7,490 matches
-
la lumină esența gândului. “Flacăra cunoașterii bântuie conștiința poetului - neîmpăcat cu senzația „de vid metafizic” acesta Încercându-și aripile și zborul În „necunoscut”... În imaterial și ilimitat. Purtând amprenta fragilității lucrurilor, eul lăuntric pornește În căutarea certitudinii propriei identități, identitate „risipită Într-o lume a aparențelor”. Poetul simte nevoia permanentă de a-și Îmbogăți limbajul, de a găsi noi mijloace de expresie, și astfel - Cuvântul scris - purtător de semnificații și sonorități fine, profunzime, emotivitate radioasă... să aibă forța să producă reverberații
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
mă anunța că va trece Maria ( una din elevele clasei a XII-a), pe la mine, pentru a-mi lăsa o floare. „Am primit acum trei zile un frumos trandafir japonez (În ghiveci)”. Este o splendoare. N-ar trebui să mai risipească banii. Au și ele o mulțime de probleme, de dorințe privind vestimentația, cosmeticele etc. „Florile sunt din partea clasei. Nu-ți fă nicio problemă”. Ce să mai spun! Am acceptat și gata. Știu sigur că situația materială nu scoate afară din
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
puțină bunăvoință), ceva mai bun!. Karma! Karma! Ducă-se pe „apa sâmbetei”, pe drumul pâraielor, râurilor, mărilor... că „apa neîncepută”, n-a ajuns pe la noi. În schimb, vrăjitoria și ritualurile magice sunt la mare căutare. N-are rost să vă risipiți puținii bani... File de jurnal. Un revelion / 1 .01. 2001 Ce trist! Mulți sărbătoresc, dar eu nu pot, n-am cum! Sunt atât de singură, toți cei dragi sunt atât de departe de mine. Marian??? Sufletul meu te strigă! Biata
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
și chiar vor pleca. Nu credea că-i va putea determina să iasă În stradă. Nu! După primirea acestui mesaj, am avut o noapte Îngrozitoare. Somnul a dispărut cu desăvârșire, lăsând loc zbuciumului și neputinței. Vedeam cum visul meu se risipește precum ultimele razele de lumină În brațele nopții. A doua zi m-am dus În graba mare la C. Valeria și i-am povestit despre e-mail-ul primit. Era multă patimă și Însuflețire În cuvintele mele. Visam cu ochii deschiși la
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
În suflet. Odă trandafirului ( Pablo Neruda) “Adolescent, preferam spicele, rodiile, preferam asprele flori ale pustiului, crinii sălbatici - “ “ Trufia nepăsătoare a amurgului tău, când lași o petală să cadă și continui să arzi În toate celelalte, până ce toată comoara s-a risipit.” “Îmi aparții, trandafirule, ca tot ce există pe lume, și cum ar putea poetul să-nchidă ochii În fața aprinsului tău pocal, să-și ferece inima nepăsător la parfumul tău. Puternic ești, trandafirule: am văzut zăpada căzând În grădina mea: de
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
casa părintească, dar când văzu că nu o mai poate îngriji, se gândi că, poate, ar fi mai bine să o vândă, așa va avea și ea un stăpân care o va îngriji, că dacă o lasă așa, se va risipi și se va pierde de tot. Mult timp nu se hotărî, până la urmă se găsi un băiat tânăr din mahala care o cumpărase. Ea are casa ei, mare cât o școală (vorba ei), de ar putea avea grijă de ea
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
pot fi identificate în CR. În funcție de modul în care a fost generată scala va fi denumit în continuare indicele AIV „accesibilitate-infrastructură-venit”. Cele mai sărace comunități de romi sunt cele omogene, formate numai din romi. În condițiile în care romii sunt risipiți în interiorul unui alt grup etnic- români sau maghiari, în principal, în cazul României -, nivelul de sărăcie comunitară este mai redus: 66% dintre CR omogene și compacte sunt sărace față de numai 50% cât este procentul de comunități sărace în cazul grupărilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
Mă simt liberă și fericită, ca și cum m-aș plimba prin paradis, cu toate că în Australia nu s-a instaurat raiul pe pământ. Unii "spun" că guvernul nu administrează bogățiile foarte bine. După poziții mai fundamentate, nici nu e nevoie să le risipească. Australia își poate permite să păstreze resurse naturale pentru timpuri viitoare și pentru o tendință ridicată de creștere a populației. Chiar dacă resursele naturale ale Australiei sunt foarte mari în comparație cu populația continentului, marea majoritate a australienilor muncesc din greu. Aborigenii încă
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
când plecau la câmp ori la târg. Australia este încă o țară patriarhală, deși în centrul marilor orașe se află acele construcții gigantice de tip american. În rest, Australia este un mare sat, cu case fără etaj, împrejmuite de vegetație, risipite pe sute și mii de kilometri pătrați. De aceea mă simt bine aici. Australia păstrează atmosfera domoală a satului meu natal, încetineala vieții, spațiile largi, liniștea. Ne rostogolim pe o "uliță" a Sydney-ului, cu arșița în cap și cu bombănelile
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
crizelor. Purtătorii de cuvânt desemnați ca atare trebuie să se ocupe de toate funcțiile de comunicare. 2. Străduiți-vă să mențineți un flux constant de informații oportune și sincere atât către publicul extern, cât și către cel intern, pentru a risipi temerile și a stinge zvonurile. 3. Organizația trebuie să-și continue activitatea normal, pe cât posibil, lăsând echipa de rezolvare a crizei să se ocupe de evenimente. 4. Reglați politicile și strategiile astfel încât să ducă la rezolvarea crizei. Cereți, dacă este
Campanii şi strategii de PR by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Administrative/904_a_2412]
-
ca un bun prieten ce-mi era, mă Înțelegea pe deplin, sfătuindu-mă să cred În ceea ce-mi doream, să mă rog, să sper. Cu fiecare zi care trecea, nu-mi mai găseam liniștea, muream câte puțin și mă risipeam În visări dintre cele mai dulcicu fata pentru care aș fi făcut orice să o știu a mea. Doar a mea. Seara-n pat mângâiam lasciv obrajii moi ai pernei și o strigam Încet, iar și iar, murmurându-i numele
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
pare acum c-am fost eu și nu o fată, zise el șugubăț și Începu să râdă și să dea din picioare, iar mama Îl Împinse mai Încolo și Începu să-l gâdile pe la burtică, acoperită de râsul său ștrengăresc, risipit În toată casa. Fotografia când era pe cântar Îl distra teribil fiindcă Îl vedea pe tata cum se chinuia să-i ia greutatea, iar el stătea În covățica aceea de plasă "ca un mâț plouat" (cum Îi spusese "mama mama
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
ghemui Într-o mătanie Împietrită, pe când domnul Martin, care-l urmări pe Conte gâtuit de emoție, se prăbuși ca o marionetă fără sfori, cu sufletul spart În mii de cioburi. Iar tata, dintre florile frumoase Între care se afla Întins, risipea un surâs blând și luminos, În care Încăpeau toți cei care-l cunoscuseră vreodată. 42 Alte trei zile (file de jurnal) Auzi glasul celui drag! Iată-l vine, săltând peste coline, trecând din munte-n munte. Cântarea Cântărilor Prolog Pe
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Îi zburau cu rapiditate În toate direcțiile, ca cele ale unui virtuoz pianist. Mânuită cu extraordinară măiestrie, păpușa interpreta, pe un fond muzical bine ales, când o secvență comică, pierzându-se În scălâmbăieli de un caraghios aparte, când dansa uimitor, risipindu-se În mișcări dintre cele mai precise, când interpreta o scenă dramatică, Întro gestică nuanțată și rafinată, care făcea concurență celor mai expresive figuri omenești. O Înclinare specială a capului, un tremur grav din mâini sau o privire strecurată printre
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
totul se sparse În el și căzu În negrul desăvârșit al propriei ființe. Fu devorat cu sălbăticie. Se spune doar că, atunci când Îi crăpă inima Între dinți, Câinele Negru se simți izbit de o mireasmă puternică de trandafiri, care se risipi ușor, parfumând cerul Înalt până departe. Răcoarea nopții Îl trezi În cele din urmă. Mirosea teribil a trandafiri și ameți Îmbătat de mireasmă. Supărat că se abandonase Într-atât somnului și sufocat peste măsură, Îngerul se ridică de pe turla bisericii
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
În clopotnița bisericii. Obișnuia să facă asta mereu, fără știrea nimănui, după ce multă vreme contempla de acolo, de sus, frumusețile văilor nesfârșite, străbătute de cele două râuri sclipitoare, casele micuțe, furișate În umbra spinărilor lungi de pământ, turmele de mioare risipite pe nesfârșitul pajiștilor, pădurile de tei pierdute albastru În zare. Uneori, după ore de admirat minunile naturii, adormea covrigit, rătăcit În uitare. În după-amiaza aceea, unul dintre băieții care Își păștea turma de oi, se apropie nevăzut de clopotniță, urcă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
intenția. Nimeni nu poate ști cât a rămas așa, Însă, spre dimineață, coroanele copacilor se clătinară sub impulsul unui vânt ușor, care urcă pe nesimțite până la fereastra unde aștepta el, Îl ridică preț de o clipă În aer și-l risipi apoi În boarea umedă a dimineții, chiar În clipa În care, În spatele ușii zăvorâte, se auzeau ciocăniturile repetate ale unor degete nerăbdătoare. Trimișii Se dedică aripilor nevăzute ale Mirelei, Doi Îngeri se Îndreaptă să-l caute pe vrăjmaș drept spre
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
aprinși. Îmi simțeam limba cleioasă, umflată, neînstare să articuleze vreun sunet. Cu o mișcare necontrolată, m-am dezechilibrat brusc, izbindu-mi coastele de marginea rece a căzii (unde bolborosea un lichid negru, vâscos, care mirosea a pucioasă). Genunchii, muiați, se risipeau În mișcări de marionetă, iar mâinile, rășchirate, se bâțâiau zgomotos. Căutam avid un punct de sprijin. Creierii Îmi fierbeau, aveam palmele ude și Îmi simțeam sângele zvâcnind În globii ochilor. M-am ridicat cu greu, sprijinindu mă de rotunjimea chiuvetei
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
un zâmbet unduios, complice. E zâmbetul perfid al iubirii - asta e! Mă arunc asupra ei să o zdrobesc. Tirul meu devine nimicitor. Bucăți mari din statuia Înaltă se Împrăștie zburând aiurea, bubuind fulgerător de pereți. Și o pulbere fină se risipește pretutindeni, dând consistență aerului din hol. Într-o piruetă neexecutată corect Îmi pierd echilibrul și mă prăbușesc printre cioburi, Într un nor de praf... și nu mai știu nimic. După un timp, Întredeschid pleoapele agale, buimăcit. Probabil am leșinat, caci
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Mă ridic Încet, râzând pe sub greață. Mă simt foarte bine. Mă simt victorios. Aș vrea să dureze cât mai mult sentimentul nou, de maximă eliberare. O forță necunoscută și nevoia de a trăi sentimentul acesta la nesfârșit mă Împing Înainte, risipind În mine un val de senzații nebănuite. O dorință aprigă. Cu spinarea Încordată, mă apropii de bucătărie furișându-mă șerpuitor pe lângă pereți, privind iscoditor spre lucrurile care-mi afișaseră cu nonșalanță o răceală care m-a durut ca o trădare
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
curați, așa cum Îi plăcea domnului administrator să-i vadă mereu. La baza lor, o pătură de praf Întunecat, ca de cărbune, se Întindea de jur Împrejurul clădirii. Spre seară, un vânticel neanunțat ridică praful acela străin, ca o cenușă stinsă, și-l risipi lin, dincolo de teii din apropiere, spre cerul Înalt. În dimineața aceasta Melanie a apărut foarte surâzătoare, cu mult mai devreme ca de obicei, aducând cu ea un buchet impresionant de margarete și o sticlă de șampanie Începută. Eu mă aflam
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
debusolat. Am mai comandat un coniac pentru ea, dar mi-a făcut semn că nu. Mi-a surâs cochet și s-a ridicat. Doamne, cât de mult doream să o duc la hotelul acela nenorocit. Sânii ei dulci, buzele pline, risipite-n tresăriri enigmatice și ochii foarte alungiți și iscoditori mă... Vino, te conduc, i-am spus. Ca și ieri, Lola se retrase un pas Înapoi și Îmi făcu un semn discret cu mâna să o las să plece. Salută cu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
fără acoperire. Lăsa impresia că fiecare spusă e o bancnotă extrasă dintr-un fascicul de valută forte. Alex își dădea seama că avea de învățat de la Ina și că, fără să arate, se situa într-o oarecare inferioritate. El mai risipea uneori vorbe în care se aflau atât semne de exclamare cât și de întrebare, puse grijuliu sub o perdea subțire de tul, dar nu știa niciodată dacă acestea nu erau luate de vânt. Pus în situația să decidă, păstrând încă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
că în asemenea ocazii totul, absolut totul trebuie așezat pe certitudini? Deși Alex nu primise o confirmare certă din partea Inei, lua fiecare cuvânt de pe buzele ei cu grija culegătorului de fragi, de teamă să nu strivească vreunul, să nu le risipească dulceața și parfumul. Tocmai de ce îi era teamă lui Alex, se întâmplase: Ina nu alerga spre el, să-și rupă gâtul, așa cum de fapt îl avertizase și avocatul. Dacă stătea bine și reflecta, deși nu-i convenea, era o notă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
a specializat incontestabil, grație unei vaste experiențe de viață a octogenarului de acum, gazetar de când se știe, mare vânător și pescar, un infatigabil călător, ce s-a deplasat în spațiu și timp cu toate mijloacele de locomoție posibile. Pentru a risipi orice ambiguitate cu privire la sensul exact al prozelor sale, autorul își ia necesare măsuri de precauție, recurgând la o convertire literară. Ne previne ocrotitor: ,,Povestiri ocrotite de promoroaca dragostei de viață’’. Frumoasa metaforă folosită aici sugerează indubitabil un stil de a
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]