1,334 matches
-
trimitere decât la textul pe care tocmai îl parcurgem. 6. Și, în final, enunțarea cu un caracter mai special, cea a discursului poetic, așa cum este ilustrat exemplul din poemul lui Desnos, care prezintă numeroase similitudini cu actul ilocuționar specific blestemelor ritualice. Într-adevăr, în acest extraordinar ritual de limbaj, blestemul nu trebuie nicidecum privit ca fiind destinat unei anumite persoane, ci devine un joc pur verbal, o șarjă oratorică ruptă de raportul aici-acum al coenunțiatorilor. În plan local, propozițiile enunțate pot
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
fumat: deci el fuma înainte)4. Pentru a ilustra, putem spune că, în poemul lui Desnos, conexitatea morfo-sintactică este corect realizată, însă progresia semantică mult prea forțată, iar coeziunea este destul de puțin asigurată din punct de vedere pragmatic de către insulta ritualică ("Blestemat fie..."). În plus, întocmai cum am arătat, raportul semantic între titlu și poem ține mai mult de enigmă decât de fixarea unei teme a discursului și niciun raport izotopic nu poate fi instaurat fără un efort destul de mare de
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
în întregime către un final: "(Blestemată fie) mașina în care mama ta îl întâlni pe tatăl tău". Prezența posesivelor de persoana a doua (după articolele hotărâte specifice din sintagmele nominale precedente) reprezintă marca unui gen discursiv specific, cel al insultei ritualice. Întreaga secvență, de la primul la ultimul cuvânt, cu relațiile sale de coeziune-coerență, privite în ansamblu, poate fi explicată prin coeziunea semantică a izotopiei [A3] nașterii care are loc înaintea nașterii destinatarului (succesiune evenimențială) și prin coerența enunțiativă [A2] și pragmatică
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
la ultimul cuvânt, cu relațiile sale de coeziune-coerență, privite în ansamblu, poate fi explicată prin coeziunea semantică a izotopiei [A3] nașterii care are loc înaintea nașterii destinatarului (succesiune evenimențială) și prin coerența enunțiativă [A2] și pragmatică [A1] a unei insulte ritualice care imită stilul blestemelor din Vechiul Testament. Între altele, trebuie să ținem seama de dimensiunea ritmică a enunțurilor și de cea a fenomenelor parantetice, marcate sau nu din punct de vedere argumentativ. În ceea ce privește fenomenele parantetice, este vorba aici de analiza ansamblurilor
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
istorică nu este tocmai inutilă în măsura în care, aproape trei secole mai târziu și în contexte totuși diferite, descrierile socio-etnologilor americani F. Goffman, P. Brown sau S. Levinson se înscriu în aceeași direcție, definind conversația, înainte de toate, ca o activitate cu specific ritualic, a cărei miză este confirmarea și menținerea relațiilor sociale. Pentru un anumit număr de teoreticieni actuali, un rol mai important decât cel al constrângerilor comunicative, îl dețin constrângerile ritualice, care influențează forma și structura conversației. În timpul schimburilor verbale, comportamentul indivizilor
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
aceeași direcție, definind conversația, înainte de toate, ca o activitate cu specific ritualic, a cărei miză este confirmarea și menținerea relațiilor sociale. Pentru un anumit număr de teoreticieni actuali, un rol mai important decât cel al constrângerilor comunicative, îl dețin constrângerile ritualice, care influențează forma și structura conversației. În timpul schimburilor verbale, comportamentul indivizilor ar fi determinat în special de necesitatea de a nu pierde fața31 protejând-o pe cât posibil pe cea a celuilalt. Noțiunea de conformitate, aparținând cavalerului de Méré, se regăsește
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
o conversație nu doar ca o etapă finală, ci ca însăși finalitatea conversației. Idealul consensual pare să transpară din numeroasele scrieri pe tema conversației. Formele scrise ale dialogului, în schimb, considerate drept forme de compoziție textuală, ies din aria constrângerilor ritualice sau, în orice caz, putem cu greu acorda acestei constrângeri un loc de prim ordin. Schimburile "confirmative" sunt, "într-adevăr, cel mai adesea absente din dialogurile de teatru, din romane și din filosofie. Cititorii și spectatorii rareori țin seama de
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
Începând cu observațiile lui Jakobson și Benveniste (1974: 86-88) care se referă atât unul, cât și celălalt, la teoria pragmaticii limbajului aparținînd antropologului Malinowski (Adam 1990d) se cunoaște că în deschiderea unei interacțiuni (într-un text dialogal) există o etapă ritualică foarte delicată, și în funcție de societate, de o mai mică sau mai mare întindere, R. Jakobson vorbește de posibilitatea unui "schimb destul de intens de formule ritualizate" (1963: 217), chiar "adevărate dialoguri, al căror principal obiectiv este cel de a prelungi conversația
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
a considera B1 ca o acceptare a schimbului, dar propun următoarea descriere ierarhică a acestui text conversațional elementar: Această descriere, mai completă decât cele precedente, ne permite sublinierea mai multor fenomene deja menționate: * Se notează mai întâi absența schimburilor fatice ritualice de tipul "Bună ziua" (A0 și B0) și "La revedere" (A4 și B3). Dar această absență este înlocuită printr-o intervenție pe care o putem numi fatică, de intrare în contact [A1-a] care, sub forma unei scuze, încearcă foarte clar să
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
Jurnalistul [J6]: [16] Să tot fie cincisprezece ani. [...] Tînăra [JF9]: [41] Vă mulțumesc foarte mult, [42] îi dau legătura lui Cognac-Jay. (lasă în jos privirea și începe din nou să tricoteze) C. Klotz-Reiner, Cosmos-Cross, ed. Christian Bourgois Absența secvențelor fatice ritualice de deschidere și de închidere se explică foarte bine aici prin genul de interviu televizat. Elipsei oricărei secvențe fatice de deschidere îi corespunde totuși o secvență de închidere ritualică (intervenția JF 9): mulțumiri și redarea legăturii în studioul de televiziune
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
să tricoteze) C. Klotz-Reiner, Cosmos-Cross, ed. Christian Bourgois Absența secvențelor fatice ritualice de deschidere și de închidere se explică foarte bine aici prin genul de interviu televizat. Elipsei oricărei secvențe fatice de deschidere îi corespunde totuși o secvență de închidere ritualică (intervenția JF 9): mulțumiri și redarea legăturii în studioul de televiziune. Cu foarte mult umor, bineînțeles, are loc aici o răsturnare de roluri: persoana care ia interviul devine persoana intervievată și se trezește deposedat de puterea pe care o deținea
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
ritualurile, însă este foarte greu, poate chiar imposibil, de stabilit dacă mitul a fost creat sau derivă din acestea. Pentru Joseph Fontenrose 285, dacă mitul este un text ritual, atunci evenimentul descris de mit trebuie să fie recunoscut în actele ritualice. Cu toate acestea, Fontenrose nu clarifică problema legăturii mit-ritual, susținând doar că aceasta este dată de faptul că ritualurile comemorează evenimentele mitice. În plus, analiza unor tradiții și ceremonialuri evidențiază că ritualul nu este întotdeauna legat de mit, ci are
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
armăsarul își rostogolește nechezatul în / numere impare”. Acesta e locul purității: „îi simt tinerețea din jocul lebedelor...”, „jocul veverițelor / și chiotul copiilor...”, la care, firește-ar trebui s-adăugăm spectralul vegetativ, fremătător. O altă secvență care impresionează este garda regală. Ritualicul devine vis erotic, ipostază a lăcomiei carnale, simbioză fantasmagonică: „ia, în copitele cailor, istoria. / tunicile răvășind a sânge proaspăt tulburarea...” în răcoarea ceții, imaginarul poetic devine revărsare fulgurantă: „scârțâie în nechezatul cailor răcoare ceții / apa Tamisei foamea unei haite de
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
știe, e determinat de niște evenimente consumate deja). Din păcate, interpretarea criticului ieșean nu evidențiază aproape deloc conexiunile dintre literatura lui Lovinescu și concepția sa teoretică, conexiuni care ar fi justificat în chip necesar opțiunea pentru formalismul estetic (de origine ritualică) al teatrului antic. Câteva intuiții sunt totuși bune, de-ar fi să menționăm doar afirmația că în Lulù discursul constituie deopotrivă "cadrul, punctul de plecare al intrigii și comentatorul evenimentelor"185. Ca atare, Andrei va "citi" realitatea exclusiv "prin cuvintele
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
mijloc o pereche nupțială: mireasă și ginere ori numai mireasa poartă o panglică roșie în păr”. Autorul se bazează în mare parte pe date de teren completînd informațiile prea sumare ale folcloriștilor care l-au premers. De reținut că schema ritualică se aseamănă, în anumite puncte fixe, aproape pînă la identitate, cu Paparuda. Există suficiente motive, după părerea îndreptățită a regretatului folclorist Nicolae Rădulescu, pentru asocierea lui Lazăr, „erou vegetațional”, cu Dumuzi, Osiris, Adonis și Attys. Elemente comune: a) Nașterea miraculoasă
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
și Amos, Adonis și Attys reprezintă principii și profesiuni înainte de toate, nu biografii individualizate. Dumuzi se delimitează și atîta tot de demonii Galla, spirite ale răului și ale morții. Aceștia nu cunosc hrana binefăcătoare, apa pentru libații, colacul ca jertfă ritualică, nici „dulcea” iubire omenească; prin urmare, se opun, tot la nivelul principiilor, comportamentului stimulator de viață ce-l caracterizează pe zeul-păstor, Dumuzi. Osiris se diferențiază și el de Seth, fie direct, fie prin intermediul fiului său, Horus, iar păstorul carpatic de
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
ca moarte. Fie că, într-un caz, problematica mai conține forme de gîndire proprii eroului vegetațional, fie că, în alte locuri, răsar elemente ale conștiinței antropologice (Miorița). Dumuzi rămîne un model pentru toate situațiile ce țin de comportamentul mitic și ritualic, ca și păstorul mioritic, aflat într-o descendență firească prin mutațiile demitizate și literaturizate. Cu alte cuvinte, între Dumuzi și păstorul carpatic existe deosebiri numai aparente. Primul, el însuși păstor, dar și zeu, îl prevestește, „peste timp”, pe celălalt. Îi
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
carpatic existe deosebiri numai aparente. Primul, el însuși păstor, dar și zeu, îl prevestește, „peste timp”, pe celălalt. Îi unește punerea în scenă a problematicii morții. Adoratorii lui Dumuzi concepeau realitatea dramatică a morții actualizînd-o iar și iar, prin tehnici ritualice. Oricînd se poate demonstra că sumerienii, egiptenii, grecii, geto-dacii au promovat concepții funerare izvorîte și timbrate din/de rituri ale fertilității. În schimb, sacrificiul păstoresc din Vrancea își asumă un cod de înțelesuri sensibil evoluat și de interes filosofic, atîta
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
ale narațiunilor s-au pulverizat ori s-au refugiat, în efortul lor de supraviețuire, în forme epice literaturizate. Trebuie făcute multe și prudente asociații ca să se vadă, dincolo de cuvîntul aparent banal, un semn mitic, dincolo de gestul devenit „obișnuit”, un simbol ritualic. Călătoria imaginară a Inannei este dată ca reală și credibilă, în măsura în care, la acel nivel al instituționalizării mitice, tărîmurile: Cerul, Pămîntul, Aerul, Apa încă erau corespondente și penetrabile, divinitățile tutelare erau înrudite și constituiau o familie (panteon) unică, în chip de
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
cu semnificație simbolică la origine, 7, 9, 12; b). Vestimentația alcătuită din frunzare așezate direct pe pielea goală -, iarăși semnificație agrariană și simbolică; c). alaiul-colindă. Acesta aleargă prin țarina arsă de secetă, cîntă, joacă, apoi intră în sat și trece ritualic pe la fiecare casă: „Paparuda paparudele joacă, saltă, sar, dansează, fac mișcări în curte, ocol, ogradă, bătătură”. Sau: „Paparuda joacă și cîntă, cîntă și joacă, joacă cîntînd, cîntă jucînd, vine jucînd și cîntînd/în joc și cîntec”. Cu alte cuvinte: „Jocul
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
finalitate magică, constituie actul sincretic de bază în ritualuri străvechi de rodire și fecunditate. Datele privind jocul și cîntarea rituală apar în covîrșitoarea majoritate a informatorilor ce ne-au stat la îndemînă, chiar dacă unele sunt lapidare și evazive”. Alt aspect ritualic de primă însemnătate îl constituie udarea Paparudei, adică a fetelor din alai, cu apă abundentă. Paparuda nu are înțeles fără risipă de apă, și încă în plină secetă; aruncată peste toate categoriile de participanți la spectacolul ritualic. „Udarea constituie, fără
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
evazive”. Alt aspect ritualic de primă însemnătate îl constituie udarea Paparudei, adică a fetelor din alai, cu apă abundentă. Paparuda nu are înțeles fără risipă de apă, și încă în plină secetă; aruncată peste toate categoriile de participanți la spectacolul ritualic. „Udarea constituie, fără îndoială, actul de maximă concentrare ritual-ceremonială din desfășurarea Paparudei”. După terminarea acestei secvențe de spectacol ritualic, paparudele sunt „dăruite”, de obicei, cu alimente, în vreme ce la Caloian se fac pomeni exact ca la mort. Mihai Pop insista asupra
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
Paparuda nu are înțeles fără risipă de apă, și încă în plină secetă; aruncată peste toate categoriile de participanți la spectacolul ritualic. „Udarea constituie, fără îndoială, actul de maximă concentrare ritual-ceremonială din desfășurarea Paparudei”. După terminarea acestei secvențe de spectacol ritualic, paparudele sunt „dăruite”, de obicei, cu alimente, în vreme ce la Caloian se fac pomeni exact ca la mort. Mihai Pop insista asupra caracterului profund funerar al acestui obicei: „Înmormîntarea fictivă, ne spune autorul, se făcea după toată rînduiala tradițională. Un copil
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
fost selectate de autor din Arhiva Institutului de Cercetări Etnologice și Dialectale - București și confirmă sau dezvoltă informațiile moștenite de la Gheorghe Săulescu, Teodor T. Burada și alții. Ce aspecte sunt comune sau măcar apropie cele două obiceiuri în secvențele lor ritualice constitutive? În primul rînd, data calendaristică. În multe locuri, Paparuda și Caloianul se practicau la zile fixe: „Prima în marțea celei de a treia săptămîni, iar cealaltă în marțea sau joia celei de a cincea săptămîni după Paști”. Momentul agricol
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
au încheiat semănăturile de primăvară; le urmează alte desfășurări pentru preîntîmpinarea fenomenelor previzibile: ploaia și seceta. Primul chemat și dorit (prin invocații, jocuri mimetice), celălalt nedorit și alungat (înmormntare simulată, exorcizare, măsuri punitive). În ambele cazuri se apelează la procedee ritualice și magice. Deși pare ciudat, obiceiul udatului cu apă se practică și într-o parte și-n cealaltă. Se deduce că seceta-ploaia, Caloianul-Paparuda sunt realități paralele. O latură a jocului ține de planul naturii, a doua de cel al culturii
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]