ți îngerie, Ai venit să nu mai sânger. Binecuvântată fie A ta aură divină Când, fiind în agonie, Mi-ai adus din cer lumină. Binecuvântată fie Alinarea-ți de casandră Când, pierdut în reverie, Ai fost magică și tandră. Binecuvânată fie Mângâierea ta ca mirul Când, înfrânt de nebunie, Mi-ai tămăduit delirul. Binecvântată fie Minunata ta făptură Când mi-a dăruit doar mie Un sărut de dor pe gură. Binecuvântată fie Moartea binecuvântată
BINECUVÂNTATĂ FIE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1030 din 26 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347132_a_348461]
-
folosește cinica imaginativă ca precauție, ci interiorizează cinismul imaginativ, topindu-l în sensibilitate. Îi rezultă astfel o poetică a oximoronului, una de „rugăciuni imprecative”, de celebrări și ofense ale propriei melancolii sau exasperări. Scriitura realist-biografistă își împinge marginile, simultan, în reveria anamnetică, în reveria cu nostalgii, și-n notațiile de cruzime, adesea de intensitate expresionistă. Dicțiunea autenticității topește referințele și aluziile într-o gramatică de lirism existențial acut, care electrizează concretul fără a-l sublima. Nonșalant și inteligent, poetul știe că
CINDERELLA & ALTE MARŞURI FUNEBRE (POEME) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357067_a_358396]
-
ca precauție, ci interiorizează cinismul imaginativ, topindu-l în sensibilitate. Îi rezultă astfel o poetică a oximoronului, una de „rugăciuni imprecative”, de celebrări și ofense ale propriei melancolii sau exasperări. Scriitura realist-biografistă își împinge marginile, simultan, în reveria anamnetică, în reveria cu nostalgii, și-n notațiile de cruzime, adesea de intensitate expresionistă. Dicțiunea autenticității topește referințele și aluziile într-o gramatică de lirism existențial acut, care electrizează concretul fără a-l sublima. Nonșalant și inteligent, poetul știe că „a fost în
CINDERELLA & ALTE MARŞURI FUNEBRE (POEME) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357067_a_358396]