1,763 matches
-
mine. Am ajuns la un iaz care orăcăia. Mai precis, nu orăcăia iazul, ci zeci de broaște micuțe. Scoteau din apă doar capetele și se holbau la mine cu ochii lor bulbucați. Pe deasupra iazului zburau fluturi albi și împestrițați și roiuri întregi de muște. M-am așezat în iarbă, ca să-mi trag puțin răsuflarea. Pe nesimțite, am ațipit. Deodată însă mi-a zburat somnul, căci am auzit în spatele meu un geamăt ușor. Inima îmi bătea ca un ciocan, la fel ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
indolent, fără o țintă vizibilă, bătând din când În când pe umăr pe câte cineva. Căuta s-o regăsească pe Lorenza. Dar puțini erau cei care stăteau pe loc. Mulțimea era prinsă Într-un soi de mișcare circulară, ca un roi de albine care ar fi căutat o floare Încă necunoscută. Eu nu căutam nimic, Însă mă ridicasem și mă deplasam urmând impulsurile care-mi erau transmise de grup. O vedeam, nu prea departe de mine, pe Lorenza care rătăcea mimând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
privește fix. Nu se clintește de pe suportul de lemn pe care e bătut în cuie ca un G de tipar. Plec cu un sac de covoare, pături, cămăși de noapte, rochii, pantaloni și bonete. Când urc sacul în cârcă, un roi de molii mă încadrează într-o sferă, apoi într-un cub, apoi într-un trunchi de con cu diametrul bazei de 1,2 m. Pe palier, la etajul unu, mă șfichiuiește cu privirea madam Istrate. Zestrea fiică-sii a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
suspendate, de înaltă tensiune! Altă țiuitură, apoi... Și alta, și alta, și alta, și alta! Toate prelingându-se, în aceeași spirală rezonantă, ca niște invizibile vârtejuri de asediu, în lungul osiei înfierbântate a nopții și încărcând-o, la propriu, cu roiuri de licurici electrostatici, violenți, devastatori și pocnitori! Hai, Frați! Hai, Frați! Hai, Frați! De la Domnul nostru vă porniți, Zburați și ne scăpați! Îngerul îngână, țeapăn, vorbele, cu privirile întoarse înăuntru. Cuprins de frică, Dănuț își smucește capul din grumaz și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Întunericul se infiltra nesimțit în casă. Lucrurile luau înfățișări mai rotunde, își pierdeau contururile, se confundau. Numai fereastra ce dădea în curte păstra o culoare alburie și în cadrul ei se îmbulzeau și se întreceau fulgii strălucitori de zăpadă, ca un roi de fluturi albi în căutarea unui adăpost împotriva frigului și întunericului. ― Unde să stăm? întrebă Titu, cuprinzîndu-i mijlocul. Vezi, aici la mine nici n-avem unde să stăm împreună alături... Tanța purta pe față un surâs curat de fericire. Ei
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de casă, și fără putoarea bine cunoscută a maidanului cine știe unde s-ar mai fi trezit ! Din fericire însă, printre scaieții ciufuliți și tufele de mătrăgună zăcea, ca de obicei, un câine cu blana putredă și dinții rânjiți, bâzâit de un roi greu de muște, sclipind verzi-negre în lumină. Ce chilipir mai căutase și Mironescu-tatăl făcându-și casa aici, tocmai la mama-dracului, lângă Șosea ! Sigur că iarna își ispășește cărpănoșenia trezindu-se cu lupii în curte și vara șomoiogind cu cârpe arse
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
să se gândească, și în chipuri diverse, de care era conștient, dar pe care nu le analiza. Nu voia „să-și bată capul“ cu asemenea chestiuni, și dacă vreodată încolțeau în el nedumeriri, se scutura de ele ca de un roi de albine care ar fi încercat să-și facă sălaș în creierul lui. Și se împrăștiau cu ușurință. Avea oroare de certuri, fugea de ele și descoperise (din fericire) că cei apropiați și dragi lui nu doreau să-l antreneze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
vorbă din partea Zânei sau... Cine știe? Dar nu a fost să fie... La ceasul potrivit, am luat cele trebuitoare cu mine și am bătut în ușa bătrânului. ― Intră - a răsunat glasul călugărului. ― Sărut dreapta, părinte - am spus eu cu un roi de întrebări în gând. ― Fii bine venit, dragule. Așează-te pe locul tău - mi-a răspuns bătrânul, cu aceeași seninătate pe care i-o știam. După ce mi-am ocupat locul și am pus pe măsuța dintre noi cărțile, călugărul m-
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
mele sunt supravegheate pas cu pas și că Zâna a riscat foarte mult așteptându-mă atunci în cameră. “Înseamnă că gândul de veghe are dreptate în cele ce îmi spune... Și mai am încă atâtea de tălmăcit cu bătrânul!” Cu roiul de întrebări zumzăind în capul meu, am plecat la iaz... Până la primul dangăt de clopot pentru masa de prânz a călugărilor, am citit cu destul spor. M-am ridicat și, cu desaga plină de cărți, am luat drumul spre chilie
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
culesese un buchet de flori de prin preajma lor. - Bună ziua, Gărgăriță Riță și tu Gândăcel Bondărel! - Buunnăăă ziuaaa! Răspunse în cor cele doue gâzulițe fâstâcite. Mie „Buna” mi-a spus că buburuzele pot prezice vremea, astfel, dacă ele stau în roi, vremea va fi frumoasă, iar dacă își caută adăpost, va veni timpul rece. - Nu, eu abia am ieșit din adăpost și vreau să zbor să mă joc. - Așează-te pe mâna mea și eu o să-ți cânt un cântecel: “Buburuza
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
bezmetice. Parcă le sperie sau le îmbată ceva de jos. E un mister pentru mine ce se întîmplă, de ce păsările simt mlaștina și se feresc să-i treacă granița, în vreme ce fluturii par fascinați de aerul puturos al bălților. Uneori, în roiuri mari, se precipită într-acolo atrași de o forță irezistibilă și cad secerați. Din gară se vede deodată apărând un fel de brumă ciudată pe bariera de stuf. După ce ne trezeam, avea loc, aproape mereu la început, aceeași scenă. Ne
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
să mai ies. Nemișcarea calmă și puturoasă a smârcurilor era o capcană perfidă. Mi s-a părut că mătasea broaștei care acoperea o baltă avea o culoare nefirească, albicioasă și, aplecîndu-mă, am descoperit un strat de fluturi morți. Prin urmare, roiurile de fluturi pe care le vedeam din gară căzând secerate nu erau o iluzie optică. Bănuiam că trebuia să existe o taină în mlaștină, dar m-am decis să amân pentru altă dată explorarea ei. M-am întors, am ocolit
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
de șerbet cu gust de portocale. Am ieșit din acel deliciu curgător, neștiind încotro s-o apuc... Iarba de pe solul de ciocolată era de fapt o gigantică turtă dulce care ne îmbia prin culoarea sa și prin aromele care atrăgeau roiuri și roiuri de albine, fluturași și alte gângănii. Pe lângă râu erau praline din ciocolată sub forma unor pietre cu fel și fel de culori și forme, care de care mai îmbietoare! Pe râu pluteau vaporașe din lemn dulce, ca un
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
cu gust de portocale. Am ieșit din acel deliciu curgător, neștiind încotro s-o apuc... Iarba de pe solul de ciocolată era de fapt o gigantică turtă dulce care ne îmbia prin culoarea sa și prin aromele care atrăgeau roiuri și roiuri de albine, fluturași și alte gângănii. Pe lângă râu erau praline din ciocolată sub forma unor pietre cu fel și fel de culori și forme, care de care mai îmbietoare! Pe râu pluteau vaporașe din lemn dulce, ca un fum care
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
-mi țin gura pîn-acuma - 100 de fr. am pe lună; din ce dracu să plec? Am și bagajie: cărți, manuscripte, ciboate vechi, lăzi cu șoareci și molii, populate la încheieturi cu deosebite naționalități de ploșnițe. Cu ce să transport aceste roiuri de avere, mobilă în sens larg al cuvântului. În acest sens îi scriu și maistrului nostru: A nu munci și a nu avea - just A nu munci și a avea - superb! A munci ca mine și a nu avea - deplorabil
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
vii la Iași. Prin urmare, tristă și supărată, le sărut de mii de ori. Veronica 23 ianuarie 1880, Iași. [VERONICA MICLE] Domnule Eminescu, Grație intervenirei d-lui Carageale am capatat după 2 săptămâni un răspuns de la d-ta. Te îngrozește roiul de epitete ce o fi plăsmuit mintea mea, fii în pace și liniștit, la adresa d-tale nu mai am nici un cuvânt de îndreptat; eu sunt prea grosolană, desigur, pentru ca să pot înțelege gingășia amorului, poetica atențiune ce d-ta îmi acorzi
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
nu-l lecuiseră de acea mâhnire. Dar meditațiile îndelungi, precum și soarele îl scoseseră oarecum din starea lui normală. Într-o zi, în timp ce, sub cortul peste care șiroiau valuri de plumb topit, zece oameni, printre care și eu, gâfâiam înconjurați de roiuri de muște, a început din nou să-și strige diatribele împotriva celui pe care-l numea "Romanul". Era nebărbierit de câteva zile și se uita la noi cu privirea rătăcită. Avea pieptul gol, scăldat în sudoare, iar mâinile îi alergau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
Meu, și acolo nu vor fi muște, pentru ca să cunoști că Eu, Domnul, sunt în mijlocul ținutului acestuia. 23. Voi face o deosebire între poporul Meu și poporul tău. Semnul acesta va fi mîine." 24. Domnul a făcut așa. A venit un roi de muște cîinești în casa lui Faraon și a slujitorilor lui și toată țara Egiptului a fost pustiită de muște cîinești. 25. Faraon a chemat pe Moise și pe Aaron, și le-a zis: "Duceți-vă de aduceți jertfe Dumnezeului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
aceea. Dimineața, vîntul dinspre răsărit adusese lăcustele. 14. Lăcustele au venit peste țara Egiptului, și s-au așezat pe toată întinderea Egiptului; erau în număr atît de mare cum nu mai fusese și nu va mai fi un astfel de roi de lăcuste. 15. Au acoperit toată fața pămîntului, de nu se mai vedea pămîntul; au mîncat toată iarba de pe pămînt și tot rodul pomilor, tot ce lăsase piatra; și n-a rămas nimic verde în copaci, nici în iarba de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
chirpici, altele erau din păpuriș, bucăți de placaj, de calamină, de carton presat... CÎnd au fost alungați din curtea aceea, s-au aciuiat În niște grajduri și acolo unde mai Înainte fuseseră ținuți caii, trăiau acum acești oameni sărmani, printre roiuri de muște. — Susan, de ce nu-i povestești cum a vîndut Zoilon salteaua pe care i-ai făcut-o cadou... Povestește-i cum a preferat să rămînă cu bărbatul acela.. — Darling, lasă-mă, te rog... Eu povestesc ce s-a Întîmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pun în mișcare. Urmează o răsucire a corpului... și cântecul cel șăgalnic răsună, acum, parcă mai altfel, parcă mai natural, mai aproape de mine. Mâna-mi este amorțită pentru că stătusem pe ea. Mă ntorc pe partea cealaltă și simt mai puternic roiul de furnici care-mi urcă pe mână până la cot, apoi ar vrea să treacă mai departe. Privirile-mi alunecă pe ceasul de pe noptieră: unsprezece și jumătate. Peste treizeci de minute va începe o nouă zi. Înțeleg: uitasem radioul deschis și
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
etalon de măsură pentru durere. Iar el are tot timpul din lume. Uneori tresaltă, aducându-și aminte, înnebunit, să se ducă, să repare, să desfacă. Cel mai adesea stă liniștit, cu semnalele lumii debranșate zumzăindu-i pe dinăuntru ca un roi de țânțari pe care ar vrea să-i prindă și să-i omoare. Se împrăștie când se întinde spre ei. Ceva minunat: poate să numere până la oricât, chiar și toate roiurile astea, adăugând pur și simplu unu. Să-și acopere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
semnalele lumii debranșate zumzăindu-i pe dinăuntru ca un roi de țânțari pe care ar vrea să-i prindă și să-i omoare. Se împrăștie când se întinde spre ei. Ceva minunat: poate să numere până la oricât, chiar și toate roiurile astea, adăugând pur și simplu unu. Să-și acopere datorii, pariuri. Să planeze sus, la cel mai mare număr. Într-un turn de veghe, pe un deal. Oamenii pot face orice. Ei nu știu că sunt zei, că pot supraviețui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
fac asta? Nici măcar nu știu unde sunt morții. Frigul își înfipse ghearele în șira spinării lui Karin. Lucruri tenebroase, jocuri la care făcuseră aluzie polițiștii. Cum adică, Mark? Ce vrei să spui? Își agită brațele în jurul capului, alungând răul ca pe un roi de albine. De unde să știu eu ce vreau să spun? — Ce fel de... morți nu...? — Nici măcar nu știu cine a murit. Nu știu unde e sora mea. Nici măcar nu știu unde sunt eu. Tot acest așa-zis spital ar putea fi un studio de film, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
sub sferele chihlimbarii ale felinarelor de stradă, ca și cum s-ar fi îndreptat spre o întâlnire misterioasă. Toamna îngreuna aerul. Anul se strângea în el însuși, ticsit de pregătiri. Arțari uriași țâșneau în sus, pregătindu-se să intre în repaus. Un roi de insecte agitate își trâmbița imnul funebru cu zumzet de fierăstrău. Se opri în colțul a patru clădiri din lemn alb în formă de A, dintre care una licărea cu o strălucire de secol nouăsprezece, două luceau de lumina albastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]