903 matches
-
dușmănoase, Invidia și ura botează-le virtuți, {EminescuOpIV 301} Numește brav pe gâde, isteți pe cei astuți, 105Din patimi a mulțimii fă scară de mărire Și te-or urma cu toții în vecinică orbire. C-o frază lingușește deșertăciunea lor, Din risipite roiuri atunci faci un popor. Fii dinainte sigur, la rele el urma-va, Cu sânge și cenușe pământul presăra-va. Ferește-te de una... Să te ferească ceriul Ca-ntr-un moment de-uitare să li spui adevărul... Te-or
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Pe cel viclean și neted numește-l înțelept, "Nebun zi-i celui nobil și simplu celui drept, "Din patimi a mulțimii fă scară la mărire "Și te-or urma cu toții în vecinică orbire. "Cu laude mîngîe deșertăciunea lor, "Din roiuri risipite vei face un popor Și sigur fii la rele de-apururea urma-va, "Cu sânge și cenușă pământul presura-va... "Ferește-te de una, să te păzească ceriul, "Să nu te-mping-un demon a spune adevărul. "A spune: că nu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
În fund pe-un deal se vede ruina încă fumegândă a unui sat de colibi; mai în avanscenă, turnul vechi și negru a bisericei satului - c-o mică biserică de lemn, cu ferestrele mici și cu zăbrele, cu muri parte risipiți, cu acoperământul de șindrile negre și mucede. Un aspect trist și de risipă. Asupra întregului plan se revarsă o galbenă lumină de lună. În avanscenă de a lung un trunchi răsturnat și putred, care coprinde avanscena. Pe el șade Mureșanu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ascuți, Pe cel viclean și neted numește-l înțelept, Nebun zi-i celui nobil și simplu celui drept, Din poftele mulțimii fă scară, de mărire Și te-or urma cu toții în vecinică orbire; Cu laude mîngîe deșertăciunea lor, Din roiuri risipite vei face un popor... Ferește-te de una... Să te păzească cerul, Să nu te-mping-un demon a spune adevărul... A spune că nu-s vrednici decât de-adînc despreț, Că pentru-o vorbă goală jertfești a lor vieți; Că
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
pline de graffiti și puțind a vopsea. Îl credeam pe cuvînt că nu era el de vină pentru incendiul de la casa Hollinger și, În mod straniu, mă simțeam ușurat. Cu toate schimbările lui bruște de direcție și cu toată energia risipită, n-avea În el nici urmă de răutate, niciun grăunte din violența Întunecată și tăinuită ce se găsea În genul de psihopat care fusese În stare să plănuiască uciderea familiei Hollinger. Dacă era ceva În el, ingenuitate era, o nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
n-ai niciun haz, zise celălalt. Fă mai bine semn pentru bere! Omar își reaminti că e gazdă și chemă chelnerul. Treptat, spaima lui dureroasă se schimbă într-o amorțire. Nimeni nu mai vorbea de șosea. O uitaseră. Printre casele risipite precum zarurile pe o tablă de joc se despleteau drumuri care înălțau praf, iar Omar, de la fereastra bistroului, văzu două motociclete, apoi o furgonetă cu mobilă și, în cele din urmă, o femeie în rochie verde, pedalând pe o bicicletă
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
și asexuat, cu bărbia înclinată spre umăr. Ca în ziua când poposise pe ogoarele lui Godun, câmpia îi părea un suspans continuu. Nici copacii și nici labirintul de iederă nu slăbiseră foarte mult din încordarea acestei întinderi. Vilele noii democrații, risipite aiurea, ca niște grăunțe scăpate dintr-un buzu nar rupt, aduseseră doar dezordine. Un drum asfaltat le-ar fi arătat calea, dar șoseaua întârzia. Nimeni nu mai credea în această autostradă, care să-nlocuiască potecile cu criblură și praf, dar
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
trebuia să ajungă numaidecât la reședința din Ketabi. Ar fi trebuit să mă opresc la intrare... să îmi dau seama, îi spunea avocatului. Am găsit poarta întredeschisă, deși nu era nimeni acolo, iar afară, în fața ușii, erau lucrurile lui Laleh risipite: poșeta, o pungă cu portocale și o grămadă de chei prinse pe un belciug. Am strigat, am bătut la ușă, dar pe urmă am încercat clanța și am intrat. De ce? De ce nu m-am oprit să cer ajutor, să n-
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
pare liniștit... Nu se știe cine, mâniat pe neașteptate de nepăsarea mortului, ridică un bulgăre de gheață și îl aruncă în ușa de cristal a dricului, peste capetele rudelor, care se aplecară înfricoșate. Se auzi un zgomot sec de sticlă risipită și văzură și mai bine sicriul de lemn negeluit, în care se zbătea parcă Bică-Jumate, dând să iasă afară, țeapăn cum era. Ceea ce trebuia să se întîmple se întîmplă atunci, tocmai când erau foarte aproape de intrarea cimitirului. O ploaie de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Ciolan abia se ținea într-o margine. Pe crucea căruții, Dumitru bătea țambalul cu greutate, sprijinindu-se de șleauri cu picioarele înghețate. La gară, au simțit hamalii că e rost de petrecere. Alergau cu șepcile în mână să culeagă vinul risipit. Se lipiră și vreo câțiva țărani care așteptau trenurile de noapte. Își umpleau căciulile lor încăpătoare cu băutură și strigau veseli la pungași: - Să-ți trăiască! Să-ți trăiască! Stăpânul urla cătrănit către ei: - Luați, mă, și beți de sufletul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
să plece proscris în satul lui, și tocmai când se ducea într-acolo a fost atacat și asasinat. Răspunderea ta e mare. În timp ce vorbea, ochii mi se întunecară ca și cum se resemnau deja cu bezna temniței. Îmi vedeam avutul confiscat, bunurile risipite, familia umilită, o vedeam pe Hiba a mea vândută la un târg de sclavi. Mi se înmuiaseră picioarele și eram leoarcă de sudoare, sudoarea rece a neputinței. M-am străduit totuși să articulez, anevoie, jalnic: — De ce anume sunt acuzat? Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Șeikhu de pe strada Saliba, unde și-a stabilit cartierul general. Părea atât de stăpân peste oraș, încât a doua zi a fost rostită din nou predica în numele său din amvonul moscheilor. Situația lui nu era însă mai puțin precară. Odată risipită năuceala iscată de primul atac, otomanii își veniseră în fire. Recuceriseră Bulakul, se strecuraseră în vechiul Cairo până în preajma casei mele și, la rândul lor, recuperau pas cu pas terenul pierdut. Tumanbay controla mai ales cartierele populare din centru, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
să anime monotonia clipelor, care să dea dimensiuni orelor care, mi se părea, trec serbede, goale. Cafeneaua „Colombo“, cu toți acei ani ai studenției trecuți sub coloanele ei, cinematograful „București“, apoi, mai jos, „Timpuri noi“, „Gambrinus“, cu petrecerile și frumusețile risipite, „Spicul“, Cișmigiul, apoi, pe partea cealaltă, pe colț, clădirea unde fusese anticariatul de unde am cumpărat prima Biblie, deasupra redacția Vieții Studențești și a Amfiteatrului, mai apoi în sus, pe Bulevard, cârciumile „Tomis“ și „Tic-Tac“, lactobarul unde servea Tanti Rozi, cinematograful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Abia atunci, poate, eu voi deveni punctul visat, râvnit. Locul de unde un altul va începe drumul, își va urma și el coborârea întru Luminare. Am fost, totuși, un ins al crâșmelor, al pașilor hălăduind fără țintă și hotar, al frunzelor risipite doar de frumusețea toamnelor care tot vin. Acum, ajuns aproape de acest capăt de viață, îmi place să-l preiau pe cel ce am fost cândva, să-l preumblu pe unde odinioară a rătăcit, să-i relev acum taine pe lângă care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
dușumea, din căni ciobite de lut. Se priveau în ochi și râdeau. Îi stătea bine baticul roșu petrecut pe după gât și legat la ceafă. O modă lansată, în anii aceia, de Michele Morgan. Prin geamul scund se vedea câmpul, ici-colo, risipite, coșmerlii care scoteau câte o ață de fum... ― Într-adevăr, e minunat... ― Ce-i cu Valerica Scurtu? întrebă în șoaptă locotenentul. Cristescu îl privi obosit: ― Bănuiesc că a fost asasinată. ― Asasinată?! ― Ca și Panaitescu. Ai ordinul de percheziție? ― Da. ― Scotocește
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
brațele lui. Ea căzu ca moartă de groază pe pieptul lui, și mînile ei reci s-ascunseră-n sânul lui. Ca să se trezească, el îi sărută ochii. Norii se rupeau bucăți pe cer - luna roșie ca focul se ivea prin spărturile lor risipite; - iar pe sânul lui, Făt-Frumos vedea cum înfloreau două stele albastre, limpezi și uimite - ochii miresei lui. El o luă pe brațe și începu să fugă cu ea prin furtună. Ea-și culcase capul în sânul lui și părea că
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
lume. No. 24 O fire tirană, O groaznică rană, Din buze nu lasă O vorbă să iasă, Să spue ce dor Mă face să mor, În inimă-mi este Răul făr de veste. Întreb. De ce să fii iubit În gânduri risipit? Răsp. De voi mi ie teamă, Vă spui voi dați seamă, Să nu cutezați Suspinul să-mi furați. Ah, cuget putere, Când mințile-mi piere, Uită că mă vrea Cu moarte mai grea Pe mine să piarză, Pe voi să
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
nu este pentru el ideal de căpătâi. Incapacitatea lui de a percepe chemarea panicată a reușitei, inanitatea oricărui triumf, dovedește fără echivoc neutralitatea vieții dinaintea agitației care mișcă pământul. Nu este idiotul reprezentantul sublim al unei întregi clase de înțelepți risipiți? Să faci însă elogiul idiotului, excesul de subtilitate este prea mare; visând întruna la împlinire, cum să nu îți iei maniile drept revelații? * Mediocritatea este cea mai reușită ofertă libidinală de care se bucură creatura civilizată. * Marie Bonaparte, strănepoata lui
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
găsi un chioșc de ziare, din cele mai mari, din acelea care primeau toate ziarele și rămase acolo în așteptare. Din fericire nu ploua. Felinarele se stinseră, lăsând orașul cufundat, pentru câteva momente, într-o ultimă și scurtă obscuritate, imediat risipită când ochii se obișnuiră cu schimbarea, iar lumina albăstruie a primelor ore ale dimineții coborî pe străzi. Sosi camionul distribuției, descărcă pachetele și-și continuă ruta. Vânzătorul de la chioșc începu să le desfacă și să aranjeze ziarele în funcție de numărul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
dezlănțuie canonada frustraților. Sunt incinerate cărțile periculoase epocii. Niciodată - cele mediocre. Marii artiști sunt bântuiți de obsesii, nu doar de idile. Altădată numai poeții boemi aveau aspect de boschetari. Acum... Arta ne - ar putea înnobila măcar o parte din timpul risipit. Nu - i accept pe toți oniricii. Unii parcă au mâncat găini zăpăcite. Mă tem că drumul de la Bach spre manele e cu sens unic. Mulți creatori de artă pierd pariul despre care nici nu știu de ce le - a ocupat toată
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
al zonei și cu care se mândrea generația septua și octogenarilor, a falimentat și nimeni nu-l regretă, doar cei care plimbau rolele de la o localitate la alta sau cei care rupeau biletele la intrare, dacă mai trăiesc. Puținii călători risipiți ici-acolo în incinta impresionantului patrulater al holului central, înalt cât o clădire cu două etaje așteaptă cu stoicism venirea trenului. Pe peron pace și liniște, ca sub zidurile unei mănăstiri în ruină. Doar vreo doi jandarmi, care neavând cum
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
tot mai cuceritor, mă transpunea de-a dreptul. Mă vedeam în ziua decisivă a vânătorii punctată de narator. Mirosul amar al frunzelor îmi umplea și mie nările. Simțeam și eu, ca și Mihai, ceața subțire care nu era pe deplin risipită, simțeam boarea ușoară de vânt care legăna ramurile și razele soarelui de toamnă târzie, țesute fin deasupra rămurișului des. Trebuie să-ți investești toate forțele, domnule Gerard, ca să arăți cât ești de valoros perora de unul singur dl. Valy tot
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
într-un război deschis, și nici negrii lor senegalezi, nici camioanele, nici măcar tancurile lor nu le fuseseră de folos într-un deșert pe care tuaregii și ai lor mehari îl cunoșteau dintr-un capăt într-altul. Tuaregii erau puțini și risipiți, pe când soldații soseau din metropolă sau colonii ca norii de lăcuste, până ce veni ziua în care nici o cămilă, nici un bărbat, nici o femeie, nici un copil n-a mai putut să bea apă în Sahara fără voia Franței. în ziua aceea, bărbații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
armonizeze toate aceste spaime și să le ofere virtuți estetice. Mariajul nostru devenise o Guernica în care existau doar cioburi de sentimente care nu-și mai puteau găsi unitatea, pacea, echilibrul cel fericit. În Guernica lui Picasso, toate fragmentele acelea risipite, aparent fără logică, țipă în căutarea desăvârșirii unei frumuseți dureroase, gravide și de virtuțile unei estetici morale, dacă există așa ceva, fără seamăn. În Guernica noastră conjugală, în cioburile de sentimente urlau doar tăcerile. Prin terapia tăcerii poate fi lecuit uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
zis, care nu sunt lipsite "de un anume har"... Am rămas pe loc, iar individul mi-a întins, discret, Doamne Dumnezeule, reproducerile foto ale schițelor însăilate de mine în vecinătatea monstrului Liublianka... Atât putusem schița: niște gratii după care stăteau risipite oase încătușate... Misiune sau, pur și simplu, un experiment artistic, doamnă?... Ochii insului m-au fixat ca-ntr-un insectar al răului și în acel moment mi-am adus aminte despre ce-mi spusese prietenul meu, fostul est-german: "Am trăit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]