17,484 matches
-
cu nerușinare de cele două infirmiere care croșetau în camera personalului. Sora renunță la dojeni și se întoarse pe călcâie. O femeie tânără îmbrăcată în capot de casă și-un doctor în halat alb intrară pe ușa unui salon privat rezervat pentru „prietenii“ spitalului: membri ai personalului de îngrijire, doctorii și familiile lor. Îl văzusem deseori înainte, întotdeauna cu pieptul gol sub halatul alb, plimbându-se de colo-colo și îndeletnicindu-se cu treburi nu cu mult mai nobile ca ale mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
pompelor din benzinării. După ce plecă, am părăsit apartamentul și-am coborât alene la subsol. În garaj se afla o duzină de mașini, în mare parte proprietatea soțiilor de avocați și de producători executivi de film care locuiau în bloc. Spațiul rezervat pentru mașina mea era încă gol, desenul familiar al petelor de ulei marcând cimentul. M-am uitat cu ochii mijiți prin lumina difuză la tablourile acelea de bord costisitoare. O eșarfă de mătase stătea pe marginea unui geam din spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
O fotografie ștearsă de agenție a mașinii în care murise Albert Camus era prelucrată cu mare grijă, bordul și parbrizul fiind marcate cu cuvintele „puntea nasului“, „palatul moale“, „arcul zigomatic stâng“. O zonă din partea inferioară a tabloului de bord era rezervată pentru organele genitale ale lui Camus; cadranele, acoperite de linii încrucișate, erau prevăzute în partea stângă cu o cheie: „glandă“, „sept scrotal“, „canal uretral“, „testicul drept“. Parbrizul spart se deschidea spre capota îndoită a mașinii, o arcadă de metal rupt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
îl neliniștise cel mai mult pe Vaughan. Nu era vorba de moartea lui Seagrave, ci de faptul că, având un accident în timp ce purta peruca și costumul lui Elizabeth Taylor, acesta golise de sens adevărata moarte pe care el și-o rezervase pentru sine. În mintea sa, de la acel accident încoace, actrița de film era deja moartă. Tot ce-i mai rămânea acum de făcut era să se ocupe de formalitățile legate de timp și de loc, de intrarea trupului ei într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
putea să provoace «mari suferințe cum, de altfel, avea să se întâmple. În sfârșit, la 22 ianuarie 1948, Ambasada britanică din Berna înștiința Londra în privința celor dintâi declarații publice ale Regelui Mihai I despre detronarea sa (statutul care i se rezervase în Elveția nu-i permitea însă să facă declarații politice, motiv pentru care regele Mihai a căutat un nou refugiu). Regele reconfirmase faptele cunoscute, iar finalmente nu făcuse altceva decât «să se supună forței». Se poate aprecia că nici SUA
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
Intențiile sovieticilor de a transforma CAER într-un organism economic supranațional și accentuarea schismei dintre URSS și China au determinat Bucureștiul să se distanțeze de Moscova. Acțiunile politice concrete au culminat cu Declarația din aprilie 1964, prin care partidul își rezerva dreptul de a edifica socialismul în conformitate cu realitățile naționale. Pe plan economic și diplomatic are loc o spectaculoasă revenire în relațiile cu Occidentul, iar pe plan intern liberalizarea regimului culminează cu desovietizarea culturii și cu eliberarea deținuților politici (1962-1964). Cu toate
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
reținerile băncilor occidentale. Putem să gândim ca niște europeni cu sau fără ajutoarele Europei, indiferent de politica Europei față de noi. În caz contrar, psihoza antioccidentală, generată de sentimentul că suntem tratați ca o rudă săracă la «ospățul» european, ne va rezerva, mă tem , surprize foarte urâte;” După cinci ani, încep să iasă la suprafață, ca sfărâmăturile unui vas scufundat, multe detalii pe care înainte, le ignoram. Ceaușescu a fost prins, se pare, și pus sub paza unității militare de la Boteni în
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
de altă parte, mă gândesc că nu știu ce se va întâmpla mai departe cu mine. Poate că voi face asta în fiecare an, să vin aici, să stau, să beau. Poate nu mă voi schimba niciodată. Poate că viitorul nu-mi rezervă nimic. Poate că asta merit, pentru că nu am riscat niciodată nimic, și nici nu am de gând să risc ceva vreodată. Poate că voi deveni un personaj, acel „Eu“ din romanele lui Puși Dinulescu, sensibil și imbecil și gândind mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
lucru deosebit de la cartea asta. Din principiu, nu mai aștepți nimic. Sunt atâția alții, mai tineri sau mai puțin tineri decât tine, care trăiesc în așteptarea unor experiențe extraordinare; de la cărți, de la persoane, de la călătorii, de la evenimente, de la ceea ce le rezervă ziua de mâine. Tu nu. Tu știi că lucrul cel mai bun pe care-l mai poți aștepta e să eviți ce e mai rău. Asta e concluzia la care ai ajuns, în viața personală, ca și în privința problemelor generale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
de depresiune. Ești cu adevărat primitoare, sau faptul că lași cunoscuții să intre în casă e un semn de indiferență? Cititorul caută un loc comod să se așeze, pentru a citi fără a pătrunde în acele spații ce-ți sunt rezervate ție în mod clar: el simte că un oaspete se poate simți foarte bine în casa ta, dacă știe să se adapteze la regulile tale. Și altceva? Plantele în ghiveci par să nu fi fost udate de câteva zile; dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
urechea. O bănuială te cuprinde, alimentându-ți neliniștea de om gelos, care încă nu se recunoaște ca atare. Ludmila, cititoare de mai multe cărți în același timp, pentru a nu se lăsa surprinsă de deziluzia pe care i-o poate rezerva fiecare poveste, tinde să trăiască și alte povești... (Nu-ți închipui că volumul te pierde din vedere, Cititorule. „Tu“, care se referă la Cititoare, poate, de la o frază la alta, să se fixeze asupra ta. Ai rămas unul dintre posibilii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
de vedere moral, cu urme de rugină în jurul roților din spate și cu o adâncitură vizibilă în ușa de pe partea șoferului. — Nu sunt genul de persoană care apelează la detectivi particulari, mărturisi el așezându-se tulburat pe marginea fotoliului confortabil, rezervat pentru clienți. În fața lui, cele două femei îi zâmbeau încurajator. Femeia solidă - ea era șefa, știa asta, fiindcă îi văzuse fotografia în ziar - iar cealaltă, cu coafura ciudată și cu rochia extravagantă, era probabil secretara ei. — Nu trebuie să fiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
denunțe. Era un om Însemnat, orice-ar fi făcut, sărac sau bogat, umil sau puternic, și nici dacă s-ar fi acoperit cu o mască de aur și smaralde n-ar fi scăpat de tragicul destin pe care i-l rezervaseră zeii din Olimp cu nouă luni Înainte de a se naște. - Ce poate face un om pe care-l Înzestrăm numai cu tenacitate și inteligență, lipsindu-l cu desăvîrșire de toate celelalte? - Să vedem. Și iată-l, prin urmare, cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
salve de tun și lătratul surd al câinilor. Tot aici apare și o sinteză cronologică a Primului Război Mondial, uruitul roților de tren din preajma orășelului, muzica de alămuri, gâlgâitura apei de la gura bidonului, geamuri făcute țăndări, fluturarea baticurilor... Fiecărui amănunt Îi era rezervat câte un paragraf, iar fiecare moment era evocat cu un anume lirism, transpus În metafore, cronologia nu era strictă, unele momente coexistând Într‑o simbioză bizară a timpurilor trecute, prezente și viitoare. Altfel, cum s‑ar putea explica textul de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
și cântul În bătătura bisericii, băiețelul e acum În costum de sărbătoare, cu cămașă albă și cu o crenguță de rozmarin la rever. Aici, În carnetul meu, scrie doar „Kraljevčani“, dar de fapt este o perioadă căreia Enciclopedia i‑a rezervat mai multe paragrafe dense, cu nume și date, fiind notat chiar momentul trezirii, ora la care cucul din perete anunța scularea de dimineață, când băiețelul tresărea năuc din somn. Sunt trecute numele birjarilor, numele vecinilor pe care‑i condusese până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
sângele rece prin rugăciune, cu Îndârjire, cu dinții Încleștați, Înfrânându‑și viscerele și sistemul simpatic, În ciuda pornirii lor trădătoare, căci Își călise În timp bravura, instruindu‑se În spiritul legendelor de familie. De aceea, ca ultimă dorință care i se rezervase prin protocolul caritabil, nu va cere un pahar de apă, cu toate că‑l ardeau măruntaiele, ci o țigară, așa cum pe vremuri unul din strămoșii săi ceruse câteva fire de tutun pe care, după ce le amestecase, le scuipase În față, călăului. Ofițerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Maiana cu fermitate. Și Taaroa să mă facă să mă-ngraș că o scroafa dacă nu mă voi ține de cuvânt. —Și ai să-mi fii fidelă chiar dacă va trebui să petrec luni întregi pe mare? — Știi ce pedeapsă le rezervă zeul Tané femeilor care se-ncumetă să înșele un navigator? Le trimite pentru veșnicie în locul cel mai adânc din ocean, acolo unde e frig și-ntuneric și unde trăiesc cei mai înfricoșători monștri pe care ți i-ai putea imagina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
această clipă, tu vei fi Vahíne Tiaré, tu vei fi Vahíne Auté, iar tu, Vahíne Tipanié. Eu binecuvântez numele voastre, fiicele mele, și mă rog că Taaroa, Creatorul tuturor lucrurilor frumoase, să vă binecuvânteze și el. A doua zi fu rezervată pentru odihnă, meditații și despărțiri, iar frumoasă Maiana pregăti o cină copioasa pe plajă, exact în locul în care obișnuia să-și conducă nenumărații amanți, deși, de această dată, singurii invitați erau cei trei băieți cărora le promisese mâna ei. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
apere! bâigui. O să fac indigestie de stele! Cu toate acestea, începu să le studieze și nu renunță decât atunci când zorii zilei le îndepărtară de pe cer, moment în care pleca, în sfârșit, să se culce în adăpostul de la prova, care era rezervat membrilor echipajului din tură de noapte, al căror somn era respectat cu sfințenie până după miezul zilei. Totuși, atunci când se trezi Tapú Tetuanúi, inca obosit, Miti Matái era deja de o oră la postul său de comandă și arată atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
cât de absurdă putea fi o mare din care să lipsească chiar și fidelii Mahi-Mahi, care îi urmau peste tot, si, pentru majoritatea, această ipoteză era de-a dreptul inacceptabilă. Crezi că acela este infernul pe care Tané l-a rezervat pentru sufletele păcătoșilor? întreba dintr-odată Vahíne Auté, care demonstrase dintotdeauna un profund interes pentru soarta sufletelor. Dacă aș crede asta, ar însemna să accept că tatăl meu și toți însoțitorii mei din acea călătorie se află în infern, remarcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
de cel puțin două zile ca s-o explorăm, așa că vă întoarceți să ne luați poimâine, pe timp de noapte. Tapú Tetuanúi ar fi dat ani din viață ca să fie ales pentru această misiune, dar știa foarte bine că era rezervată celor mai destoinici războinici, unor oameni antrenați să se strecoare prin desișuri fără să atingă o frunză sau să îi ia gâtul unui dușman fără să li se întețească bătăile inimii. Nu simți invidie nici atunci când Chimé din Farepíti fu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ar putea degeneră într-o înfruntare între două tabere. —Și care ar fi soluția, după părerea ta? întreba Roonuí-Roonuí. S-o omorâm pe Anuanúa? Care dintre noi ar îndrăzni să-și păteze mâinile cu sânge nobil? Știți ce pedeapsă le rezervă zeii celor care comit o asemenea crimă? Îi transformă în rechini albi pentru tot restul veșniciei. Îi privi pe rând. Cine ar risca să devină Teatea Maó pentru veșnicie? Era evident că nimeni nu era dispus să-și asume un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
A trebuit s-o calc! murmura el dintr-odată. Tané să mă ierte! Am călcat pe regina mea!... Se întoarse către discipolul sau, care simți, cât se poate de limpede, frământarea care-i cuprinsese sufletul. Ce pedeapsă mi-o fi rezervat Taaroa pentru ziua când o să mă cheme în fața lui? Dacă deja o detesta, acum, văzând în ce măsură comportamentul ei îl chinuia pe idolul sau, simțămintele lui Tapú Tetuanúi se transformară în ură cruntă și se surprinse pe sine însuși când înțelese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
mai așteaptă, răspunse liniștit. Din clipă când ne-am dezlipit de țărmul insulei au știut că n-o să mă mai întorc niciodată și au acceptat acest lucru, pentru că sunt conștienți că ăsta este destinul pe care Tané mi l-a rezervat... Cum să te opui voinței zeilor? Cine ar îndrăzni să se ridice împotriva lor?... Făcu un gest de plictiseală, ca și cum ar fi vrut sa alunge o muscă. Dar să nu mai vorbim de mine, ci de tine... Ce ai de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ele ca la niște prezervative de treizeci de kilograme... În aceeași după-amiază, când Cora abia trăgea hainele pe băiat și pe fetiță, detectivii au venit la ea în birou să le ceară. Pentru interviuri. Pentru investigații. Cerând să le fie rezervate pentru câte-o evaluare secretă pe teren. Cerându-le peste noapte, ca să le poată folosi dis de dimineață. Peste weekend. Preferabil fetița, dar dacă nu era disponibilă mergea și băiatul. Până la sfârșitul primei zile, amândouă păpușile erau rezervate pentru tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]