2,674 matches
-
acel om pentru musulmani. Prezența lui Yahya le dădea de altfel asigurări notabilităților orașului, unii cunoscându-l bine, astfel că și unii, și alții au început să-l frecventeze cu mult mai mare sârguință decât pe vremea când era nefericitul rival al lui Boabdil. Preocupat să-i liniștească pe cei învinși în legătură cu soarta lor, Ferdinand, își amintea tata, s-a dus adesea el însuși la Granada ca să verifice cum respectau oamenii săi angajamentele făcute. Extrem de îngrijat pentru propria-i persoană în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cele două armate unite ale vitellienilor. O mare nesfârșită de soldați. S-au prefăcut că ne cer să facem pace, ne-au îndemnat să aruncăm armele, să ne alăturăm lor, să organizăm o adunare ca să hotărâm căruia dintre cei doi rivali i se cuvine titlul de împărat. Iar noi am căzut în capcană, i-am ieșit dușmanului în întâmpinare fără apărare. Dintr-odată, au pornit atacul. Soldații noștri nu știau ce să facă. Signifer-ii nu reușeau să traducă sunetele trâmbiței, alergau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Romei, nu ne vor mai trimite provizii... Fără grâul din Aegyptus murim de foame! Lucilius continua să taie un iepure după altul, de parcă l-ar fi avut pe masă pe Vitellius. — Din câte am înțeles, Vitellius are în Vespasianus un rival teribil, spuse cocoșatul, alungându-l pe sclavul care îi pusese în față o grămadă de ficăței de sturz; se întoarse apoi spre bucătarul-șef: Îmi pare bine, pentru că Vitellius e crud, desfrânat și hoț. Ești de acord cu mine? — Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Angelica la Paris. Ați face mai bine să porniți îndată după ei, căci dacă ajung la Paris, n-o veți mai vedea niciodată. Cei doi cavaleri au rămas împietriți la aceste cuvinte, spunându-și fiecare în sinea sa că lăsau rivalului său un frumos prilej de a triumfa asupra sa. Rinaldo, apropiindu-se de Bayard, a oftat plin de rușine și de turbare și a jurat că de îl va ajunge pe Roland, îi va smulge imima din piept. Apoi încălecându
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
Va fi și mai nefericit dacă s-ar întâmpla să dea peste acel individ care se plimbă în voie pe coridoarele palatului. Jean Loup străbate aceste coridoare, ca un hoinar fără un scop anume. Își dă seama că are un rival. Lui Jean Loup nu-i place să aibă rivali. Jean Loup rezolvă ușor printr-o tăietură, problema oricărui rival. Așa că se uită în jur prin palat după un băiat atrăgător, îmbrăcat în costum englezesc de școală. Curând, nu va mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
să dea peste acel individ care se plimbă în voie pe coridoarele palatului. Jean Loup străbate aceste coridoare, ca un hoinar fără un scop anume. Își dă seama că are un rival. Lui Jean Loup nu-i place să aibă rivali. Jean Loup rezolvă ușor printr-o tăietură, problema oricărui rival. Așa că se uită în jur prin palat după un băiat atrăgător, îmbrăcat în costum englezesc de școală. Curând, nu va mai fi atât de atrăgător. Mai târziu, în aceeași dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pe coridoarele palatului. Jean Loup străbate aceste coridoare, ca un hoinar fără un scop anume. Își dă seama că are un rival. Lui Jean Loup nu-i place să aibă rivali. Jean Loup rezolvă ușor printr-o tăietură, problema oricărui rival. Așa că se uită în jur prin palat după un băiat atrăgător, îmbrăcat în costum englezesc de școală. Curând, nu va mai fi atât de atrăgător. Mai târziu, în aceeași dimineață, nababul părăsește coliba cu inima ușoară. Sfântul l-a asigurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
să-și aleagă momentul. Cum să dea greș? Lily așteaptă și ea să aleagă între cele cinci perechi de binocluri care i-au fost oferite ca să vadă cursa. Alege una, al cărui proprietar se pierde cu firea de emoție, iar rivalii săi înfrânți încearcă să-și mascheze dezamăgirea, aruncându-i priviri pline de invidie învingătorului și echipamentului său performant. Începe să se audă un zumzăit dinspre tribuna principală, care apoi se risipește peste tribunele ieftine, unde se amplifică în volum și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
noastră? Toți murmură aprobator, iar el își dezvoltă tema, prezentând nevoia unui om nou, a unei noi societăți, a unei arte noi, oferindu-se pe sine și poezia sa ca prototip. În timp ce acesta vorbește, Jonathan are șansa să-și examineze rivalul. Selwyn este scund, brunet, cu un aer funebru. În timp ce vorbește, face gesturi leneșe, adormit, din mâinile sale slăbănoage. Compensează trăsăturile neinteresante printr-un aer de deplină încredere în sine. Radiază asta și în încăpere, încălzindu-și auditoriu ca pe brioșe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Imperiale era inamicul lui Su Shun. Yung Lu e surprins. Mă aștept la un răspuns, la o întrebare, nu primesc nimic. — Su Shun a reușit să pună capăt în mod inteligent unei dușmănii personale, adaug eu. El și-a eliminat rivalul prin mâna împăratului Hsien Feng și a făcut asta în numele dreptății pe care ți-a făcut-o ție. Yung Lu rămâne tăcut. Văzând că aștept, zice: — Iertați-mă, Majestatea Voastră, nu-mi găsesc cuvintele. Nu trebuie să spui nimic. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
temei, c-ar fi fost făcut cu sabotorul economiei naționale. Deși copilul apăruse pe lume cu destule săptămâni Înainte de execuție, condamnatul auzise bubuitul armelor fără să fi aflat că era tată. Ectoraș, care ani buni nu știuse că neîmpăcatul său rival fusese Împăcat cu de-a sila și pentru totdeauna, Își tot Închipuise - după ce Îi ajunsese la urechi Îngrozitoarea Întâmplare - cum se simțise acel om când, cu banda neagră pe ochi și mâinile legate la spate, auzise comenzile și mișcările celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de acțiune din prelungita campanie în apus. Iar dușmanii lui Hideyoshi din statul major de campanie al lui Nobunaga se întrebau de ce fusese ales el drept comandant, spunând că responsabilitățile lui Hideyoshi fuseseră, din capul locului, prea grele pentru el. Rivalii săi invocau drept dovadă propriile păreri, conform cărora fie Hideyoshi nu precupețea cheltuielile militare, căutând să câștige popularitate în rândurile localnicilor, fie nu respecta foarte strict interdicția de a se bea sake în tabără, fiindcă se temea de antipatia soldaților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Fiecare încasare fusese destinată cheltuielilor militare. În ultimii câțiva ani, tactica și tehnologia militară progresaseră cu pași repezi în capitală și chiar și în provinciile învecinate. Dar Katsuyori nu-și putea permite să cheltuiască pe arme la fel de mulți bani ca rivalii săi. — Te rog să ai grijă de tine, îi spuse Kaisen lui Katsuyori, în timp ce se pregătea să plece. Mergi deja la templu? Încă mai erau multe întrebări pe care Katsuyori dorea să i le adreseze, dar știa că răspunsurile la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Akechi. Dengo, însă, îi înfrânse și pe aceștia, alungându-i înapoi. Pentru moment, trupele lui Dengo nu păreau să mai aibă nici un adversar pe măsura lor. Toba unității lui Fujita bubuia. Părea să exprime mândria clanului de a nu avea rival și-i amenința pe samuraii călări care se strânseseră într-un cerc protector în jurul lui Nobutaka, făcându-i să forfotească, în dezordine. Chiar atunci, un batalion de cinci sute de soldați atacă din flanc unitatea lui Fujita, scoțând răcnete războinice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
se răspândiseră prin toate provinciile. Nobunaga era mort, Mitsuhide era mort și exista posibilitatea ca țara să se împartă din nou în trei sfere de influență, așa cum fusese înainte de domnia lui Nobunaga. Mai rău, feudele de familie și seniorii războiului rivali, care-și apărau propriile interese locale, puteau afunda țara în același haos din ultimii ani ai shogunatului. De la Templul Mii, Hideyoshi își deplasă toată armata pe o flotă de corăbii militare, încărcând de toate, de la cai până la paravane aurite. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
șterse sudoarea de pe gât. Ceea ce afirma Hideyoshi era, într-adevăr, legea clanului Oda. Nu putea fi acuzat de a face opoziție doar de dragul opoziției. Un alt om pe al cărui chip se întipărise o consternare enormă era Nobuo. Ca principal rival al lui Nobutaka, fusese proclamat frate mai mare, iar mama lui aparținuse unei familii de mare rang. Nu încăpea nici o îndoială că și el nutrea, în secret, speranța de a fi numit succesor al tatălui său. Întrucât așteptările îi fuseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și medita la faptul că nu mai era pe această lume, simțea că nu mai avea pe nimeni în care să se încreadă. Acum, însă, dintr-o dată, era mișcat de scrisoarea lui Hideyoshi, iar emoțiile pe care le nutrise față de rivalul său se răsturnară complet, într-o clipă. Reflectă, cu franchețe, la faptul că dușmănia lor se bazase, în întregime, pe propria lui suspiciune și timiditate. Așadar, Katsuie își reconsideră poziția. — Acum, când marele nostru senior nu mai e, Hideyoshi va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
erau decât carne de tun pentru Ieyasu. Cei doi oameni erau la fel de diferiți ca și capacitățile lor. Bătălia dintre Hideyoshi și Ieyasu, ajunsese, în acea perioadă, ca un mare meci al campionatului de sumo și fiecare partener își cunoștea bine rivalul. Atât Hideyoshi, cât și Ieyasu își dăduseră seama, încă de la început, că situația avea să ajungă în actualul impas și fiecare știa, prin propria sa circumspecție, că inamicul nu era un om care să poată fi doborât prin vreun truc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
în bandajele albe care-i acopereau rănile. Unitatea a Doua se odihnise la Oushigahara, dar, de îndată ce auzi despre urmărirea începută de forțele clanului Tokugawa, Nagayoshi își trezi oamenii, privind crunt spre evantaiul auriu de pe Muntele Fujigane. Omul ăsta e un rival demn de stimă, spuse el. Revanșa pentru ce s-a întâmplat la Haguro, pe care mi-o voi lua azi, nu e numai pentru mine. Le voi arăta c-am să șterg și rușinea socrului meu. Intenționa ca, în ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Osaka, iar acum a o luă de mireasă pe sora lui Hideyoshi. Răbdătorul Ieyasu își aștepta șansa - poate că pasărea avea totuși să cânte și pentru el. După un mare banchet pentru a sărbători încheierea păcii cu cel mai puternic rival al său, Hideyoshi se retrase în apartamentele interioare ale castelului, unde el și cei mai de încredere vasali ai săi salutară victoria cu numeroase cești de sake. Peste câteva ore, Hideyoshi se ridică clătinându-se în picioare și le ură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
el de zor. în după-amiaza aia, în timpul ședinței de grup, Josephine reușise să-l facă să treacă de faza de negare. Dintr-odată, Neil a realizat ceea ce toată lumea din jur vedea cu ochiul liber. Că era un alcoolic și un rival de invidiat al propriului tată la capitolul atrocități. —Mă urăsc, se smiorcăia el cu fața îngropată în mâini. Mă urăsc. Vincent dădea și el apă la șoareci, fiindcă, în timpul ședinței de dimineață, Josephine îl obligase să-și examineze copilăria. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
l-a descoperit Gordon? — E prieten cu prietenul lui, tipul cu care locuiește acum. Pe care, de asemenea, nu-l cunoști. Nu. Nici nu vreau. Gordon și cu mine ne iubim în secret. De ce-aș vrea să-mi cunosc rivalul? — Eu cred că te îndrepți către o cursă, bătrâne. Ți se întinde o capcană. — O capcană? Ce tot spui? — Câte pagini de manuscris ai văzut până acum? Una, pe aia. Pagina pe care i-am dat-o lui Trumbell acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
simt cum îmi crește inima de mândrie când îi văd poza (mult mai mare decât ale altora, ha!), și lângă ea citesc: Tenacitatea cu care Brandon a pornit pe drumul spre succes i‑a scos de la început din cursă pe rivalii săi, care nu au reușit un start la fel de în forță. Apoi articolul începe în felul următor: Luke Brandon, dinamicul proprietar și fondator al companiei Brandon Communications, bla‑bla‑bla... Sar peste text, cu un sentiment plăcut de anticipare în clipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
vegetarian! * 1938. Mao este în sfârșit recunoscut de Moscova. În septembrie, Partidul Comunist își deschide cel de-al șaselea congres, cu Mao ca președinte. Își face apariția consilierul rus și anunță că Stalin își abandonează vechiul prieten, pe Wang Ming, rivalul lui Mao și conducătorul grupării de dreapta din partid. Consilierul îl declară pe Mao drept noul partener al Moscovei. Vestea îl ia puternic prin surprindere pe prietenul meu, Kang Sheng, care e un adept loial al lui Wang Ming. Au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
O pereche stranie de prieteni, se gândește. Cândva, Mao l-a descris în glumă pe Kang Sheng drept un templu mic care produce vânt vrăjitoresc. Kang Sheng știe exact ce anume vrea Mao și îi oferă. Poate fi distrugerea unui rival politic sau aranjarea unei nopți cu o amantă. Ea e mulțumită de momentul respectiv. Pentru asta, își asumă meritele. Căci ea e cea care a câștigat, până la urmă, rolul feminin principal. Un păun printre găini. Zâmbește. Eu vorbesc mandarina. Vorbesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]