4,067 matches
-
Să fiu acel pescar, La scris cu hâr, Pe care vrei să-l iei La tine în iatac. Dar ce să mă fac, De n-oi fi omul care-l vrei? Tu mai presus te toate, Poți fi dragostea ce roade, Poți fi iubita mea Venită în tăcere Cât timpul este timp, Și vremea de plăcere. Vreau să știu precis, Am văzut femeia În a cărei inima mi-e cheia? O femeie, adorata, Cu frumusețe înzestrata, Far de inhibiții morale, O
INVITAŢIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382892_a_384221]
-
Publicat în: Ediția nr. 2199 din 07 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Doar știți că-n urbea noastră sînt cel ce vinde fluturi și-mparte blînd norocul purtînd mănuși și frac, în timp ce răposații săraci sînt luați la șuturi, în timp ce mic-burghezii rod la covrigi cu mac. Mă spovedesc cînd popa nu mai visează dame, sparg ușa fericirii cu praf de pușcă vechi, parcă deprind născutul din preafrumoase mame, care se pierd prin lanuri de grîu perechi, perechi. Și toate-acestea fiindcă se-ntîmplă să
RǍMǍŞAG de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2199 din 07 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383061_a_384390]
-
Ce se aflase-n cofăiel Și cari fusese risipit. / Se și vedea cum a dormit Fiind de cuscri ei zărită / Și-apoi la lume povestită. De ciudă nici nu mai putea, / Simțind că-i crapă fierea-n ea. De-aceea, roase în nurori / Precum și cariul, uneori, Roade în lemn. De răul ei, / Vai-vai, de bietele femei! Cele mai mari, n-au mai putut: / Lehamite li s-a făcut De așa trai, dar cea mai mică / Se dovedise fără frică Și-
SOACRA CU TREI NURORI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1791 din 26 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383007_a_384336]
-
cari fusese risipit. / Se și vedea cum a dormit Fiind de cuscri ei zărită / Și-apoi la lume povestită. De ciudă nici nu mai putea, / Simțind că-i crapă fierea-n ea. De-aceea, roase în nurori / Precum și cariul, uneori, Roade în lemn. De răul ei, / Vai-vai, de bietele femei! Cele mai mari, n-au mai putut: / Lehamite li s-a făcut De așa trai, dar cea mai mică / Se dovedise fără frică Și-a hotărât că a sosit / Timpul
SOACRA CU TREI NURORI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1791 din 26 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383007_a_384336]
-
în a-și atinge ținta.” Părul de aurși obrazul ca mărul: „Purtam în plete flori albastre, flori de tei și stele. Azi, e tot mai auriu părul, dar nu mai împodobește obraji roșii ca mărul, ci pământiul ten al celui ros pe dinăuntru de viermele invidiei, al neputinței, al păcatului.” Ochii mari: „Nu mai sunt azi «cât istoria noastră». Nu mai sunt cei ai cunoașterii, ci ai curiozității bolnave de banalitate.” Mâna rece: „Veneam de dincolo și totuși mângâiam. Azi se
EMINESCU S-A VRUT TROIENIT «CU DRAG DE ADUCERI-AMINTE. AZI MULŢI VOR SǍ AIBǍ AMNEZIE, FIINDCǍ ÎŞI AMINTESC PREA DES DE LUCRURI NECUGETATE! de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385319_a_386648]
-
exodul a millioane de români în alte țări unde îi așteaptă munci degradante, prost plătite și pericole pe care sunt departe de a le intui. S-a ajuns, așa dar, acolo unde trebuia: o țară fără vlagă, cu națiunea sărăcită , roasă de boli și de neputința de a-și afla dreptate, cu frica zilei de mâine sau poate a orei care urmează, deculturalizată, numai bună de pus pe masa tranzacțiilor între marile puteri. De regulă, istoria se repetă Este în legea
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92364_a_93656]
-
foc cânepii netoarse. Sau copiii, unși pe fata cu negreala, mergeau să le îndemne la lucru pe fețele de măritat și să primească ouă pentru încondeiat de Paste, zicând: „Cății / Mații / Toarse câlții; / Ori i-ai tors, / Ori i-ai ros. / Scoate țolul să ți-l vaz! / Și de-l ai, / Să te - nduri și să ne dai / Cele ouă - ncondeiate / De acolo din covate”. Joia Mare este considerată binefăcătoare pentru morți. Acum se face ultima pomenire a morților din Postul
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92409_a_93701]
-
nu va avea un viitor luminat. Doar împreună, cu gând curat și fapte bune, putem spera la bine, la viitorul pe care ni-l dorim și pe care-l putem clădi, unindu-ne în puterea credinței ce să dea noi roade tuturor românilor”. Diana TOMA Zorile Bucovinei
LA CONSULATUL GENERAL AL ROMÂNIEI LA CERNĂUŢI – UNIŢI ÎN PUTEREA CREDINŢEI [Corola-blog/BlogPost/92411_a_93703]
-
interpun între om și Dumnezeu, ci prin ele omul se adresează lui Dumnezeu Care este de față. Prezența lui Dumnezeu copleșește totul”. Prin urmare, trecând noi prin gama aceasta de stări sufletești, la ce ajungem? Cu ce ne alegem? Ce roade culegem? Liniște aducătoare de bucurie și reconfortare sufletească, împăcare cu Dumnezeu și cu sine. Minunea rugăciunii nu constă atât în împlinirea ei, în înduplecarea lui Dumnezeu, ci în atingerea tainică ce se efectuează între sufletul nostru limitat și Duhul nemărginit
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92655_a_93947]
-
să primesc semnale. Semnale care mă onorează. Doar în acest an, pot spune că am acoperit mai toți itemii necesari în evaluarea activității științifice. A nu se confunda cu a fi om de știință. Pînă acolo, multe cămăși mai trebui roase în coate. R.: Printre atît de multe activități, aveți și Timpul dumneavoastră liber? Cum îl petreceți? D.G.: Timp liber... nu vreau să am. Pot spune că mă relaxez citind. Vreau să zic altceva decât articole științifice. Pur și simplu, un
Din categoria: O femeie face carieră. Interviu cu Daniela Gîfu [Corola-blog/BlogPost/92984_a_94276]
-
și Odesa, dar și la seminarul din Chișinău, pe care nu-l termină. La soroc, tânărul e recrutat. Înalt, solid și frumușel, ajunge în regimentul husarilor Gărzii Imperiale din Varșovia țaristă. Îi stă bine în uniforma roșie, cu fireturi. Îl roade însă gândul să cunoască țara lui Ștefan cel Mare, unde trăiau frații săi de limbă și cultură despre care vorbeau pe furiș seminariștii. Poate atunci l-au contactat Ohrana țaristă, cei doi Vladimiri, contele rus panslavist Bobrinski și basarabeanul Purișkevici
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92964_a_94256]
-
participanți la această mare reuniune, au pus „punctul pe i” în privința acestor făcători de rău ai neamului românesc. Mereu am spus că România nu mai este în pericol să fie invadată, atacată de „factori” externi. Viermele este înăuntru și roade. Roade al dracului de rău. Democrația criminală iliesciană permite orice. Permite să-ți (auto)distrugi industrie, economie, cultură, eroi. A gândi eminescian este o fraudă, o culpă în minți turbate. Cu interese stupide în buzunarul inimilor haine, detractorii vorbesc de UNIRE
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93032_a_94324]
-
întâmplă ca atunci când te zbați atât de tare și lupți cu morile în vânt pentru a face un lucru bun și patriotic, să te consumi, să-ți zdruncini sănătatea, ceace uneori nu se observă în exterior dar în interior te roade, cum s-a petrecut și în cazul bunului nostru prieten Cornel Diaconu. Unii dintre noi care am avut posibilitatea și care ne aflam în capitală pe data de 27 decembrie 2014, l-am însoțit pe Cornel, împreună cu soția și fiul
UN ULTIM Omagiu LUI Cornel Diaconu [Corola-blog/BlogPost/93323_a_94615]
-
mai des eu te visez de-o vreme Și-ascult porunca din înalt cum vine, De roata din cuvinte, nu te teme! Și acum când scriu dinspre norod Mă strigă adevărul tău pe nume Și carii parcă îi aud cum rod Din eșafodul meu, cioplit anume... Nicolae Nicoară-Horia Referință Bibliografică: Horea / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1797, Anul V, 02 decembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Nicolae Nicoară Horia : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
HOREA de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383206_a_384535]
-
așează blând înflorirea de teamă să nu ne dezgolească cu bătăile ei,inima, cum își lasă izvorul să ne treacă pe sub umbra cu care ne dezvelim de suflet, cum foșnetul ei ne cuprinde înserările pe umerii iubiților din care au ros moliile și castanii și-au făcut cruci peste eternitate, cum din ciutura ei stelele își lasă blând căderea peste adâncul însetat al așteptărilor noastre. cum... trecătorule! șterge-ți de pe chip ridurile iernii și învață să asculți primăvara, seninul ăsta de
TRECĂTORULE! de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383331_a_384660]
-
Adolphe de Chesnel Invidia sau pizma este păcatul - de când e lumea și pământul - care a luat naștere în inima omului și care pricinuiește părere de rău pentru binele aproapelui și bucurie pentru nenorocirea și suferința lui; este un vierme care roade inima fără încetare. Aristotel spunea că invidia este un fel de întristare pentru fericirea de care ni se pare că se bucură egalii noștri. Prin invidie se păcătuiește față de Dumnezeu și față de aproapele nostru. De aceea, Sfânta Scriptură ne atrage
DESPRE INVIDIE ȘI POPULISM de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383302_a_384631]
-
nu disting nimic! Niciodată! Nici o dată! Adverbul transformat în numeral nu-i înspăimântă. Îi preocupă manopera, mii de pagini așternute conștiincios. Îngrijit. Caligrafic. Dețin comandamente; de acolo, fac și desfac ierarhii, arată cu degetul. Unii devin academicieni!”. Cine poate oase roade sau strugurii sunt acri! Gândește-te la ceva frumos! La Femeia solară! Nu mai vrei. Acum o săptămână, te-a avertizat: „Scot sufletul din oameni!”. Peste câteva zile, ți-a dovedit. S-a sfârșit un mit; Femeia solară a devenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
nimic. Surprins, constat că nu mai doresc putere, bani, femeie... O să pierim de un spleen neștiut... (Manuscris atribuit Magistratului; fragmentă § „UN COPIL DE CINCI LUNI A CĂZUT DIN CĂRUCIOR, PRINZÎNDU-ȘI MÎNUȚA ÎNTRE GRATIILE CUȘTII UNUI IEPURE, care i-a ros trei degete și o jumătate de ureche. Micuța Tracy Caluzzo, din Indianapolis, fusese lăsată de... ” (MERIDIAN - nr. 40/1992Ă O notiță găsită într-una din gazetele aduse în Stabiliment. Pentru că unui sugar, un iepure i-a mâncat câteva degete și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
și o jumătate de ureche. Micuța Tracy Caluzzo, din Indianapolis, fusese lăsată de... ” (MERIDIAN - nr. 40/1992Ă O notiță găsită într-una din gazetele aduse în Stabiliment. Pentru că unui sugar, un iepure i-a mâncat câteva degete și i-a ros o ureche, încerci satisfacția unei confirmări neașteptate. Urecheații Filozofului capătă consistență: nu sunt plăsmuirea aberantă a unui prozator cuprins de spaime! Iepurii pot devora oameni! Când autorul intră prea mult în pielea personajelor, e semn sigur de țicneală; te comporți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Împiedica explorarea să Înainteze. Sau pentru a Întemnița niște forțe care, altminteri, s-ar fi revărsat peste suprafața Pământului. Fundul criptei era constituit dintr-un cerc de cel puțin zece brațe În diametru. Era pavat cu lespezi neregulate din bazalt, roase de vreme, iar pe mijloc se aduna Într-o baltă apa care picura de sus. Pe ultimele trepte cineva lăsase mai multe mucuri de lumânări. Luă unul: fusese fabricat nu demult: ceara era Încă moale și emana un parfum vag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
opri dinaintea prăvăliei lui messer Domenico, un mic schimbător de valută care, mulțumită asocierii sale cu marea familie Bardi, dispunea Întotdeauna de bani mulți. Nimeni n-ar fi zis că, Îndărătul intrării simple, din lemn, abia protejată de o fâșie roasă din bumbac, se ascundea una dintre cele mai mari puteri economice din cetate și, poate, din Întreg Imperiul. Poetul Își aduna forțele ca să intre când, dindărătul ușii, auzi cuvintele unei conversații care se apropia. Înainte să apuce să se dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
câteva secvențe numerice al căror sens nu izbutea să Îl Înțeleagă. Poate că asasinul sustrăsese partea deja scrisă a prețioasei lucrări cu care spițerul se Îndeletnicea, odată cu recipientul cu lichid verde. Pe jos se găsea doar un fragment de pergament ros de vreme, cu urme de culoare ce Își pierduse strălucirea. Restul unui desen sau al unei hărți. Era sigur că ar fi fost cu totul inutil să perchiziționeze minuțios prăvălia. Se reapucă să examineze singura foaie scrisă. — Ce Înseamnă asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
a verifica cât era de solid. În ciuda faptului că părea solidă, poarta se legănă sub greutatea trupului său. Poate că, În interior, era Închisă doar cu un zăvor amărât. Sau poate că lemnul, la fel de vechi pe cât era și clădirea, fusese ros de cari. Mai Împinse o dată și poarta mai cedă o bucată. Stărui, apelând la toate puterile sale. Cu un pocnet sec, simți cum ceva se rupe de partea cealaltă, iar poarta se deschise larg. Se propti cu putere În cadru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
curentă. De cele mai multe ori știm ce căutăm, avem o țintă, scontăm un rezultat. Nu o dată Însă, cotrobăim din inerție, să nu ne pierdem reflexele, mânați de fascinația pură pe care o exercită asupra intelectului și a imaginației noastre hârtiile acelea roase pe la colțuri și Îngălbenite de timp, printre rândurile cărora palpită viața unor oameni ce și-au pierdut identitatea, devenind concepte și categorii, embleme reci ale așanumitelor epoci istorice, ei care au fost cândva prezentul, existența, lumea vie cu mișcarea, freamătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
a zis, așa povestesc. Să mă trăznească Dumnezeu dacă mint! Episodul 28 îN CARE CONTINUĂ POVESTIREA LUI PARNASIE După ce Parnasie sfârși aceste vorbe, în jurul focului se așternu tăcerea. Se auzeau doar lemnele cum trosnesc și Buhuș, numai ochi și urechi, rozându-și unghiile. — Ciudat lucru și foarte de mirare! - cugetă Metodiu. Eu cred, frate Parnasie, c-ai văzut ce zici c-ai văzut... — Audă-te Domnul, preacuvioase! - sări bucuros Parnasie. Auziți, măi? Mă crede! — Te cred - urmă Metodiu - dar nu cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]