1,124 matches
-
stingerea incidentului și-au luat rămas bun și-au plecat. În autobuz, Vasile a întrebat-o pe fetiță: — Mai ești supărat? — ?!? — E blândă puicuța asta, de aceea îți place. Puicuța se cuibărise în poala Teofanei și ciugulea florile imprimate pe rochiță. — Să nu cumva să-ți murdărească rochița, că te bat de nu te vezi, o ceartă Paulina. Dă-o la mine s-o țin pe punga asta. Teofana refuză și o oblojește tot mai mult în poala ei ca pe
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
și-au plecat. În autobuz, Vasile a întrebat-o pe fetiță: — Mai ești supărat? — ?!? — E blândă puicuța asta, de aceea îți place. Puicuța se cuibărise în poala Teofanei și ciugulea florile imprimate pe rochiță. — Să nu cumva să-ți murdărească rochița, că te bat de nu te vezi, o ceartă Paulina. Dă-o la mine s-o țin pe punga asta. Teofana refuză și o oblojește tot mai mult în poala ei ca pe o păpușă. Cât de frumoase sunt aceste
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
săturat de joc?a venit după un timp Florica. V-ați murdărit ca să aibă ce spăla mamele voastre. Ne-am întrecut care să luăm mingea, am alergat, am mai și căzut. — Uite cum arătați?! După ce terminați jocul să-ți schimbi rochița Teofana, ca să ți-o spăl. — Bine. s-au mai jucat vreo oră până când a venit mama Luminiței s-o ia acasaă. —Luminița, nu ți-e foame? Vino acasă să mănânci! E ora trei și ceva. —Ciau! Teofana, a salutat-o
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
nu ți-e foame? Vino acasă să mănânci! E ora trei și ceva. —Ciau! Teofana, a salutat-o la plecare Luminița. —Ciau! mă duc și eu că mă așteaptă mama. —Ciau! Teofana s-a dus în dormitor să-și schimbe rochița așa cum spusese Florica. Îmbrăcându-se, din greșeală,a răsturnat un scaun ce se afla în fața garderobei și a spart oglinda dulapului. Cioburile sparte ale oglinzii, în căderea lor, au făcut un zgomot infernal încât a alarmat-o pe Florica. A
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
s-a furișat în grădină printre tufele de lămâiță. Își făcea planuri în mintea ei de copil oropsit. „M-a bătut rău de tot și mi-e o foame! Nici n-am apucat să mănânc. Bine că mi-am schimbat rochița. Ce mă fac? Dacă vede tata oglinda spartă precis mă bate și el. Cum să scap? Unde să mă duc? Am unde. Mă duc la tușa Agripina că știu drumul. Ea mă iubește cum mă iubea mama. Îi voi spune
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
-o aici! Ce bine îmi pare că o să am cu ce-mi șterge nasul, dar nu mi-l șterg în ea că este frumoasă și curată. Văd eu ce fac.” Teofana, parcă împinsă de o presimțire, căutând prin dulap ce rochiță să ia să se schimbe cercetase și cutia cu lucrușoare rămase de la Paulina și dând cu ochii de batista mamei cea frumoasă a luat-o și a băgat-o în buzunarul rochiței. Când a prins momentul că Florica nu este
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
împinsă de o presimțire, căutând prin dulap ce rochiță să ia să se schimbe cercetase și cutia cu lucrușoare rămase de la Paulina și dând cu ochii de batista mamei cea frumoasă a luat-o și a băgat-o în buzunarul rochiței. Când a prins momentul că Florica nu este prin preajmă și-a luat inima în dinți, s-a furișat pe poartă, a apucat-o pe uliță grăbindu-se să iasă la drumul mare care ducea la Cocora, satul unde era
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
camera unde trebuia să doarmă Alexnadru, dându-i toate detaliile, arătându-i pijamaua, cearșaful cu care să se acopere dacă îi este cald, pătura dacă e mai răcoare. Profitând de intimitate, Alexandru o admiră pe Teofana atât de provocatoare în rochița ei de casă cu decolteu larg ce-i lăsa umerii, spatele și brațele goale. O văzuse și mai goală la mare, dar nu-i atrăseseră atenția ca acum formele corpului ei. Zilnic apăruse pe plajă în costumul de baie Teofana
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
mai goală la mare, dar nu-i atrăseseră atenția ca acum formele corpului ei. Zilnic apăruse pe plajă în costumul de baie Teofana dar niciodată privirile nu i-au fost ispitite ca în acest moment de sânii rotunzi de sub decolteu rochiței. Inundat de iubire o îmbrățișeză pe Teofana atât de tare, încât îi simte sânii sub pieptul său și nu scapă nicio parte a feței nesărutatată, important deliciu fiind buzele-i catifelate. Copleșită de această năvalnică dezlănțuire a stărilor sufletești, Teofana
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Câteva cristale. — Da?îi săruta buzele și n-o lăsa până Teofana nu spunea „văd iubire”. — Iubirea care să te-nfioare, îi șoptea la ureche sărutând-o. — Mă lasă rece, îl necăjea din nou Teofana. — Da? Îi mângâia sânii pe sub bluzița, rochița sau capotul cu care era îmbrăcată, îi săruta până când înfierbântată de senzația plăcută și de căldura buzelor lui recunoștea: — Cezar mi-e cald! Nu mă pot uita la televizor de răul tău. — Eu mă uit foarte bine. Fiindcă nu-ți
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
total. Acum câteva zile livada era acoperită cu o pătură albă de nea care s-a așternut peste frunzele căzute toamna trecută ce nici nu se mai văd. În urmă cu câteva săptămâni, puteam observa de la fereastră dansul balerinelor cu rochițe în mii de forme sau minusculele furnicuțe, ce erau de fapt copii distrându-se la săniuș. Amintindu-ți că mirajul fericirii veșnice va dispărea după câteva luni, te lupți cu gândul că viața îți oferă doar bucurii de moment, că
Arta si creatie in anotimpul primavara. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Voloşciuc Cristina Maria () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2335]
-
încăperii stă postată Coco, alias Bombonica, prietena infidelă, mincinoasă și picantă, în vârstă de numai optsprezece ani, a Bossului. Osânda lui! Zveltuță, veselă, brunetă, rimelată, mignonă și apetisant de murdară. Murdară de sus și până la poale, murdară pe păr, pe rochița albastră cu buline galbene, terfelită de iarbă și de balegă proaspătă, murdară pe gambe și pe pulpe, cu sandalele dezlipite și înnoroiate (de unde, Dumnezeu, noroi, acuma, pe arșiță?) și cu cocoloașe mărunte de mizerie, din praf amestecat cu transpirație, etalate
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
arătând direct spre pieptul fantasmei, apoi se ridică de pe pat și întinse degetul până se atinse ușor de degetul chipului din oglindă. Cu un gest grăbit, își scoase rochia și o aruncă pe covor. Găsi în grămada de țoale o rochiță de vară, foarte înflorată, pe nuanțe liliachii stinse, croită simplu, cu pieptar ca de sarafan și două breteluțe pe umeri. O încercă, dar, deși îi venea bine, nu se potrivea cu capul acela de mare doamnă pe care și-l
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
încercă, dar, deși îi venea bine, nu se potrivea cu capul acela de mare doamnă pe care și-l făcuse. Se temu ca nu cumva să cedeze plăcerii de a proba la nesfârșit toate țoalele, depărtîndu-se de scop. Scoase și rochița asta și căută ceva mai sofisticat. Găsi pe un umeraș o altă rochie, de seară, neagră, cu fire de argint, foarte decoltată și terminîndu-se, sub talia înaltă, romantică, într-o spumă de volane. Materialul era ieftin, dar croitorul fusese la
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Se numea Ante Livia și era în clasa a cincea. Livia avea părul tăiat rotund, "cu castronul", anticipând cu câțiva ani moda Mireille Mathieu. După baie, părul ei castaniu căpăta sclipiri roșietice. Era zveltă, foarte grațioasă și bine crescută, în rochița ei favorită, un turcoaz nețipător, părea o mică domnișoară. Traian se învîrtea toată ziua pe lângă ea. Din spirit de emulație, alți câțiva băieți mai frumușei își găsiseră și ei câte o prietenă din același detașament cu Livia. În timpul liber, tot
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
să distingă între prietenii lor băieții de fetițe, le apar pe obraji trăsături aproape imposibil de definit, dar pe care ochiul le percepe cu o precizie din ce în ce mai mare. Dincolo de diferențele create artificial (păr mai lung la fete, îmbrăcăminte specifică: fuste, rochițe, podoabe exclusive, ca de pildă cerceii) și de caracterele secundare care apar în adolescență, există și enigmatice repere psihice, și cred că de fapt ele sânt cele mai puternice, pentru că ele determină pasiunile. Nu iubim o femeie pentru că are un
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
lenjerie de corp, de bluzițe, tricouri, pantaloni ecosez, fuste din cele mai diferite materiale, furouri lucioase și foșnitoare, vestuțe de discotecă, cutii întregi cu dresuri și șosete galbene, vărgate, stacojii, câteva perechi de blugi originali, unii nou-nouți, alții deja tociți, rochițe vaporoase de pânză topită, basmale negre cu bănuți aurii. Le așeză, bătîndu-le cu palmele, pe capacul pianinei, până când acesta, între celelalte mobile mai înalte, începuse să semene cu un culcuș îmbietor, policrom, de o moliciune delicioasă. Apoi, din despărțitura cealaltă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
am devenit femeie, căci eram deja de mult, psihic vorbind. Se întîmpla ca în vreo dimineață mama să intre în camera mea și să-mi spună că mergem la tanti Aura. Săream în sus de bucurie, mă îmbrăcam repede cu rochița de oraș, îmi trăgeam șosete albe, trei sferturi, și-o îmbrăcam și pe Zizi cu o rochie de catifea verde deschis, cu ape, care-o prindea foarte bine. Pe dedesubt puneam chiloți de voal roz și furou de chembrică albă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
primea în ținuta asta edenică, uimindu-ne și înspăimîntîndu-ne cu pielea ei parfumată, cu formele ei ca trase cu florarul) îi croise toată garderoba și-o înțolea și desțolea exact ca pe o păpușă, fantezist, cu pliscuri și volănașe, în rochițe de voal roz, de cașmiruri înflorate, de satin de plapumă cu ape albăstrui. Mânuțele ei neobișnuit de albe aveau unghiile făcute cu lac sângeriu, iar părul blond deschis era mereu împletit altfel, în codițe răsucite ca niște coarne de berbec
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ca desenați. Benefici. Mergeam acum umăr la umăr cu grăsana, care se uita cruciș spre vârful iadeșului. Făcuserăm vreo cincizeci de pași peste câmp, Ada și Carmina își și împletiseră cununițe din albăstrele și ochiul-boului, arătând prostesc de dulci în rochițele lor la fel, cu surâsurile lor la fel, când Balena se opri. Nimic n-o mai trăgea înainte. Iadeșul rămase un moment nemișcat, iar apoi, încet ca un minutar, se înclină spre pământ. Balena țipă și-i dădu drumul de parcă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cineva. Căci Rolando, cum botezaserăm scheletul, după numele unui băiat blond de pe stradă, care le cam plăcea prietenelor mele, trebuia să rămână numai al nostru. Eu am trecut repede pe-acasă, m-am spălat și m-am schimbat cu o rochiță frumoasă (la difuzor cânta Sarita Montiel) și-l-am luat pe Marcel, care-mi promisese că mă însoțește până la foișorul alungiților. Mătușa ne-a dat voie cu condiția să ne întoarcem pe lumină, adică la ora opt cel târziu. Marcelino
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
așezat pe-o buturugă și-am început să plâng. Iar plânsul din vis este cu mult mai sfâșietor decât cel din realitate. Un miriapod hidos, lung cât palma, se strecură pe lângă tălpile mele, în timp ce eu îmi ștergeam lacrimile cu poala rochiței. M-am ridicat și, fără să știu prea bine ce fac, am apucat de marginea scoarței desprinse și-am tras. Era putredă și ușoară ca pluta. Sub coajă am găsit cadavrul unei mierle, devorat de furnici. O masă vie, roșie
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
la drum altfel decât împreună. Era împotriva regulii pe care o stabiliserăm, dar, fiindcă în primul rând era implicată regina, iar apoi pentru că nici nu vroiam să despărțim gemenele, le-am lăsat să pornească de mână, umăr la umăr, în rochițele lor albe cu buline roșii foarte mărunte, cu același păr cafeniu sticlos fluturîndu-le în urmă, cu același râs idiot-fermecător pe fețele identice. Pentru că, imediat cum făcuseră primul pas, hainele li se schimbaseră, și ele însele, destul de diferite în mod obișnuit
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
se frânse în mai multe bucăți, din statuie rămaseră numai așchii și cioburi, care se pulverizară până la praf de cretă, pe care vântul îl împinse spre fundul curții. Dar Ada și Carmina erau acum iar lângă noi, în obișnuitele lor rochițe. Ada își puse iar coroana aurie pe cap și ceasul la mână. Porni atunci Puia, rece ca o sticlă cu apă de la gheață, fascinantă ca ochiul transparent al viperei, dar mai presus de orice - neatentă, abstrasă. Zăngănindu-și ușor pandantivele
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
udă de stropii pârâului. Adânc în apă alunecau înainte și înapoi păstrăvi alburii. Privind la dreapta, am văzut la vreo cincizeci de metri o punte de lemn, acoperită cu mușchi. Dar un gând mă atrăgea mai mult. Mi-am scos rochița și am intrat cu voluptate în apa ca gheața. M-am scufundat până la gât, pipăind cu tălpile pietrișul rotund, atingând cu degetele picioarelor mâlul fin ca o apă mai groasă, prin care se amestecau fire subțiri de iarbă acvatică. Cuprinsă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]