3,927 matches
-
au apărut paisprezece volume). SCRIERI: Schițe de folclor moldovenesc (în colaborare), Chișinău, 1965; Vostocinoromanskii gheroiceskii epos, Moscova, 1967; Folklor i moldavsko-russko-ukrainskie istoriceskie sviazi, Moscova, 1975; Ustnaia epiceskaia tradiția vo vremeni, Moscova, 1989. Repere bibliografice: Grigore Botezatu, Eposul eroic al popoarelor romanice orientale, „Nistru”, 1968, 6; Grigore Botezatu, Un pasionat cercetător al folclorului, RLSL, 1983, 3; Cimpoi, Ist. lit., Basarabia, 290. Gr.B.
GAŢAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287173_a_288502]
-
Breviario de los vencidos [Îndreptar pătimaș], Barcelona, 1998; Norman Manea, El sobre negro [Plicul negru], Madrid, 2000; Camil Petrescu, El lecho de Procusto [Patul lui Procust], Madrid, 2002. Repere bibliografice: Ileana Mihăilă, „Româna este cea mai interesantă dintre toate limbile romanice” (interviu cu Joaquín Garrigós), „Curierul românesc”, 1992, octombrie; Vicente Araguos, Un mago de la novelea, „Diario 16”, 1995, 30 iunie. Il.M.
GARRIGÓS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287170_a_288499]
-
conferențiar la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Iași, iar în 1934 câștigă, prin concurs, titlul de profesor titular la Catedra de limbi și literaturi neolatine a aceleiași facultăți. Trece, tot prin concurs, în 1940, profesor de filologie romanică la Universitatea din București, la catedra devenită vacantă prin moartea lui Ovid Densusianu. În același an e director la Accademia di Romania din Roma. Predă (grație prieteniei cu Giulio Bertoni) un curs de istoria limbii române la Institutul de Filologie
GAZDARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287181_a_288510]
-
la Universitatea din București, la catedra devenită vacantă prin moartea lui Ovid Densusianu. În același an e director la Accademia di Romania din Roma. Predă (grație prieteniei cu Giulio Bertoni) un curs de istoria limbii române la Institutul de Filologie Romanică al Universității din Roma (1942-1946). După război se stabilește în străinătate. În 1949 este chemat la Universitatea „El Salvador” din Buenos Aires, unde înființează Catedra de filologie romanică (prima din Argentina) și Institutul de Filologie și Lingvistică, aflându-se printre fondatorii revistei
GAZDARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287181_a_288510]
-
prieteniei cu Giulio Bertoni) un curs de istoria limbii române la Institutul de Filologie Romanică al Universității din Roma (1942-1946). După război se stabilește în străinătate. În 1949 este chemat la Universitatea „El Salvador” din Buenos Aires, unde înființează Catedra de filologie romanică (prima din Argentina) și Institutul de Filologie și Lingvistică, aflându-se printre fondatorii revistei „Cuget românesc” (1951-1958). În 1962 e profesor titular la Universitatea din La Plata, unde predă filologie hispanică și lingvistică. Numit concomitent șeful Departamentului de filologie, din
GAZDARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287181_a_288510]
-
Lingvistică, aflându-se printre fondatorii revistei „Cuget românesc” (1951-1958). În 1962 e profesor titular la Universitatea din La Plata, unde predă filologie hispanică și lingvistică. Numit concomitent șeful Departamentului de filologie, din 1965 va fi director al Institutului de Filologie Romanică, sub auspiciile căruia editează revista „Románica” (1968-1973). A colaborat la numeroase reviste din România și din străinătate: „Revista critică”, „Arhiva”, „Cercetări istorice”, „Diplomatarium italicum” (Roma), „Studii italiene”, „Însemnări ieșene”, „Tempo” (Milano), „Suflet românesc” (Roma), „Cuget românesc” (Buenos Aires), „Buletinul Bibliotecii Române
GAZDARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287181_a_288510]
-
Buletinul Bibliotecii Române” (Freiburg im Breisgau), „Filología” (Buenos Aires), „Logos” (Buenos Aires), „Revue des études roumaines” (Paris), „Humanidades” (La Plata), „Orbis” (Louvain), „Románica” (Buenos Aires) ș.a. Personalitate de formație enciclopedică, cu preocupări în mai toate domeniile umanisticii, autoritate internațională indiscutabilă în aria filologiei romanice, G. a simțit o continuă atracție față de sferele literaturii, relațiilor interculturale, comparatismului literar și folcloric, izvoarelor istorice și istorico-literare. Beneficiind de extraordinara sa pregătire filologică și de posibilitatea de a avea acces la marile biblioteci europene, inclusiv la Biblioteca Vaticanului
GAZDARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287181_a_288510]
-
țară sau ale exilului (după 1945). O importantă contribuție la istoria literaturii române și universale a adus G. prin cercetările comparatiste privitoare la circulația motivelor literare. Clasică în acest sens e lucrarea Originea și răspândirea motivului „amărâtă turturea” în literaturile romanice (1935), urmată de Întregiri la studiul despre „amărâtă turturea” în literaturile romanice (1936), în care abordează dintr-o perspectivă nouă un motiv de circulație internațională, ce a stat și în atenția lui Al. Hâjdeu, B. P. Hasdeu, Moses Gaster, D.
GAZDARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287181_a_288510]
-
române și universale a adus G. prin cercetările comparatiste privitoare la circulația motivelor literare. Clasică în acest sens e lucrarea Originea și răspândirea motivului „amărâtă turturea” în literaturile romanice (1935), urmată de Întregiri la studiul despre „amărâtă turturea” în literaturile romanice (1936), în care abordează dintr-o perspectivă nouă un motiv de circulație internațională, ce a stat și în atenția lui Al. Hâjdeu, B. P. Hasdeu, Moses Gaster, D. Russo, N. Cartojan, iar dintre savanții străini i-a preocupat, între alții
GAZDARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287181_a_288510]
-
în cazul lui B. P. Hasdeu, articolele și studiile lui G. sunt dificil de încadrat net într-o anume categorie. SCRIERI: Contribuții privitoare la originea, limba și influența mitropolitului Dosoftei, Iași, 1927; Originea și răspândirea motivului „amărâtă turturea” în literaturile romanice, Iași, 1935; Întregiri la studiul despre „amărâtă turturea” în literaturile romanice, Iași, 1936; Cartas de B. P. Hasdeu a Hugo Schuchardt, La Plata, 1971; Omagiu profesorului D. Găzdaru. Miscellanea din studiile sale inedite sau rare. I. Studii istorico-filologice, Freiburg im
GAZDARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287181_a_288510]
-
sunt dificil de încadrat net într-o anume categorie. SCRIERI: Contribuții privitoare la originea, limba și influența mitropolitului Dosoftei, Iași, 1927; Originea și răspândirea motivului „amărâtă turturea” în literaturile romanice, Iași, 1935; Întregiri la studiul despre „amărâtă turturea” în literaturile romanice, Iași, 1936; Cartas de B. P. Hasdeu a Hugo Schuchardt, La Plata, 1971; Omagiu profesorului D. Găzdaru. Miscellanea din studiile sale inedite sau rare. I. Studii istorico-filologice, Freiburg im Breisgau, 1974. Repere bibliografice: Nydia G. B. de Fernández Pereiro, Dimitrie
GAZDARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287181_a_288510]
-
Valéry și geneza poemului. Funcționează ca profesor de limba franceză la Calafat (1978-1985), redactor la revista „Ramuri” (din 1985), al cărei redactor-șef adjunct devine din 1990, director al Bibliotecii Franceze Omnia din Craiova, cadru didactic la Catedra de limbi romanice a Facultății de Litere și Istorie a Universității din Craiova. Debutează în „Ramuri” (1981), iar în volum cu Facerea poemului. Încercare de poietică în marginea textelor lui Paul Valéry, cu o prefață de Ștefan Aug. Doinaș (1985). Îi urmează Omul
GHICA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287254_a_288583]
-
1998; Ideea de Europa și evoluția conștiinței europene, București, 1999. Ediții: George Coșbuc, Despre literatură și limbă, pref. edit., București, 1960, Comentariu la „Divina Comedie”, I-II, introd. edit., București, 1963-1965 (în colaborare cu Titus Pârvulescu); N. Iorga, Istoria literaturilor romanice în dezvoltarea și legăturile lor, I-III, pref. edit., București, 1968; Pompiliu Eliade, Influența franceză asupra spiritului public în România, pref. edit., tr. Aurelia Creția, București, 1982; Alexandria ilustrată de Năstase Negrule, introd. edit. București, 1984. Traduceri: Mohamed Zakaria Goneim
DUŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286924_a_288253]
-
ca acela stârnit de reprezentarea piesei Manasse de Ronetti-Roman. F. păstrează și după emigrare contactul cu revistele din țară, cărora le trimite reportaje, impresii, poezii. După un stagiu de conferențiar la Universitatea din Toronto, devine profesor de limbi și literaturi romanice la Universitatea Columbia din New York (1917-1927) și la Universitatea din Long Island (1927-1947), unde va fi un timp și șeful Departamentului de limbi străine. În anii 1919 și 1920 este director și colaborator al revistei ,,Steaua noastră”, apărută la New York
FERARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286984_a_288313]
-
revistei ,,Steaua noastră”, apărută la New York, cu o ediție și în limba engleză. Întreține o vie corespondență literară cu Ovid Densusianu, Camil Baltazar, D. Anghel și Ion Pas, publicând o serie de cronici și articole despre scriitorii români în ,,The Romanic Review” și în „Romanian Literary News”, al cărei editor era. În ,,The International Encyclopedia” (1930) scrie articole despre Gala Galaction, Mateiu I. Caragiale, I. Al. Brătescu-Voinești, Lucian Blaga, Camil Baltazar ș.a. Debutul editorial se produce în țară, cu volumul de
FERARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286984_a_288313]
-
comitetul de redacție al revistelor „Revue roumaine de linguistique”, „Studii și cercetări lingvistice” și „Studii clasice”. Colaborează la lucrările colective Gramatica limbii române contemporane (1955), Limba română. Fonetică, gramatică, vocabular (1956), Istoria limbii române (I-II, 1965- 1969), Enciclopedia limbilor romanice (1989). În 1985 publică Latina dunăreană. Introducere în istoria limbii române, lucrare distinsă cu Premiul „Timotei Cipariu” al Academiei Române. F. are o importantă activitate de editor, stabilind textul, variantele, notele și bibliografia pentru o ediție critică de înaltă ținută științifică
FISCHER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287009_a_288338]
-
în comuna natală și cursurile Liceului „General Dragalina” din Oravița (1942-1950). Între 1950 și 1954 este student al secției limba și literatura franceză a Facultății de Filologie din București, unde după licență rămâne asistent preparator. După separarea Facultății de Limbi Romanice, Clasice și Orientale își continuă cariera universitară, fiind avansat conferențiar (1969), apoi profesor (1972). Beneficiază de o bursă de specializare în Franța, la Sorbona (1965-1966) și își susține doctoratul la Universitatea din Montpellier în 1968, cu teza Le Signe linguistique
MICLAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288101_a_289430]
-
francofoniei universitare la nivel internațional (fiind, între 1979 și 1992, președintele Comitetului pentru Europa Nefrancofonă și membru al Comitetului Mondial al Asociației Universităților parțial sau integral de limbă franceză). Președinte al Grupului Român de Semiotică (1972-1989), al Societății de Lingvistică Romanică, al Societății de Lingvistică, al Grupului Român de Lingvistică Aplicată, este totodată membru al Societății de Lingvistică din Paris și al Asociației Scriitorilor de Limbă Franceză. Activitatea filologică și literară a lui M. se construiește de-a lungul unei jumătăți
MICLAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288101_a_289430]
-
Catedra profesorului Mario Roques. Revenit în țară, este numit profesor la Liceul „N. Filipescu” de la Mănăstirea Dealu. Participă ca voluntar în războiul din 1916-1918, funcționează, scurt timp după aceea, ca profesor suplinitor la Galați (1918), apoi este profesor de filologie romanică (1919-1947) la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Cluj, unde, în 1929 și 1930, a fost și decan, iar în 1931 și 1932, prodecan. În 1936 este ales membru corespondent al Academiei Române. Colaborează la „Dacoromania”, „Revista filologică” (Cernăuți
GIUGLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287284_a_288613]
-
aparte pentru individualitatea unei limbi, a folclorului, a literaturii vechi și clasice, propune colaboratorilor săi tineri cercetări precum Spiritul popoarelor oglindit în vorbele lor de spirit. A publicat și o antologie de texte românești comentate pentru a înlesni cunoașterea specificului romanic al limbii noastre. A fost membru de onoare al Academiei Române. La Genèse intérieure des poésies d’Eminescu este un studiu care conține repere noi pentru înțelegerea procesului creației eminesciene, punând pe primul plan personalitatea puternică a lui Eminescu, cu adâncimea
GUILLERMOU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287381_a_288710]
-
, Klaus (5.VII.1930, Mülheim an der Ruhr, Germania), românist german. După studii universitare, urmate, între anii 1950 și 1955, la Köln, Freiburg și Pisa, și axate pe limbi romanice, filologie clasică și istorie, H., discipol al romanistului Hugo Friedrich, și-a susținut în anul 1955, la Freiburg, teza de doctorat despre un tratat al lui Francesco Petrarca, De remediis utriusque fortunae (disertația a apărut sub titlul Fortuna und Virtus
HEITMANN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287425_a_288754]
-
fortunae (disertația a apărut sub titlul Fortuna und Virtus. Eine Studie zu Petrarcas Lebensweisheit, 1958). Își începe cariera didactică la Universitatea din Marburg (1956-1963). După un intermezzo la Universitatea Tehnică din Berlin (1964), revine la Marburg ca profesor de filologie romanică, stabilindu-se apoi la Heidelberg (1971). În decursul anilor de activitate la universitățile din Marburg și Heidelberg (până la pensionare, 1998), H. aprofundează câteva teme preferate din literatura franceză veche (de exemplu, teatrul secolelor al XVI-lea și al XVII-lea
HEITMANN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287425_a_288754]
-
, Zdzislaw (4.XII.1952, Șwiebodzin, Polonia), românist polonez. Este fiul lui Leon și al Janinei Hryhorowicz. A absolvit Institutul de Filologie Romanică (1976) și Institutul de Filologie Polonă (1984) la Universitatea din Poznan. Debutează publicistic în revista „Studia Romanica Poznaniensia”, în 1986, cu studiul Polska formula zolismu [Formula polonă a zolismului], și editorial, cu lucrarea Demetru Demetrescu-Urmuz. Mie¸dzy dadaizmem a surrealizmem
HRYHOROWICZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287463_a_288792]
-
, Zdzislaw (4.XII.1952, Șwiebodzin, Polonia), românist polonez. Este fiul lui Leon și al Janinei Hryhorowicz. A absolvit Institutul de Filologie Romanică (1976) și Institutul de Filologie Polonă (1984) la Universitatea din Poznan. Debutează publicistic în revista „Studia Romanica Poznaniensia”, în 1986, cu studiul Polska formula zolismu [Formula polonă a zolismului], și editorial, cu lucrarea Demetru Demetrescu-Urmuz. Mie¸dzy dadaizmem a surrealizmem [Demetru Demetrescu-Urmuz. Între dadaism și suprarealism], apărută în 1995. A obținut titlul de doctor în filologie în
HRYHOROWICZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287463_a_288792]
-
Racoviceanu) și al lui Theodor Lipatti, diplomat; este frate cu pianistul Dinu Lipatti. Urmează liceul la Paris și București (1934-1942), apoi Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București (1942-1945), după care este cadru didactic la Facultatea de Limbi Romanice și Clasice (1947-1964); funcționează în continuare la Ministerul Afacerilor Externe (1964-1984) ca reprezentant al României la UNESCO (1965-1971) și ambasador cu misiuni speciale (1972-1975). Este primit în 1982 în Academia Europeană de Arte, Științe și Literatură. I s-au decernat
LIPATTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287822_a_289151]