1,892 matches
-
bucuria și potolirea sufletului meu încordat nu mă vor îndemna să fac pasul pe care-l așteaptă mereu. Voi continua viața de la început, fără nici o convingere în viitor, nemulțumit de prezent, supărat că voi renunța din pricina ei la multe succese, roșind de prima glumă sau ocară a altuia asupra legăturii noastre. Totuși, sunt incapabil să-mi dau seama de durerea pe care o voi avea aflând vreo veste rea. N-am presentimentul gradului de supărare. În aceeași zi, la diferite momente
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ei ar face prezența mea inutilă, iar măritișul, neîndeplinit încă, n-ar putea să schimbe nimic, deoarece nu vreau să opresc prin lacrimi și zgomot ceea ce-mi fuge. Să mă umilesc față de cineva de care, la glumele altora, am roșit de atâtea ori. Și totuși, de judec limpede, scrisoarea mea nu are decât un singur rost: prilejul de a o vedea, de a mă arăta nenorocit, de a blestema sau de a-i face reproșuri cu glas molatec și impresionant
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
lirice, trădîndu-și de-abia acum temperamentul feminin, dădea explicații neașteptate conflictelor, sugera fatalitățile și, destăinuindu-și propria ei fire, cu frenezie explica torturile dragostei. Ioana e foarte inteligentă, și dacă i-o spun într-un moment de apropiere sufletească, se roșește de bucuria complimentului. Dar când există o mică distanță între noi, se îngălbenește de disperare, ca și cum complimentul implică lipsa dragostei mele, pentru care nu e nevoie de inteligență, și chiar îl făcusem ca să-i dau ceva în schimb, să o
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ani din viață și e imposibil. Timpurile cele mai grele le păstrezi, căci ți-au aparținut numai ție și ți-au dăruit o experiență de care ești mândru, iar eu trebuie să uit un timp când Ioana, fecioara, se emoționa, roșindu-și minunat obrazul de obicei palid, sau atâtea ore de comun acord între noi, când tineri de tot, făceam la tot pasul descoperiri. (A face descoperiri în viață nu este decât un privilegiu care nu durează decât până ajungi la
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
și fiii lor - să împartă cu dominus roadele pământului care odată era al lor. — E adevărat, fu de acord Vitalius. Așa se întâmplă că atâta lume sărmană sfârșește în ruină! Sub privirea uimită a lui Sebastianus, tânărul tăcu imediat și roși, căindu-se, desigur, că se lăsase antrenat de povestea aceea până la a face afirmații atât de hazardate în prezența a doi ofițeri de rang. Spre deosebire de tânărul soldat, Maliban părea puțin interesat de conversație, ocupat fiind să-i șoptească propuneri languroase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ușă în zidul resentimentelor ei. Aranjându-i o șuviță de păr din fața urechii și sărutând-o tandru pe obraz, insistă cu o voce mângâietoare: — Iubirea mea, spune-mi că nu ești mânioasă, te rog! Știi cât țin la prietenia noastră. Flavia, roșind ușor, o privi cu ochi aprinși: Ar putea fi mult mai mult decât atât; e de ajuns să vrei asta. Hippolita primi această curajoasă propunere de iubire cu un surâs afectuos și cu o fluturare a genelor. — Știu. Dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
șterse nasul murdar. — Nu știu... adăugă cu voce sumbră. De multe zile. Balamber observase deja că prin sat nu erau cadavre. — Locuiați aici? întrebă. Ea negă, scutură din cap. Când am venit, nu era nimeni. Toți fugiți, răspunse. Apoi se roși. Nu fără admirație, Balamber trase concluzia că rătăcise, cu siguranță, zile întregi pe câmp și prin păduri, trăind din tot ce reușea să găsească de mâncare. — Cum te cheamă? Răspunsul fu doar o privire ostilă și neîncrezătoare. Stânjenit de reticența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
puțin eterogene, dar nu cred că le-ar fi teamă de huni. Fără să ridice ochii de pe hartă, Etius făcu cu mâna un gest de nerăbdare. — Aaah, tăietori de gâturi și dezertori: uite cine sunt ei! Oameni care fug! Metronius roși ușor, dar își înăbuși iritarea ce i-o stârneau cuvintele acelea disprețuitoare, care, de fapt - firește, fără intenția lui Etius -, îl jigneau mai întâi pe el. — Cu îngăduința ta, Eminentissime, cred că nu curajul le lipsește acelor oameni, ci mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
menajamentele pentru femeia părăsită. O femeie, în aceeași împrejurare, e crudă și sfidătoare. Femeia are sentimentul că cruzimea ostentativă față cu bărbatul părăsit este un dar și un omagiu pe care îl aduce noului ei amant. Numai naturile grosolane nu roșesc de nici o idee care le vine în cap. În tinerețe, când stările sufletești sunt vii și multe, timpul trece plăcut și încet, așa că, privind îndărăt la o distanță de câțiva ani, îți pare o eternitate. La bătrânețe, când stările sufletești
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
când am ascultat - poemul cu tânărul-văduv-și-pisica-albă, mi-a venit greu să cred că Seymour nu înmormântase cel puțin o soție, despre care nu a știut nimeni din familie. Desigur că nu se întâmplase așa ceva. Nu (și aici, dacă cineva o să roșească, acela va fi cititorul, nu eu), nu, în nici un caz în incarnarea actuală. Și (cel puțin din cunoașterea mea destul de extinsă, deși oarecum sinuoasă a omului), nici nu avea tineri văduvi printre prietenii lui intimi. Și, ca un comentariu final
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
Domnului, simțurile nu luaseră Încă foc. Nu se Încinseseră. Când nu era cuprinsă de patimă, Mașa se arăta deci a fi - În ciuda staturii sale destul de robuste - o femeie pudică, astfel că până și gândul la asemenea lucruri o făcea să roșească. În Închipuirea ei, văzu cele trei țevi Înroșindu-se Încetul cu Încetul și luând dimensiuni impresionante. Țevile se Înfiorară, scoțând pe găuri aburi fierbinți și horcăind, În timp ce clopoțeii de bronz Începură să se umfle și ei, bălăngănindu-se În stânga și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
plecare se Îndreptă spre ușă și, cu mâna pe mânerul ușii, Întoarse totuși capul spre el și hotărâtă Îi adresa un ultim cuvânt. „Te aștept diseară, ori poate ești din nou ocupat...!?” „Mi-ai luat vorba din gură...” - minți el roșindu-se vizibil. „Nu te’am scos de mult În oraș... Vom merge la un elegant restaurant, să dansăm și să savurăm puțină muzică... Oameni suntem așa-i...? Uneori simțim nevoia unei binemeritate relaxări...!” „În mod special tu, zâmbi Carla. Oricum
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
broboadă din care nu i se vedea decît vârful nasului și nici statura mijlocie nu o recomanda prea mult. Din politețe, Tony Pavone Îi oferi un scaun invitând-o să se așeze. O Întrebă. „Sunteți măritată...?” „Prea devreme...!” murmură fata roșind. Apoi preciză privindu-l direct În ochi. „E primul pas pe care-l fac În căutare de lucru, plină de iluzii și speranțe...!” Răspunsul fetei Îi sună plăcut În ureche dar, nu dădu atenție faptului. I se adresă În mod
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
se uita să-i ghicească culoarea ochilor. Destul de timidă, Îl Întrebă. „Te plictisesc, domnule inginer...?” Oarecum jenat, Tony Pavone o privi duios. „Nu, nu m-ai plictisit...Ba din contră, pot să reproduc tot ce mi-ai povestit ...!” minți el roșindu-se puțin. „Dar uite, a venit autobuzul, să ne urcăm...” Fiind oră de vârf În circulația călătorilor, autobuzul era suficient de aglomerat. Cu o deosebită eleganță, Tony Pavone o protejă pe fată, oferindu-i un loc pe scaun, ferind’o
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cauzat, după care Încerca să aprofundeze mai mult investigațiile, căutând, sperând poate imposibilul! „La ce te gândești...?” „Aproape la nimic. Nimic care să merite atenție...! Acum Însă, să ne ocupăm puțin de tine. Hai spune, ce durere ai pe suflet...!?” Roșind, Atena Îi Înfruntă privirea; Cugetul ei o Îndemna să se alăture acestui bărbat pe care-l Îndrăgise la prima vedere și care o va face fericită, deoarece aflându-se sub protecția lui va avea liniștea sufletească și, poate chiar bază
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
scapi. De când pășise pragul acestui birou Îi era frică, de scuzele care urma să le ceară ori să deruleze o banală explicație. Dar, În ce fel?? Se simțea stingher, rușinat, neajutorat!! Reuși cu destulă emoție să rostească un simplu, mulțumesc. Roșind până În vârful nasului, Îi sărută mâna Îndreptându-se către ieșire, când se auzi strigat. „Vă mai rețin o clipă domnule inginer. Am Înțeles: sunt frumoasă, după aprecierea dumitale. Am mai Înțeles dorința dumitale de a mă face să intuiesc oarecum
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
al tuturor meseriilor...! Ți-am mărturisit acest secret, ca să știi cu cine stai de vorbă...!! Înțelegi...?” „Îmi pare rău...” - vru să intervină Tony Pavone dar fu oprit cu brutalitate de ofițerul deslănțuit. „Te-am Întrebat eu de vorbă...?” - tună el roșindu-se până În creștetul capului, sărindu-i din gură salivă și resturi de mâncare de la dejunul precedent ce se putea opserva printre măselele stricate și dinți gălbejiți de fumul de țigară. Ai furat...! Ai furat ca În codru devastând avuția națională
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cu toți colegii, un ac de siguranță. Dar nimic din gesturile astea meschine nu mi-a adus vreo mângâiere. Sheba nu răspundea provocărilor mele. De cele mai multe ori, de fapt, nici nu părea să-și dea seama că era provocată. A roșit atunci când i-am dat acul de siguranță. Dar apoi a zâmbit și mi-am mulțumit călduros, de parcă n-ar fi înțeles deloc intenția mea. Până la urmă, în disperare de cauză, am abordat o tactică de atac mai directă. Sheba a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
pronunț numele. A rămas cu ochii pe geamul din partea ei. — Știi, am zis până la urmă, am luat prânzul cu Bangs mai zilele trecute. — Oh? Sheba s-a uitat la mine. Când? — În sâmbăta dinainte de vacanță. El... — În weekend? Barbara! Am roșit. — Nu, e extraordinar, Barbara! Te-ai simțit bine? — N-a fost nimic de genul ăsta. A fost doar o întâlnire obișnuită. Chiar ești un cățel ascuns. Nici nu mă mir că n-am mai auzit de tine în ultimul timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
chipul ei de femeie de vârstă mijlocie. Când i-a cerut chelnerului să-i mai aducă niște sake, omul a fost nevoit să se apropie mult de ea ca s-o audă, gest care-a făcut-o pe Mary să roșească. Tot timpul o ducea numa’-ntr-un plâns. Vi-i închipuiți pe Mike sau pe Naji suportând-o ? John era la capătul puterilor. Jina putea să le spună fetelor din clubul sushi orice, dar, de data asta, vorbele legate de Mike
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Știam eu că ea era. M-a sunat, a răspuns Mary, încrucișându-și brațele în jurul taliei. Îi era teamă că n-o să venim nici una dintre noi. Ba fir-ar al dracului că venim ! Mary s-a tras un pas înapoi roșind. De fiecare dată când mergeau la Zutto’s, ea le cerea scuze celorlalți clienți în avans. Naji știe ? a întrebat-o Mary uitându-se împrejur. A venit și el ? E de serviciu. Iar Naji nu face lecturi de plăcere. Ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
persoană care nu urmărea nimic altceva decât să te facă să te simți comod în preajma ei. Ce ființă din alte vremuri, îmi tot spuneam când o priveam! Aș fi vrut pentru dânsa să fi fost mai înalt, să nu mai roșească atunci când ieșeam în oraș braț la braț, să nu fi fost așa de tuciuriu și să n-o bănuiască lumea care ne vedea trecând pe stradă, că ar umbla cu un țigan, dar erau lucruri pe care eu nu le
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
strălucire. Nu se mai simțea aici atmosfera orașului, numărul enoriașilor scăzuse și el și singura sursă de venit părea să fie funeraliile. Templul era atît de darăpănat, Încît a trebuit să fie ancorat cu frînghii solide de stîlpi de susținere, roși și ei de termite. Creșterea populației a atras după sine Înmulțirea funeraliilor. Părăginirea se datora probabil unei lipse acute de fonduri a celui direct răspunzător de templu sau poate pur și simplu l-a lăsat În halul ăsta ca să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
meu și o privi fix, sobru, cu superioritate academică. Am văzut pentru o clipă chipul ei răvășit, surprins, buimac, neștiind ce să spună, cum să reacționeze, uitându-se la mine de câteva ori, poate-i ofer vreun sprijin. Apoi izbucni, roșindu-se toată, trăgând aer în piept și ridicându-și brațele în sus „Hoo, trăznite-ar Dumnezău, cum îți poți tu bate joc de mine și-mi spui tot felul de cuvinte pe care nu le înțeleg și-mi ascunzi și dicționarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
a sărit rău muștarul, și de la înalta mea bădărănie i-am trântit-o scurt: - Dom’le, eu nu știu să tricotez. Iau șoferu’ și merg la un pește și la o bere pe malu’ Dunării. Salut! Demnitarele local s-au roșit, cel proxim s-a înverzit. Am plecat la pește. A doua zi, la rugămintea lui A., am mers la Ziua marinei, în căpitănia portului. Descriptio Moldaviae: Pe malul Dunării era plin de marineli cu pușca pe pept, testicolul adițional, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]