10,861 matches
-
de adaptare internă și externă, asumpții care au rezistat destul de mult timp ca să fie validate și transmise noilor membri 136. Mai concret, iată un tablou al categoriilor care definesc cultura comportamente regulate observabile în interacțiunea indivizilor: limbaj, obiceiuri și tradiții, ritualuri; norme de grup: standarde implicite și valori care se dezvoltă în grupurile de lucru; valori adoptate; filosofia formală: principii, politici; regulile jocului: modul cum facem lucrurile pe aici; climatul: modul de interacțiune, ambianța fizică; competențele transmise din generație în generație
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
lucrurile pe aici; climatul: modul de interacțiune, ambianța fizică; competențele transmise din generație în generație; modurile de gândire, modelele mentale, paradigmele lingvistice: cadre cognitive împărtășite, limbaj comun, sensuri împărtășite; metaforele și simbolurile: modul cum se caracterizează membrii grupului, simbolurile materiale; ritualurile și ceremo-niile137. Fiecare dintre aceste categorii, după cum am văzut în capitolele anterioare, este vitală în proiectarea brandului de angajator. De altfel, cu fiecare pas în analiza culturii organizaționale vom evidenția această legătură indisolubilă dintre branding de angajator și cultură. Tipuri
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
Aceste subculturi prezintă elemente comune cu cele ale culturii mari, dar au și valori, aspirații, atitudini și comportamente specifice, generate de activitățile diviziunilor respective. Subculturile profesionale sunt determinate de ocupație sau profesie. Ele reprezintă "forme de sociabilitate colectivă ce includ ritualuri profesionale, norme și valori ce integrează comportamentele de muncă. Meritele lor constau în faptul că ele contribuie la clarificarea funcțiilor, reglează relațiile pe orizontală și pe verticală, perpetuează grupul de lucru chiar dacă acesta este reînnoit"156. Aceste subculturi au un
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
și artefacte. Artefactele sunt elementele cele mai vizibile pentru salariați, acționari, clienți și public. Prin artefacte desemnăm pattern-urile legate de vestimentație, aranjamentele fizice (spațiale), logo-ul etc. Pattern-urile comportamentale includ jargonul, arhitectura discursurilor, povestirile, rutinele legate de muncă, ritualurile, ceremoniile 163. Edgar Schein 164 face un inventar generos al expresiilor concrete ale culturii organizaționale, pe care l-am trecut deja în revistă. Pentru că nu ne-am propus aici să le explicăm pe fiecare în parte (am făcut-o deja
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
mai familiar, mai primitor, iar zgomotul de fond dat de interacțiunile frecvente este acceptat ca firesc. În organizațiile europene, dimensiunile și dotările birourilor, parcările, lifturile etc. sunt artefacte menite să sublinieze poziția utilizatorilor acestora în ierarhie 166. În organizațiile americane, ritualurile de felicitare sunt informale, dar în Japonia sunt strict formale; pe de altă parte, în Europa ritualurile respective sunt calde, apropiate, prietenoase, individualizate și deseori zgomotoase, mai ales în spațiul meridional. De exemplu, în Franța urarea de bun-venit este entuziastă
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
organizațiile europene, dimensiunile și dotările birourilor, parcările, lifturile etc. sunt artefacte menite să sublinieze poziția utilizatorilor acestora în ierarhie 166. În organizațiile americane, ritualurile de felicitare sunt informale, dar în Japonia sunt strict formale; pe de altă parte, în Europa ritualurile respective sunt calde, apropiate, prietenoase, individualizate și deseori zgomotoase, mai ales în spațiul meridional. De exemplu, în Franța urarea de bun-venit este entuziastă și este însoțită de atingerea mâinilor, în vreme ce în America este nepersonalizată, dar sinceră. În diferite părți ale
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
din secolul al XVIII-lea, Bonnard nu s-a limitat la naturi moarte oferind "greutate" și importanță unor ustensile de bucătărie. Ambii creatori au fost profund preocupați de ritmurile descoperirii unei scene de interior, de relația dintre caractere, îndeplinind mecanic ritualuri zilnice și obiectele care le înconjoară. O expoziție, "Cézanne and Beyond", organizată în această primăvară de Muzeul din Philadelphia, a fost dedicată rolului moștenirii pictorului din Aix în evoluția artei secolului al XX-lea. S-a scris enorm despre Picasso
Opera târzie a lui Pierre Bonnard by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/7184_a_8509]
-
și modernitate, a tendințelor de secularizare din lumea contemporană. Considerații foarte interesante sunt făcute pe marginea comportamentului religios al cetățenilor din statele membre ale uniunii în funcție de nivelul de bunăstare atins sau de felul în care aleg să se implice în ritualurile religioase. În finalul cărții sunt prezentate instituțiile și reprezentanțele religioase cu sediul la Bruxelles, al căror rol este acela de interlocutor, dar și factor de lobby pe lângă instituțiile europene, în elaborarea și punerea în practică a politicilor comunitare. Se poate
Instituțiile europene și religia by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7224_a_8549]
-
sunt susceptibile să stârnească revelații importante. În funcție de propriile preocupări, fiecare are o idee despre tendințele lumii contemporane în materie de credință religioasă. Unii (nu neapărat de la noi) constată o îndepărtare a omului modern de biserică, în primul rând din cauza ina-dap-ta-bilității ritualurilor de cult la dinamica vieții contemporane. Alții (poate cu precădere în spațiul ex-comunism) văd, dimpotrivă, tendința contrară, sensul prin-cipal fiind nu cel spre secularizare, ci, dimpotrivă, spre o nouă sacralizare. Chiar dacă nu oferă un răspuns ferm acestei dileme, autorul are
Instituțiile europene și religia by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7224_a_8549]
-
în spațiul ex-comunism) văd, dimpotrivă, tendința contrară, sensul prin-cipal fiind nu cel spre secularizare, ci, dimpotrivă, spre o nouă sacralizare. Chiar dacă nu oferă un răspuns ferm acestei dileme, autorul are meritul de a ne pune pe gânduri: "Diminuarea participării la ritualurile religioase în Europa nu trebuie interpretată ca fiind semnul secularizării, ci mai degrabă a ceea ce Grace Davie a numit Ťbelieving without belongingť - a crede fără a aparține neapărat unei confesiuni religioase sau a participa la ritualuri. Europenii nu și-au
Instituțiile europene și religia by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7224_a_8549]
-
gânduri: "Diminuarea participării la ritualurile religioase în Europa nu trebuie interpretată ca fiind semnul secularizării, ci mai degrabă a ceea ce Grace Davie a numit Ťbelieving without belongingť - a crede fără a aparține neapărat unei confesiuni religioase sau a participa la ritualuri. Europenii nu și-au pierdut sentimentele religioase, dar nu și le manifestă neapărat într-un mod instituționalizat. Un alt fenomen care se manifestă în Europa în paralel cu cel descris de Davie, este, în opinia autoarei Daničle Hervieu-Léger, Ťbelonging without
Instituțiile europene și religia by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7224_a_8549]
-
neapărat într-un mod instituționalizat. Un alt fenomen care se manifestă în Europa în paralel cu cel descris de Davie, este, în opinia autoarei Daničle Hervieu-Léger, Ťbelonging without believingť - a aparține unei confesiuni religioase în mod formal prin participarea la ritualuri fără a avea convingeri religioase. Explicația acestui fenomen rezidă din persistența unei memorii colective naționale în care religia a avut un loc determinant și se manifestă în unele țări, cum ar fi Danemarca prin plata taxelor către Biserica Luterană chiar
Instituțiile europene și religia by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7224_a_8549]
-
editorialul său din revista STEAUA (nr. 1/ ianuarie 2008), intitulat Ianuarie, Ipotești, Eminescu, Adrian Popescu scrie pătruns de respect și fără urmă de demagogie despre sărbătorirea lui Eminescu în fiecare ianuarie, la Botoșani: "Ce este de fapt pentru noi acest ritual cultural? E retragerea, într-un colț de țară, a unor inși devotați unui cult, cel închinat primului nostru poet universal, harului său, care i-a conferit o supraomenească, misterioasă putere plăsmuitoare, greu de definit, în ciuda exegezelor românești sau străine? O
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8771_a_10096]
-
nimic ca să-mi îndepărtez intensitatea momentului de la Cluj. Dimpotrivă. Îmi întrețin ancorarea mea în întrebări, în frămîntarea regizorului, în impactul puternic vizual și emoțional pe care l-a declanșat în mine această punere în scenă. Citesc și recitesc piesa. Un ritual. Cred că de la spectacolele făcute de Dragoș Galgoțiu la Ploiești, cu Vittorio Holtier, nici unul pînă la acesta nu a avut această dimensiune răvășitoare. Pentru mine. Deși, tot drumul lui pînă aici se poate reface și intui, se pot descoperi semnele
Pavilionul de vînătoare by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8791_a_10116]
-
Crăciun". Învățătorii și profesorii rămîneau însă "în activitate", în cancelariile neîncălzite ei făceau act de inutilă, dar obligatorie, prezență, cîteva ore pe zi, măcar, o altă formă a tributului impus de existența în regim de universuri paralele. Respectate erau și ritualurile sărbătorești, reduse însă la materialitatea lor grea, bahică și alimentară. Festivul se convertea într-un dezlănțuit festin nocturn la scară națională, răspuns brutal și nevrotic dat obsesiei procurării hranei, una dintre marile obsesii colective ale acelui timp. Era o trecere
Poveste din anii orwellieni. by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/8789_a_10114]
-
autor, cititorului rămînîndu-i să le formuleze în minte. Ca un semn al detașării de perioada cea mai dureroasă din viață, autorul își încheie volumul cu o plimbare prin parcul devastat al unei vile părăginite din apropierea Bucureștiului. Plimbarea aduce cu un ritual al desprinderii de trecut: "Am dat un ocol prin fostul parc. Și din el mai rămăseseră, pe ici pe acolo, urmele vagi ale unui trecut glorios. Totul era trist. Am trecut în revistă ziua ce se scursese. O zi cîștigată
Un povestitor remarcabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8805_a_10130]
-
Și - nu în cele din urmă - relecturi inteligente puse în pagină de Matei Călinescu. Un protocol actualizat ar trebui să includă - pe lângă Craii..., Remember sau Sub pecetea tainei - și acest amplu filtru critic. Adică ar obtura lucid tocmai misterul decadentist, ritualul mnemotehnic, recitarea evlavioasă în care stătea, de fapt, elitismul Clubului postulat de Ion Barbu. De două ori, bine disimulat, regretul acestei mutații iese la suprafață sub forma unor discrete iluzii. Întâi în prefața care fixează traiectoriile analizei: Sunt modeste contribuții
De la Evanghelii la patristică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8883_a_10208]
-
glumim/ Și să te zidim". Leacul glumei, tragicei glume, este comuniunea. Rezolvarea, vorba vine, folclorică a unei situații fără întoarcere, antidotul blestemului romantic "un chin s-aveți, de-a nu muri deodată". Melcul e luat acasă și devine obiectul unui ritual în gol: "Melc, melc/ Cotobelc,/ Plouă soare/ Prin fînețuri și răzoare,/ Lujerii te-așteaptă-n crîng,/ Dar n-ai corn/ Nici drept/ Nici stîng:/ Sînt în sîn la moșul Iene/ Din poiene;/ Cornul drept,/ Cornul stîng...// Iarna coarnele se frîng./ Melc nătîng
După iarnă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8922_a_10247]
-
de Șerban Toader, unde apare și un "Templu" de la Șinca Veche cu acest semn desenat în el (nu l-o fi scrijelit poetul Alexandru Mușina?) și articolul Angelei Hondru despre Anul Nou la japonezi a cărui concluzie este: "Cele câteva ritualuri amintite stau mărturie a respectului pe care japonezii îl poartă tradiției. Ea capătă pentru ei un caracter statornic ce s-ar putea traduce prin recunoștința prezentului față de trecut". Tot de dragul tradiției, le sugerăm redactorilor de la Jurnal oriental să treacă și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8902_a_10227]
-
pe care japonezii îl poartă tradiției. Ea capătă pentru ei un caracter statornic ce s-ar putea traduce prin recunoștința prezentului față de trecut". Tot de dragul tradiției, le sugerăm redactorilor de la Jurnal oriental să treacă și autorii la cuprins. E un ritual al scrisului. Metroul de la Oradea Printre cele mai reprezentative reviste ale noastre, FAMILIA de la Oradea e mai mereu citită cu interes și plăcere de Cronicar, atras deopotrivă de conținutul publicației și de eleganța ei grafică. Nr. 11-12, de la finele anului
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8902_a_10227]
-
aprind focuri ca să-l pregătească pentru muncile ce vor să vină, vopsesc copacii, gardurile, taie pomii care te salută aliniați, de pe marginea drumului. La sat, unii oameni se pregătesc, încă, de nou, de începuturi, de renașteri. Și o fac după ritual, ceremonios, odihnindu-ți gîndul. Alții, s-au contaminat de năravul orășenilor și desfid legile nescrise ale micilor comunități. Biserica săsească din Hoșman este o biserică romanică din secolul al doisprezecelea. Este impresionantă. O zărești de departe, apare și dispare odată cu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9805_a_11130]
-
făcîndu-și knock-out cititorul, îi dă convingerea că acesta e sunetul firesc al filozofiei și că, în consecință, filozofia e bună de pus la naftalină. Dar Vianu Mureșan știe foarte bine că nu așa stau lucrurile. Măcinarea jargonului e doar un ritual care exercită o vrajă asupra minții noastre numai în perioada adolescenței naive, adică în acel răstimp cînd credem că a fi obscur e totuna cu a fi profund. Dar apoi ne trezim, scuturîndu-ne de minciuna plăcută a muzicii conceptuale. De
Admirație ultragiată by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9818_a_11143]
-
sau nu-și găsește confirmarea. Răspunsul este simplu: acolo unde există o idee pe care exegetul o poate separa de calambururile lui Heidegger, acolo Biemel îl poate povesti pe Heidegger. Așadar, monografia lui Biemel nu este o exegeză în care ritualul repetiției mimetice a jargonului heideggerian ar ține loc de o analiză propriu-zisă. Să dau cîteva exemple de terminologie heideggeriană al căror conținut poate fi povestit la propriu, fără nici un subterfugiu prin care un exeget, sub cuvînt că-l comentează pe
Povestindu-l pe Heidegger by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9867_a_11192]
-
de fapt, genul proxim al scrierilor lui Vișniec. Cu un pas înaintea eventualei puneri în scenă, mintea cititorului imaginează câteva camere de luat vederi și o serie aproape nesfârșită de duble. Iar cu încă un pas înainte, se află întregul ritual al accesului la niște documente - pe cât se poate - nedivulgabile. Pentru că una e textul - de la bun început public - al unei piese și cu totul altceva paginile - de circuit intern - ale unui scenariu. Iată, așadar, de unde vine farmecul, greu de ascuns, de
Matei Vişniec, dar... by Cosmin Ciotloş () [Corola-journal/Journalistic/9889_a_11214]
-
o urmă de scepticism privitor la formulările de fiecare dată baroce și adeseori ambigue din perspectiva verdictului, mă alătur necondiționat celor care participă, pe jumătate hipnotizați, la întâmpinarea criticului literar Dan C. Mihăilescu. Într-un limbaj matein și într-un ritual pe măsură, condus, desigur, chiar de Dan C. Mihăilescu.
Întâmpinarea criticului by Cosmin Ciotloş () [Corola-journal/Journalistic/9902_a_11227]