1,196 matches
-
ar domni folosind înțelepciunea sfetnicilor bătrâni. — Este mic de ani și nu poate chivernisi țara într atâtea răzmerițe ce se află, se auzi glasul marelui spătar Mihai Cantacuzino. — Este mic, e drept, dar are cugetul curat, se auzi o voce revoltată. — Și Brâncoveanu Constantin, marele logofăt, a stat alături de vodă răposatul și i-a fost credincios. — A deprins meșteșugul domniei și a dovedit că este destoinic. Oamenii doamnei Maria nu mai reușeau să spună un cuvânt. — Doar nepotul lui Matei Vodă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și primul lucru la care se gândi era că nu întotdeauna „verba volant”. Era prima greșeală diplomatică a lui taica. Mavrocordat ridicase uimit privirea spre domnitor, ca și cum o regulă importantă de conviețuire fusese încălcată: politețea perfidă fusese înlocuită cu sinceritatea revoltată. — Cred..., începu în grecește Ștefan, cred că dacă este vorba despre hotărâri privind înțelegeri de familie, trebuie să le trecem în înscrisuri, așa cum se trece zestrea în foaia de zestre... — Da, da, oftă ușurat Mavrocordat, voind să treacă peste acuzația
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
parcă uluiți prin ceea ce e atât de străin în noi și în același timp atât de intim, tiranic și bestial... Abia suporta violența, își întorcea fața de la mine când într-o parte când în alta, docilă și furioasă, blândă și revoltată... Apoi s-a făcut atât de frumoasă încît am rămas și m-am uitat la ea răpit clipe fără durată... Buzele parcă i se umflaseră, obrajii îi ardeau, pleoapele nu mai vroiau să i se ridice... I-am pus mâna
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
eu sânge rău, când nici nu e în atribuțiile mele execuția?!... Să vedeți voi ce va zice domnul general, să țineți minte!... Acuma ce mai stai? Aide, potrivește cel puțin locul și trage mai sus funia!... Ce oameni! Ridică mâinile, revoltat, și-i întoarse spatele. Se potoli însă brusc, zărind pe cărarea dinspre sat un grup de ofițeri care se apropiau cu o gravitate solemnă. În frunte venea însuși comandantul diviziei, mic, gras, cu picioarele scurte și foarte roșu la obraz
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
ai fi preot și nici capul nu te-ar durea de războiul lor... Pe când acuma, Dumnezeu știe... Mai mult ca să se ispitească pe sine însuși, Apostol răspunse: ― Zilele acestea am să plec și eu la datorie... Doamna Bologa, speriată și revoltată, întrebă: ― Să-ți primejduiești tu viața? Pentru cine și pentru ce? ― Pentru patrie, murmură studentul cu un zâmbet nehotărât. ― Noi n-avem patrie! strigă atunci mama, indignată. Asta nu-i patrie... Mai bine s-o calce în picioare caii muscalilor
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
cu Klapka, și apoi porunci soldatului: Adă-mi și mie ceva de mîncare! Soldatul dispăru. Peste o clipă Gross, puțin încruntat, zise: ― Nici o datorie din lume nu-mi poate impune să ucid pe un camarad... ― Camarad?! strigă deodată locotenentul Varga, revoltat, sărind în picioare. Trădătorii și dezertorii sunt camarazii d-tale?... Domnilor, vă întreceți cu glumele! Eu, în orice caz, nu mai pot asculta nepăsător asemenea... asemenea... vorbe compromițătoare pentru un militar care mai are în suflet un pic de iubire
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
o întrebare îngroșată de curiozitate: ― Ce spune, ce spune? ― Nimic... nu vrea să vorbească... murmură Apostol ușurat, ca și cum s-ar fi trezit dintr-un coșmar; după două momente, mai adăugă, cu o privire îngrozită spre prizonierul care se uita, mormăind revoltat, în altă parte: În sfârșit... eu... eu mi-am făcut datoria și... am încercat să... Prizonierii fură escortați mai departe, la alt comandament, iar grupul de curioși se risipi în câteva minute. Klapka rămase pe loc, puțin încurcat, simțind că
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
se prezinte imediat la serviciu. ― Se vede că se îngroașă lucrurile de au început să suspende concediile, zise Apostol, liniștit și încrezător, către maică-sa, comunicîndu-i știrea. ― Ba mare minune dacă aici n-o fi mâna "buzatului"! strigă doamna Bologa revoltată, mai ales gîndindu-se că Apostol s-a și umilit înaintea blestematului. De mult simțea Apostol că mai are o datorie de împlinit, dar mereu i-a lipsit curajul. Acuma își dădu seama că a trecut vremea șovăirii. După-amiază bătu la
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
tăcere mai grea și amenințătoare, glasul urmă, tot șovăitor: ― Vina e covârșitoare, desigur, dar Curtea va asculta cu luare-aminte apărarea d-tale... Prin urmare, vorbește... O mișcare grăbită umplu o pauză scurtă. Pe urmă țâșni, ca un glonț, glasul pretorului, revoltat, rotunjind cuvinte care se înălțau până-n tavan, se izbeau de pereți și plesneau capetele tuturor ca niște palme umede. Pe urmă glasul lui Klapka, patetic, protestând stăruitor... Și amândouă se învîrteau ca două sulițe în inima lui Apostol care, nemaiputîndu-le
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
nu vom avea motive să scriem altele. Inspirația este un fulger. Arderea poate fi întreținută numai de chinul care urmează după ea. Postmoderniștii sunt siguri că după ei va veni potopul. După ce vin în contact cu o capodoperă, te întrebi revoltat cum de ai putut trăi până atunci în ignoranță ? Arta nu va muri. Va supraviețui însă ca pedeapsă. Se vor da condamnări de tipul : 5 ore la Operă, doi ani lectură din Beckett, muncă silnică - Joyce. Marile jurnale literare sunt
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
vorbi, sorbind din pahar, uitându-se la ei plină de nonșalanță, - Fără popou... în rest tot ce doriți! Liniștea ca o șopârlă îi prinse nepregătiți... o secundă se insinuă subversiv și tăcerea se prăbuși printre ei după care unul, chipurile revoltat vru să precizeze cât mai exact, - Adică acceptați tot fără c..r? De ce? Dacă unul dintre noi vă cere așa ceva voi nu-l slujiți? Doar sunteți profesioniste! - Nu! Răspunse sigură pe ea tânăra... servim doar pi...dă, gură, sâni și
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
nu-i venea să creadă... și doar se rugase, parcă Dumnezeu ascultă rugile tuturor! I se puse o ceață pe ochi și iar auzi vocea incitată, - Dezbracă-te nu glumesc! De data asta indispus. Știi devin din ce în ce mai nervos! Ea îngăimă revoltată, - Dar nici nu vă cunosc! Imediat bărbatul îi răspunse cu un zâmbet cinic și răutăcios, - Nici eu dar mă atragi! Repet pentru ultima dată, dezbracă-te mai repede! Devenise amenințător. Lacrimile o podidiră, deodată îi veni o idee salvatoare, - Eu
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
departe și, iar comentarii savante, - De ce... eu sunt dispus să le fac fără pauză! spune cu naivitate dar este lămurit cu răbdare.. - Nu se poate, după fiecare oră se face pauză pentru o țigară! - Dar eu nu fumez! sări Laur revoltat. - Pentru fumători, studenți și profesori! precizează altul, - Cum?....Profesorii ne dau voie să fumăm? În fața lor? este uimit la culme. Așa cum arăta cu chipul prelungit de surprindere, derutat, neștiind ce să creadă toți l-au apreciat sincer în acele clipe
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
rolurile vieții lor. O primă încercare de evadare din infern sfârșește grotesc: metamorfozată pentru o clipă în Pena Corcodușa, Mița, ajunsă la drojdiile nebuniei și beției, încearcă să zboare asemenea păsărilor cerului, dar se prăbușește în mocirlă. Mitică este adevăratul revoltat, un Farinata care înfruntă prăpădul general și îl îmblînzește prin râs. Cenzura eului îl întoarce însă înapoi cu brutalitate, căci în spațiul balcanic gluma se îngroașă și sfârșește în tragic. Râsul se întîlnește cu moartea, ca în "La Strada". Aici
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
glas zic: - Da, domnule doctor. - Normal și cred că a început să slăbească și să umble agitat prin coteț, zic eu. - Exact și cineva a spus că trebuie să-i facem injecții cu antibiotice. - Nici într-un caz, zic eu revoltat. Cu acest tratament, timp de două luni nu-l mai puteți sacrifica căci va mirosi carnea numai a medicamente. La auzul acestor precizări cei doi s-au resemnat și parcă citeai pe fața lor neputință și supărare. Într-un târziu
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
factură preponderent psihanalitică, un discurs care frecventează cu energie analitico-sintetică straturile freatice ale textului arghezian, acea construcție despre care ni se spune că propune "cea mai delectantă miză intelectuală: umorul", un fel de armă secretă a spațiului românesc cu ajutorul căreia revoltatul, observă autoarea, e deplin liber, "învinge dogme, spulberă convenții, râde adevărul, fără să-l rostească" (sunt cuvintele cu care se încheie cartea). Un eseu despre spiritul polemic, dacă e coerent în propriile-i fibre argumentative și dacă respectă condiția lui
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
de cercetare, pretext de contestare, mobil pentru studiul imaginarului colectiv al românilor, dimensiune recuperată și ideologizată de pamfletari-pastișori ș.a.m.d. discursul publicistic arghezian ne propune totuși cea mai tulburător-delectantă miză intelectuală: umorul. În această dimensiune, cea a humorului, spiritul revoltatului capătă libertate absolută de mișcare și, astfel, învinge dogme, spulberă convenții, râde adevărul, fără să-l rostescă. Bibliografie 1.1. Ediții cronologice Tablete din țara de Kuty, Editura Naționala-Ciornei, București, 1933. Pagini din trecut, E.S.P.L.A., București, 1955. Scrieri (Proze), 12
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
din corespondența cu prietena sa, Tereza Stratilescu, el ia legătura cu o serie de cercuri de stânga, cele "nihiliste". Îi promite Terezei o serie de cărți din care făceau parte o variantă prescurtată a Capitalului lui Karl Marx, Memoriile unui revoltat ale cunoscutului nihilist rus Kropotkin și Rusia lui Tihomirov (Bejat, 1972, p. 155). Maiorescu îi răspunde destul de prompt, pe data de 19 noiembrie 1887, și caută să-l îmbărbăteze în fața dificultăților și decepțiilor pe care le-a încercat. Însă Maiorescu
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
obiceiurilor, credințelor existente. Zeus din Olimp ajunge în Templu. Alți idoli după el. Urmează prigoane, masacre. Tora = cartea învățăturilor este arsă cu alte cărți sfinte. Evreii abandonează orașe, sate, se ascund în peșterile din munți. Discordia nu opune rezistență. Dar revoltatul Iuda Macabi și apariția cărților Daniel și Ester îi animă și-i adună pe evrei, reușind să-i elibereze prin victoria macabienilor asupra sirienilor lui Antioh Epifanes. Hanuka (anul 163 î.Chr.) este sărbătoarea evenimentului. Evreii revin la legea lor
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
totuși "decât veriga necesară care trebuia să lege literatura clasică de literatura naturalistă". Deși prezentată ca antiteză a tragediei, pentru că opune datoriei pasiunea, povestirii acțiunea, Antichității Evul Mediu, ea nu este decât ultima tresărire a acestui gen care moare. "Copil revoltat al tragediei", ea îi perpetuează neverosimilul. Formula clasică este de o falsitate ridicolă, nu mai trebuie să o demonstrăm. Dar formula romantică este tot atât de falsă; ea a substituit pur și simplu o retorică unei retorici, a creat un jargon și
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Eugen Ionescu, ci se mulțumește să-1 extragă din realitatea în care-l surprinde existând din abundență. Receptându-1 cu luciditate și amărăciune, îl supune atenției celor care trec pe lângă el nesesizându-l: "Trecem pe lângă absurditate și nu ridicăm măcar o sprânceană revoltați; auzim neghiobia și nu zbârcim măcar dintr-o nară dezgustați; vedem impostura și ticăloșia, și zâmbim frumos, ca la întîlnirea celor mai bune cunoștințe"15. Tocmai această ignoranță i se pare a fi absurditatea în stare pură și o va
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de rățoi a lui George Ciprian, bunul lui prieten. În plus, atunci când va formula rezerve în privința aprecierilor critice mitologizante, prin care tinerii poeți din jurul revistei Unu, deveniți apologeți ai cultului urmuzian, încercau să propage imaginea Neînțelesului, a Damnatului și a Revoltatului Urmuz, exagerând tragismul vieții lui, Eliza Vorvoreanu va preciza că, dimpotrivă, "din joc, râs, glumă... din exuberanța vieții lui plină de bucurii s-au născut schițele lui Urmuz"13. Pornind de la astfel de considerații privitoare la natura duală și contradictorie
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Tristețea vînzătorului de sticle goale, Editura Scripta, București, 1992. Brăescu, Gh., Toasturi cazone, Ediție îngrijită, tabel cronologic și crestomație critică de Simion Mioc, Editura Facla, Timișoara, 1985. Camus, Albert, Opere, vol. V, Fața și reversul. Nunta. Mitul lui Sisif. Omul revoltat. Vara, Editura RAO International Publishing S.A. București, 1994. Caragiale, I. L, Opere, vol. I, Proză literară, vol. II, Teatru, Scrieri despre teatru. Versuri, vol. III, Publicistică, vol. IV, Corespondență, ed. îngrijită și cronologie de Stancu Ilin, Nicolae Bârna, Constantin Hârlav
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
editura Teora, București, 2000. Benedetto Croce, Estetica privită ca știință a expresiei și lingvistica generală, Editura Univers, București, 1971. Bergson, Henri, Râsul, Editura Universal Dalsi, București, 1997. Camus, Albert, Opere, vol. V, Fața și reversul. Nunta. Mitul lui Sisif. Omul revoltat. Vara, Editura RAO International Publishing S.A. București, 1994. Ceuca, Justin, Evoluția formelor dramatice, Dacia, Cluj-Napoca, 2002. Defays, Jean-Marc, Comicul. Principii, procedee, desfășurare, trad. de Ștefania Bejan, Institutul European, Iași, 2000. Dürrenmatt, Friedrich, Teaterprobleme, 1955, reprodus în Dialogul neîntrerupt al teatrului
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Oxford University Press, 1994, p. 2. 122 Eugène Ionesco, Note și contranote, ed. cit., p. 190. 123 Asemenea lui Caragiale care își exprima indignarea față de lipsa de reacție la sesizarea absurdului: "Trecem pe lângă absurditate și nu ridicăm măcar o sprânceană revoltați, auzim neghiobia și nu zbârcim măcar dintr-o nară dezgustați, vedem impostura și ticăloșia și zâmbim frumos, ca la întâlnirea celor mai bune cunoștințe" (Caragiale, Ion Luca, Opere, vol. IV, ESPLA, București, 1965, p. 426), Eugen Ionescu preciza: Această criză
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]