899 matches
-
împreună cu alți câțiva „creștini francezi” se aflau în captivitate la curtea de pe Volga a lui Batu-khan. Orașul întreg, văzut în primăvara anului 1242, de către Rogerius, era plin de „oasele și capetele celor uciși”, „iar zidurile bisericilor și palatelor dărâmate și risipite erau stropite cu sângele oamenilor, vărsat din belșug”. Ținutul întreg, ca și orașul cu cetatea, nu au fost apărate deoarece Raynaldus, episcopul transilvan, plecase cu oastea spre Buda, unde fusese chemat de rege, pentru a muri în bătălia de Mohi
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
că toateăacestea au pentru tine un grai. Fă-ți timp s asculți la toate, din toate să înveți. Fă-ți timp să-i dai vieții și morții tale preț. Fă-ți timp acum, căăn urmă zadarnic ai să plângi, Comoara risipită a vieții năo mai strângi”. De ziua lui Dan De ziua fiului meu Dan cumpăr un buchet de trandafiri, îl adaug la ceea ce-i mai era destinat drept cadou și mă duc să-i vizitez, să-i urez La mul
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
bolnavii de SIDA (există posibilitatea co-infectării cu ambele virusuri - HIV și HTLV-1) l-a făcut pe R. Gallo să pro clame, în mod eronat, în anii 1982-1983, cum că HTLV-1 ar fi agentul cauzal al SIDA. Confuzia a fost ulterior risipită, după ce R. Gallo, care a pierdut și lupta pentru prioritatea descoperirii cu adversarii săi francezi . 8.1.5.1. Clasificarea retrovirusurilor oncogene umane HTLV 1 și 2 se disting prin existența unei gene - Tax - care asigură transactivarea unor gene celulare
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
Marțial 613. „Mi-e fiecare carte o cetate, Cu ziduri roase, dar ostași vestiți, Care trăgând din arcurile toate, Bat până unde nici nu vă gândiți.” Virgil Carianopol 614. „Cărțile, cărți, cărți, Într-ale lumii-patru părți. Cărțile, ca și stelele, Risipite ca mărgelele, Le văd strălucind, Le aud șoptind Și destăinuind: Drumurile sorții, Înțelesul morții, Tâlcul judecății Și-al Eternității...” Eugeniu Speranția 615. „Prin biblioteci, uitată, Cartea cea însingurată Frunzărește fără vânt Negre foi cu alb cuvânt.” Ion Hadârcă 616. „Cărțile
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
o gripă sau vacanțele școlare. În astfel de situații, regresul este considerat adesea devastator, deoarece are o mare încărcătură emoțională pentru persoana care a depus atît de mult efort pentru a-și controla anxietatea. Acest efort nu a fost însă risipit, iar după trecerea perioadei stresante veți învăța din acea experiență și veți putea confrunta din nou anxietatea. Acest tipar este foarte des întîlnit. Totuși, frecvent, oamenii își fac griji că vor suferi o recidivă atunci cînd întîmpină dificultăți. 8.2
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
veni și Evanghelia după Sfântul Ioan să ne spună că Isus trebuia să moară nu numai pentru lumea iudaică, așa cum i-ar fi plăcut lui Caiafa, «dar și ca să-i adune laolaltă pe cei risipiți» (In 11,52). Iar fiii risipiți ai lui Dumnezeu erau tocmai păgânii. Prin urmare, iată viziunea autentică a Evangheliei: unitatea popoarelor adunate în fraternitatea creștină. Rase variate, continente, națiuni, patrii diferite dar nu împrăștiate și cu atât mai puțin despărțite din cauza dușmăniei; ci adunate în unitate
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
noastre și consecințele ei dezastruoase Țintă măreață dar nu de neatins, cu harul lui Dumnezeu, ba, mai mult chiar, e o țintă angajantă pentru toți aceia care cred în valoarea Sângelui Omului-Dumnezeu vărsat tocmai «ca să-i adune laolaltă pe fiii risipiți ai lui Dumnezeu» (In 11,52). Evident că, înainte de toate, trebuie să ne reformăm mentalitatea și să ne îndreptăm decis, asemenea Bisericii din Ierusalim, spre descătușarea de toate doctrinele naționaliste, imperialiste, rasiste și separatiste, care au sfâșiat familia umană și
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
mă expun, oricine mă poate huli! Absolut nimeni, însă, nu mi-ar putea contesta vocația. Dar astea sînt deja lucruri care nu mă mai privesc pe mine. Am făcut ceea ce trebuia să fac: mi-am scris cartea! Mă simt însă risipit, parcă mi s-a luat ceva, parcă nu mai sînt cu mine însumi. Gabriela Negreanu a făcut ce-a putut pentru ca această carte să iasă bine. Sînt mulțumit că are un ton personal, că supărarea și vehemența cu care vorbește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
de altul, antrenând grupuri de artiști diferite. O clipă rămân descumpănit. Deasupra noastră, dirijabilul continuă să arunce manifeste. Studioul multiplex în aer liber rulează delirant, pe mai multe monitoare, același film documentar, despre istoria tragică a unei familii de letoni, risipită, de împrejurări dramatice, în necuprinsul Uniunii Sovietice. Filmările alternează, caleidoscopic, secvențe alb-negru și color, se reiau anumite scene și se confruntă prim-planurile eroilor. Renunț la postura de spectator și urc panta abruptă, unde dau peste surpriza cea mare a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
cosmosului și a creației divine. Deoarece omul, furnica-umană ce poate trăi umilința nespusă a micimii și fragilității persoanei sale, aflată pe o minusculă planetă trecătoare ea însăși, poate arunca sfidarea sa calmă spațiului infinit cosmic și maselor enorme de materie risipite și scintilând în acesta, desemnându-se ca un „punct final” al creației, „locul viu” unde materia, uriașă și oarbă, se „autodepășește” într-o particulă materială, trecătoare e drept, dar în care Gândul se înfiripă și își croiește galeriile sale de
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
să vie cealaltă Țară Românească (l'altra Valachia), de o parte, și tătarii de alta, și el însuși cu toată puterea lui, și m-au încunjurat din trei părți, și m-au găsit pe mine singur, și toată oastea mea risipită, ca să-și scape pe ai lor. Și bage de seamă Excelența Voastră ce mulțime aveau asupra mea, fiindu-mi împotrivă atâtea puteri! Eu, cu curtea mea, am făcut ce am putut, și s-a întâmplat ca mai sus. Care lucru
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
avut nenumărate momente când îmi venea să las totul de izbeliște și s-o iau de nebun prin lume, că aș fi avut unde să-mi găsesc și eu un loc. însă și mai mare îmi părea atunci zădărnicia vieții risipite aiurea, și căutam iarăși pământul acela ferm din care știam că pot scoate ceva. Dacă am avut atâtea eșecuri, îți dai seama că am avut cam tot atâtea împliniri. Până la șaizeci de ani poți risca multe, în așa fel ca
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
cei care o aplică. * Nimeni nu e mai presus de lege, afară de cei care o aplică. * Dacă ai pâinea și cuțitul, trebuie să fii atent să nu-ți tai degetele. În timp ce unii se cred puternici, alții chiar sunt. Adunate și risipite * Toate cuvintele au cel puțin un înțeles; depinde de cine le rostește și de cine le aude. * Avem nostalgia ruralului, dar preferăm confortul urban. * La căldura caloriferului, scriem poeme despre soba cu lemne. Unii tună și fulgeră din senin. * Afirmațiile
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
care e oricum mai vechi, deci echilibrat, decât noi; ce-ar fi dacă fiecare jivină ar Încerca același lucru, de a adapta relieful la ceea ce crede util pentru ea? S’ar dărâma mai mult decât construi, adică tot atâta energie risipită. Oricum, natura a evitat-o poate lăsând numai omului rațiunea, deci potențialitatea acestei acțiuni; dar, din nou, e necesară moderația. Omul face poate asta, adică modelează relieful, de nevoie, pentru a obține teren pentru miliardele pe care le așteaptă pe
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
li se pare că se năruie tot cerul... Mircea însuși mână-n luptă vijelia-ngrozitoare, Care vine, vine, vine, calcă totul în picioare; Durduind soseau călării ca un zid înalt de suliți, Printre cetele păgâne trec rupându-și large uliți; Risipite se-mprăștie a dușmanilor șiraguri, Și gonind biruitoare tot veneau a țării steaguri, Ca potop ce prăpădește, ca o mare turburată Peste-un ceas păgânătatea e ca pleava vânturată. Acea grindin-oțelită înspre Dunăre o mână, Iar în urma lor se-ntinde
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
de factură cerebrală. [...] Dar romanele, nuvelele, eseurile, foiletoanele, traducerile sau contrafacerile și polemicele lui F. Aderca (tip arțăgos și ritos, gata să-i sară capsa din senin, din iarbă verde, dar numai pe pricini transcendente) l-au mânat mai departe, risipit și excesiv, pe cărările blestematei de Îndeletniciri, vag denu mită, a „publicisticei“ (cea mai rea primejdie a omului de talent), ajungând la o adevărată industrie, cu firme stridente țintuite la poarta fragedei lui reputații literare (Femeia cu carne albă, Sânge
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
umerașe. Aflate printre dulapuri, noptiere, paturi, scaune și mese, sicriele arătau cât se poate de banal - chiar ca o mobilă pentru când te muți sub pământ. Nu exista aici, în atelier, nimic care să se cocoșeze umil, în jur zăceau risipite obiecte ce i se înfățișau ochiului cu o mai mare claritate decât exprimat în cuvinte. N-aveau nevoie de nici o vorbărie despre viață și moarte - erau ceea ce-ți trebuie ca să trăiești și ca să mori. Tâmplarul era pentru mine un
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
trecând cu nesimțire peste picioarele noastre, încât ne sculam în toiul nopții în strigăte de groază. Orice rest alimentar: fie o coajă de mămăligă, o felie de pâine, mâncare gătită, tot ce însemna sursă pentru hrana familiei era batjocorit, murdărit, risipit. Își lăsau fecalele mărunte și negre pretutindeni: pe jos, peste pături, pe masă, peste farfurii, pe hainele noastre, cu o nerușinare vădită, gândită și planificată satanic. Cu piciorușele lor scurte, dar solide, musculoase, energice și botul ascuțit prevăzut cu incisivii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
valori morale și spirituale, merită deci a fi subiect de coloviu.) Julien Gracq notează nonșalant în Lettrinele sale (cel de-al doilea tom apărut în 1974, e un monument literar, fiecare fragment constituie o operă literară de mic format, semințe risipite, gata de gestație): Je consomme du cinéma comme je mange du poulet (Eu consum cinema așa cum mănânc pui). Observația sa m-a ajutat enorm. Nu poți deveni cinefil cu forța. Altfel, ori ești snob, ori ești ipocrit... Astăzi, 15 aprilie
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
ani. Simțea că urcându-se în tren, încheie definitiv o etapă din viața sa. Așa și era. La urma urmei nu era decât același om obișnuit. Când privi din tren mugurii roșiatici ai unor copaci ce păreau ca niște pete risipite icicolo pălind într-un verde deschis observă că sezonul cald începuse cu o strălucire. După cum vedea el lucrurile cu mintea limpede și înviorată, ajunse la concluzia că în viață trebuie să regreți doar ceea ce nu faci nu și ceea ce ai
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
se abătuse asupra Moldovei! Nădușeau sfinții monahi prin mănăstiri cu slujbele, tămâierile, aghezmuielile, doar-doar s-o îndura Cerul de vreun ajutor, de ceva, că de altunde nici o nădejde... Blăstămu' a bântuit sălbatic un pătrar de veac și mai bine. Țara risipită se ducea de râpă... O așa scârbă cuprinsese țara, de-i era omului silă să mai trăiască. Și... și, domnul țării cum îngăduia atâta fărădelege?! întreabă Alexandru gâtuit de revoltă. Era doar "Domn!" Ha! Ha! Ha! hohotește sarcastic Ștefan. "Domnul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
toată nădejdea mea într-înșii, deși aveam cu ei jurăminte și învoieli, m-au înșelat și m-au lăsat singur... Turcii, tătarii și muntenii m-au înconjurat din trei părți și m-am găsit singur pe mine, cu toată oștirea risipită. Gândească-se Luminăția Voastră câte Puteri erau împotriva mea, singur... Eu, împreună cu oastea mea de curte, numai, am făcut ce am putut... Și s-a întâmplat nenorocirea, care socotesc că a fost voia lui Dumnezeu ca să mă pedepsească pentru păcatele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
aveam mai mare nevoie de ei... Aiasta cumplit mă doare! Daniil clatină din cap: S-a surpat, oare, credința moldovenilor în Domnul lor, Ștefan? Risipește umbra îndoielii... "Moldovenii lui Ștefan", îngână el sarcastic... Eram înțeleși au jurat chiar ca oastea risipită să se adune pe culmile Carpaților în zvon de bucium. Dar buciumele n-au buciumat... Și cât i-am așteptat, Doamne!... Am luptat singuri... Am murit singuri... Poate... poate n-au putut... îngăimă Daniil. Poate... poate, îngână Ștefan cu tristețe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
toată nădejdea mea într-înșii, deși aveam cu ei jurăminte și învoieli... m-au înșelat și m-au lăsat singur... Turcii, tătarii și muntenii, m-au înconjurat din trei părți, și m-au găsit singur pe mine, cu toată oștirea risipită. Gândească-se Luminăția Voastră, câte Puteri erau împotriva mea, singur... Eu, împreună cu oastea mea de curte, numai, am făcut ce am putut... Și , s-a întâmplat nenorocirea, care socotesc că a fost voia lui Dumnezeu ca să mă pedepsească pentru păcatele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pe Pică...) povestindu-mi cum i-a venit de hac unui șoricel care i se strecurase în apartament și pe care îl pândea de mult, am înțeles că trebuie să vin aici. Ne aflăm în marele parc, în care stau risipite pavilioanele prea bine cunoscutului spital. Fiind „zi de vizită” venisem să-mi văd prietenul internat. Era o după-amiază însorită, aproape caldă, de toamnă. Pe când căutam pavilionul unde mi se spusese că se afla (soția lui îmi dăduse toate datele), l-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]