935 matches
-
individ ca idealistul ăsta poate să-și bată joc de tine. Domnul Levy privi cele două femei, pasărea și portarul care rânjea. — Unde este? Nu văd nici un idealist. Domnul Levy arătă vaca culcată jos în stradă. Ăsta-i el? În rigolă? Ce tragic! Amețit, beat, neajutorat, pus la index de pe acum. Notează-ți-l în carte, alături de domnișoara Trixie și de mine. O altă viață pe care ai distrus-o. — O pasăre l-a ciupit de ureche, sau ceva la fel de smintit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Locul era transformat într-un pandemoniu împărțit în două șiruri șerpuitoare de trupuri, cei de la AUFT și cei de la Teamsters, toți cu pancarte ridicate, toți țipând și huiduind. Cele două facțiuni erau despărțite de un metru de trotuar și o rigolă plină de gunoaie, iar zidurile studiourilor incorporau cele două șiruri pe o porțiune de o jumătate de kilometru lungime. Reporterii se cocoțaseră pe mașinile lor, vizavi de Gower. Din niște camionete se împărțeau cafea și gogoși. Câțiva polițiști mai bătrâiori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
altfel îi spărgeau capul pe bune. Scenariul presupunea ca ei să pună capăt bătăii cu pumnii, să-i despartă pe combatanți și să-i altoiască puțin înainte de a-i elibera. Era evident că exageraseră cu improvizația, loviturile și bușitul în rigolă fiind adăugiri provocate de faptul că Danny îl bumbăcise pe unul de-al lor. Acum întrebarea era cât de dur urma să-l admonesteze „Spune-mi Mal” pentru stricăciunile pe care le provocase. Doar era și el fost polițist în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
muzica a câștigat. Puștiul s-a îndreptat către căștile unde avea să verifice CD-urile de pe care, mai târziu, avea să reproducă diverse melodii, cu vocea lui de băiat de unsprezece ani, care era în totală disonanță cu versurile de rigolă de pe pasajele rap. Jina i-a promis că se întoarce în cincisprezece minute și, trecând pe lângă espresso bar și cele șapte culoare cu materiale de autoeducație, s-a oprit direct la biroul de informații. Caut noul roman al lui Alice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
fotografii cu cea din ziar, fără să ajungă la o concluzie. Străzile erau Înțesate de trecători Încă de când a ieșit În lumina prăfoasă a zilei. Gurile de canalizare de-a lungul aleilor umbroase din apropierea casei ei Încetaseră să se reverse, rigolele erau Însă tot inundate de mocirla uleioasă băltită din pricina maldărelor de gunoaie care se descompuneau lent În arșița soarelui. Două jigodii râioase scormoneau leneș printre tot felul de cutii de conserve, printre pungi de plastic goale și prin buruieni chiar
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ieșit În căldura de afară. Umbrită de clădirea nouă, se afla o alta, mai mică și veche, cu aerul unei case de țară din cauza etajului alcătuit din bârne. Cele două clădiri erau aproape lipite, nici curte, nici peluză, numai o rigolă Îngustă. Margaret a urcat scara de lemn care scârțâia. În liniștea după-amiezii se auzea clinchetul lipsit de entu ziasm al mașinilor de scris. La radio se auzea un discurs de-al pre ședintelui, retransmis, a constatat ea ascultând vocea presantă
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
părăsit clădirea și a Început lungul drum spre casă. N-o mai durea capul și se simțea din nou În stare să dea piept cu orașul. A pornit pe străduțele strâmte din Glodok. Mirosea a tămâie, a bucătărie și a rigole Înfundate, o combinație puternică, aproape amețitoare. Nu puneți piciorul pe-acolo noaptea, erau preveniți străinii, ei Însă Îi plăcea acolo, mai cu seamă seara. Zgomotul neîncetat provocat de feluritele ocupații, ciocnetul tigăilor și al veselei, bușitul surd al sacilor descărcați
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
noi pentru tine! Stai nițel și gândește-te ce s-ar fi Întâmplat dacă mami și cu mine nu te-am fi scos din haznaua aia și nu te-am fi adus aici? Ai fi trăit și acum Într-o rigolă alături de toți orfanii ăia, fără haine, fără cărți, fără cămin, fără viitor, așa cum e și... vreau să zic, așa cum sunt și ceilalți... Așa cum e și fratele meu, vrei să zici! Johan, nu, Încetează! Ți-am spus asta de mult, de
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
luminile acelea nu prea clare, izolate, lăsau să se vadă siluete care se mișcau prin Întuneric. Se auzea un cântec occidental. Margaret s-a gândit că putea să fie Ți-a intrat fum În ochi, dar nu era sigură. Deasupra rigolelor, norișori de insecte anticipau aversele care aveau să sporească, dar ea, și-a zis, n-avea să mai fie În oraș În următorul anotimp ploios, de altfel poate că În nici un alt anotimp. Au urcat scările care duceau la biroul
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Mânile sale sunt ca două șuvoie de bere Înspumată. Curg plutind pe lângă ziduri, se agață de reclame, care curg și ele din Karl Marx spre Piața Unirii. Fața lui e ca o coală de hârtie ce se Învârte În fața unei rigole pline de mucuri de țigări. Noimann e lichid, dar și solid. O parte din el curge, o parte calcă liniștit pe stradă... Mathilda, Mathilda... Ochelarii Îi acoperă cearcănele grele. Pungile ce atârnă la ochi. Noimann privește rătăcit În sus. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
dusă. Șușotesc. Fumează. Suflă fum și vorbe În urechile lui Noimann, năpădite de păienjeniș.... Soarele ce s-a Înălțat pe cer varsă scrum pe nări. Caldarâmul e plin de mucuri de țigară. Bucăți de ziare putrezesc În coșurile de gunoi. Rigolele sunt căscate ca niște guri, dedesubtul lor sunt canale. Labirinturi ce străbat În cercuri mari și mici orașul. Înăuntrul lor sunt fetuși morți.... Trupul de sticlă lunecă peste lichidul ce s-a vărsat din el. Piciorul aflat mereu la câțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Verigheta lunecă de pe degetul lui inelar și se rostogolește În canal. Omulțime de oameni-degete hohotesc la fereastră, strigă, aruncă petarde. Bat din mâini. Din picioare. Urlă de bucurie. Arată cu degetul verigheta ce se Învârte ca un bănuț pe marginea rigolei. În curând o să cadă, o să cadă. Iată, a căzut! Mulțimea de oameni-mâini urlă, cuprinsă de gelozie. Nu mai e nimic de făcut. Nu mai e nimic de făcut... „Mathilda, Mathilda, unde ai dispărut, Mathilda?! Ca un melc mă târăsc pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
vadă. Șoferul nu se poate să nu-i vadă. Fata țipă: Vă rog. Țipă: Numărul mașinii... și e trasă înapoi înăuntru. Portiera se trântește și roțile demarează țiuind, lăsând în urmă doar sângele fetei și urme negre de pneuri. În rigolă, alături de paharele de carton de la fast-food, căzută pe jos în timpul încăierării, o ureche smulsă, palidă, în care scânteiază încă doi cercei de aur.. Abia în timpul micului-dejun în apartamentul lor de la Sheraton - o omletă cu ciuperci uleioase, brioșe englezești, cafea călduță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
foc depozitului tău, ci și ție. Sper că ai priceput asta, spuse și îl împinse deoparte. Helmut se tamponă cu batista la gura plină de sânge: — Da, domnule, zise el, înțeleg. Când am ajuns din nou afară, am scuipat în rigolă. — Îți lasă un gust neplăcut în gură, nu-i așa, domnule? Mă face să mă bucur că nu am o fiică, sincer. Mi-ar fi plăcut să-i spun că eram de acord cu el, numai că n-am făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
rog să ai grijă, Bernie, zise ea fără suflare, capul căzându-i în față pe piept. — Te simți bine, Hildegard? Ea bâjbâi după mânerul portierei: — Cred că o să mi se facă rău. Căzu într-o parte spre caldarâm, vomitând în rigolă și pe mânecă, în timp ce-și opri căderea cu mâna. Am sărit din mașină și am alergat roată spre portiera din dreapta ca să o ajut, dar Korsch fu acolo înaintea mea, susținând-o de după umeri până când ea putu să respire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
-LE PREA LUNGĂ. DAR, DE LA CARTIERELE MĂRGINAȘE PÂNĂ ÎN CENTRUL ORAȘULUI, PESTE TOT PE UNDE SE ÎNTÂMPLA SĂ TREACĂ DOCTORUL RIEUX, PESTE TOT UNDE CONCETĂȚENII NOȘTRI SE ADUNAU, ȘOBOLANII AȘTEPTAU ÎN GRĂMEZI, ÎN LĂZILE DE GUNOI, SAU ÎN ȘIRURI LUNGI, PRIN RIGOLE. PRESA DE SEARĂ LUĂ, DIN ACEASTĂ ZI, ÎN MÂNA EI PROBLEMA ȘI ÎNTREBĂ DACĂ MUNICIPALITATEA, DA SAU NU, ÎȘI PROPUNE SĂ ACȚIONEZE ȘI CE MĂSURI DE URGENȚĂ ÎNȚELEGE SĂ IA PENTRU A APĂRA ORAȘUL DE ACEASTĂ INVAZIE RESPINGĂTOARE. MUNICIPALITATEA NU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
în lungi șiruri care se împleticeau, se clătinau la lumină, se răsuceau pe loc și mureau aproape de oameni. Noaptea, pe culoare sau pe ulițe se auzea distinct micul lor chițcăit de agonie. Dimineața, în mahalale, îi găseai întinși, prin aceleași rigole, cu o mică floare de sânge pe botul lor ascuțit, unii umflați și putrezi, alții țepeni și cu mustățile încă zbârlite. Îi găseai chiar și în oraș în mici grămezi, pe paliere sau în curți. De asemenea, uneori mureau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
parodia și grotescul își spun astfel, și nu singura dată, cuvântul în Ceață. Mai există un personaj colectiv mut în romanul lui Unamuno: micul parc de oraș provincial ai cărui copaci, desțărați, ordonați geometric și udați la ore fixe prin rigolele municipalității, sunt martori tăcuți ai cogitațiilor lui Augusto; și ei împărtășesc un sentiment al exilului, transplantați fiind din nordul exuberant, păduratic și liber în spațiul parcimonios al meschinului refugiu în care totul e artificial, inclusiv somnul lor în bătaia luminii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
miazănoapte, se rostogoleau pe pavaj sau acopereau șederea băncilor de lemn vopsit totdeauna în verde, în culoarea frunzei proaspete. Acei arbori domesticiți, urbani, în formație corectă, care, când nu ploua, își primeau rația de apă la ore fixe printr-o rigolă și-și întindeau rădăcinile pe sub pavajul pieței; acei copaci prizonieri ce așteptau să vadă soarele răsărind și apunând peste acoperișurile caselor; acei copaci încușcați, care duceau pesemne dorul pădurii îndepărtate, îl atrăgeau cu o forță misterioasă. În coroanele lor cântau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
bazarurile erau, În prezent, lipsite de orice produs comestibil. Oamenii au ucis deja animalele domestice și pisicile vagaboande, familii Întregi rătăcesc, zi și noapte, pe străzi În căutarea unei rodii chircite, a unui coltuc de pâine Barbari, rătăcit În vreo rigolă. Riscăm ca În curând să se recurgă la canibalism. Două săptămâni, nu trebuie să mai rezistăm decât două săptămâni! Glasul lui Fazel era rugător. Dar Howard nu putea face nimic În această privință: — Rezervele ne-au permis să rezistăm până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
printre apele cerului până se îneacă și rămâne ca o migdală inflamată în gâtul zării. Acum iarna hălăduia prin oraș, cerșind o bucată de amintire din coltucul trecutului. Mâna întinsă era murdară. Trupul, zdrențe de zăpadă zoioasă care zăceau lângă rigole, sub laturile noroaielor zdrumicate de roțile mașinilor, de periile rotative ale gunoierilor, cu iz de ploscă în aerul îmbâcsit de virușii prezentului, volatilizați de garduri, tufe și coroanele copacilor acoperite de ciori. Găurile negre ale cerului stâlcind lumina și înghesuind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
romantic în care se declina dragostea în Brăila, fără să vrea căzut în condițional-optativ: AR FI PUTUT FI, DACĂ AR FI TĂCUT... B ătea un vânt hain pe străzile Brăilei, spulberând frunzele uscate, paharele de plastic, hârtiile și gunoaiele din rigole. Deși seara abia își instalase cortul. Pustiul inundase orașul, lăsând la voia întâmplării să circule doar câinii înfometați. Dintr-o tornadă de gunoaie răsări Nilă, mestecând între roțile dințate ale creierului noi axiome și postulate. Lumina palidă din vitrinele magazinelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
trenurile confortabile, mașinile nepoluante, turismul, interzicerea fumatului În locurile publice, de care ea are grijă, pompând sume uriașe de bani?...,O să vedeți nu peste mult timp, roadele ... Antoniu a obosit, ridică din umeri și scrie, cu piciorul În praful de la rigolă, cu litere cursive, citețe: Uniunea Europeană... S-a jucat destul. În fond, ce rost are să dea niște răspunsuri dureroase, cinice, neavenite, unor Întrebări pe care nu mai vrea să și le pună nici lui Însuși? O privește pe Plăcințica, drept În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Ea va stabili cu precizie cauza morții. Acum, el poate să afirme, că nu sunt semne vizibile de violență. Cloșardul este scos din pivniță Într-o pătură jerpelită și, Înainte ca trupul lui să fie vârât În duba parcată lângă rigolă, o carte cu coperțile vișinii și două caiete cu sârmă, alunecă din pătură, pe trotuarul plin de zloată. Spectatorii ies din cinematograf, comentând gălăgios, filmul pe care tocmai l-au văzut, și călcând peste ele, până când se vor face una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
și aseară împreună cu celelalte două pelerine), îmi iau rămas bun de la ea și pornesc pentru o nouă zi ce se anunță lungă și foarte călduroasă. Vineri, 17 august: Revel-Montferrand: 37 km Drumul de astăzi este doar pe lângă un canal, La Rigole, care alimentează marele Canal du Midi, care traversează sudul Franței, din zona Marsilia și ajunge la Bordeaux și la Atlantic. La Rigole este lung și până la km 14 nu găsești nimic de mâncare sau de băut, așa că trebuie să te
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]