4,056 matches
-
structuralismul într-un mod îngust, de fapt el este o mișcare încă mai largă decât pare, împăcând în mod precar antagonisme poate ireductibile” e cea mai caracteristică afirmație a criticului. Structuralismul e de-teritorializat prin coborârea (discutabilă!) istoriei sale până la romantism și prin extinderea sferei de aplicație la domeniul literaturii înseși. Dacă termenul de structuralism poate fi abstractizat la problema raportului dintre general și particular, înseamnă că e legitimă aplicarea lui pe autori dintre cei mai diverși, citați de Nemoianu nu
Etica distanței by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3464_a_4789]
-
ecumenică și totalizatoare a structuralismului (pe care critica mai nouă ar taxa-o repede drept „misreading”) derivă, în fond, întreaga gândire critică a lui Virgil Nemoianu. Toate marile studii de mai târziu, fie că e vorba de „Mircoarmonia”, de „Îmblânzirea romantismului” sau de „O teorie a secundarului”, pun în scenă, în ecuații diferite, această dinamică foarte subtilă dintre Centru și periferie. Și mai ciudat e, însă, că acest topos - care face cât o poetică de autor - e prezent în mai toate
Etica distanței by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3464_a_4789]
-
text. O dublă pedagogie, mai ales dacă o punem în relație cu morala romanului Luntrea lui Caron. Mai întâi, o pedagogie a devenirii în cultură, care înseamnă muncă, devotament, sacrificiu, dar și entuziasm tineresc, ca și o bună doză de romantism. Iar în al doilea rând, o pedagogie a rezistenței spiritului în fața istoriei. Blaga ne spune, în fond, că nu avem nici o scuză pentru ratarea în cultură. Și că, în orice caz, nu putem da vina pe „vitregiile istoriei” sau pe
Întoarcere la Lucian Blaga by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3672_a_4997]
-
am verificat, dacă apar, dispar imediat). Volumele de la începutul anilor ’90 au apărut în tiraje meschine și sunt încă și mai greu de găsit decât cele din anii ’70. Era necesară reeditarea tuturor acestora, de la Structuralismul (1967) și până la Îmblânzirea Romantismului (apărută în traducere românească în 1998 și reeditată în 2004). Din fericire, în locul unor reeditări disparate, autorul, împreună cu Editura Spandugino, a ales o soluție mai bună: cea a unei ediții de autor. Care să ofere cititorilor esențialul operei românești și
Un eveniment: ediția de autor Virgil Nemoianu by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3533_a_4858]
-
doamnei de Staël din 1810, esențială, alături de replicile lui Heinrich Heine, pentru istoria percepției francezilor asupra Germaniei romantice și nu numai, a stârnit o mare controversă, deși fusese concepută pentru aniversarea a cinzeci de ani de prietenie germanofranceză. Pornind de la romantismul de pe Rin și încheindu-se cu cel de-Al Doilea Război Mondial, înfățișează o Germanie sumbră și concentrată doar asupra problemei naționale, trecând cu vederea democrația de după nazism, dar și arta secolelor XVIII și XIX, îndeosebi influența universalistă a Weimarului
Anul Wagner la Bayreuth by ana-stanca tabarasi-hoffmann () [Corola-journal/Journalistic/3536_a_4861]
-
a dreptul din sărite. „Cubomaniile” se nasc din refuzul peisajului realist, care nu se impregnează, romantic, de sentimente care să-l transforme, ci e tocat și amestecat ca o salată de fructe. Același plictis, de-o speță care desfide și romantismul, și modernismul, e resimțit față de aproape orice înfăptuire omenească mai veche sau mai recentă. Kamikaze sub acoperire, poetul care se confesează, într-o poză de sinucigaș căruia nu i-a venit încă timpul, în Inventatorul iubirii, secretă un soi de
Ceva cum nu s-a mai văzut by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3559_a_4884]
-
în felul în care sentimentul este scos în prim-plan în toate împrejurările. Iar romanul lui Victor Hugo beneficiază de potențialul efuziv pe care sensibilitatea romantică îl infuza unei întregi generații de scriitori. Remarca lui Ortega y Gasset privitoare la romantism relevă direcția pe care Tom Hopper o dă filmului său: „Romantismul a fost stilul popular prin excelență. Primul născut din democrație, el a fost răsfățat de mase.” Pe scurt, în cheie melodramatică, Jean Valjean (Hugh Jackman), condamnat la ocnă pentru
Revoluție și postișe by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3701_a_5026]
-
toate împrejurările. Iar romanul lui Victor Hugo beneficiază de potențialul efuziv pe care sensibilitatea romantică îl infuza unei întregi generații de scriitori. Remarca lui Ortega y Gasset privitoare la romantism relevă direcția pe care Tom Hopper o dă filmului său: „Romantismul a fost stilul popular prin excelență. Primul născut din democrație, el a fost răsfățat de mase.” Pe scurt, în cheie melodramatică, Jean Valjean (Hugh Jackman), condamnat la ocnă pentru a fi furat o pâine este urmărit de brațul implacabil al
Revoluție și postișe by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3701_a_5026]
-
iar cu Darcy, din Mândrie și prejudecată (posesorul, e drept, al unei averi considerabile, dar și al unui suflet în stare să-și înfrângă aroganța), cele mai multe, 32%. Rastignac nu convinge (4%), în schimb D’Artagnan are o cotă de 16%. Romantismul e încă la putere. Preferințele domnilor sunt ceva mai slab conturate, excluzându- le, însă, și pe ambițioasa Madame Verdurin, și pe Madame Bovary. Greu de spus, însă, ce preferă. Poate și fiindcă sondajul n-a atras până acum decât 25
Vreți să vă măritați cu Candide? () [Corola-journal/Journalistic/3726_a_5051]
-
libertate, imperiu și autoguvernare, formează pasaje percutante și memorabile. Alasdair Gray pastișează miturile și arhetipurile ce-au înflorit în ultimele două secole în literatura engleză: călătorii iluministe și aventura lui Frankenstein, savantul nebun și jocul de-a creația, consacrat de romantism, delirul și introspecția prozei psihologice vehiculate de James Joyce. Toate ambalate în manuscrisul găsit și etalat spectaculos în ilustrații și chenare ce reflectă codul romanului gotic și inventivitatea autorului, ieșită din comun. Cu alte cuvinte, răsfăț postmodern ce traversează vârstele
Scotocind cotloanele minții by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3745_a_5070]
-
O stranie expoziție găzduiește între 5 martie și 9 iunie Musée d´Orsay din Paris: „Romantismul negru de la Goya la Max Ernst (1770-1940)”. Sub egida Îngerului bizar al lui Poe, expoziția cuprinde operele cele mai importante ale goticului și romantismului. Mai întâi, o galerie de personaje înspă imântătoare din literatură și din arta plastică, de la Frankenstein
Vrăjitoare și vampiri () [Corola-journal/Journalistic/3824_a_5149]
-
O stranie expoziție găzduiește între 5 martie și 9 iunie Musée d´Orsay din Paris: „Romantismul negru de la Goya la Max Ernst (1770-1940)”. Sub egida Îngerului bizar al lui Poe, expoziția cuprinde operele cele mai importante ale goticului și romantismului. Mai întâi, o galerie de personaje înspă imântătoare din literatură și din arta plastică, de la Frankenstein al lui Mary Shelley la fantomele lui Walpole din Castelul Otrante, de la satirii marchizului de Sade la Capriciile lui Goya, de la desenele lui Blake
Vrăjitoare și vampiri () [Corola-journal/Journalistic/3824_a_5149]
-
Munch din 1893, Trei femei și trei lupi al lui Samuel din 1892 sau teribilul Dante și Virgilius al lui Bouguereau din 1850. A apărut totodată cartea clasică a lui Mario Praz intitulată Carnea, moartea, diavolul în literatura secolului XIX. Romantismul negru.
Vrăjitoare și vampiri () [Corola-journal/Journalistic/3824_a_5149]
-
--- La Muzeul Luvru a fost vernisată la începutul lui aprilie o expoziție de artă germană. Goethe și Madame de Staël se numără printre teoreticienii romantismului din pictura romantică germană reprezentată în expoziție de Kaspar David Friedrich, Paul Klee, Philipp Otto Runge, Otto Dix și alții. Muzeul va găzdui în paralel, cu începere din 10 aprilie, cinci concerte aparținând unor mari compozitori germani, între care Beethoven
Kultur! () [Corola-journal/Journalistic/3751_a_5076]
-
în paginile ziarului său ca, ospitalitatea românească să se facă prezentă, pentru că "suferințele fratelui merită alinare". În ciclul intitulat: Literatura sabiei, Neamul românesc din 29 septembrie publică fragmente din creația marelui bard polonez, Adam Mickiewicz, din poemul de referință al romantismului polonez și universal, Konrad Walenrod, însoțit de un comentariu semnat de Aurel George Stino. Pe măsură ce valul refugiaților sporea, Nicolae Iorga publică comentariul N-avem destul pentru dânșii, în fapt o chemare fierbinte de a veni în ajutorul zecilor de mii
Nicolae Iorga despre Polonia by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Memoirs/6954_a_8279]
-
Mihuleac acționează imaginarul utopic și savurează cu umor negru distopiile, rezultând o lume-nelume ce-și absoarbe vitalitățile grotești numai pentru a crea altele, mai ingenioase. Recursul la realismul magic este soluția pe care Cătălin Mihuleac o folosește pentru a reproduce „romantismul revoluționar” și pentru a susține „minunata lume dispărută”. Oximoronul din titlu, gentlemanul bolșevic, justifică destinul lui Ion Scutelnicu, altădată afemeiat și barbar, reinventat, în noul regim, ca filantrop și familist. În „Muzeul Comunismului” creat de Ion-Johnny tronează lucrările artistului-martir Emil
Umorul deriziunii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3789_a_5114]
-
abordări a literaturii, de siguranța afirmațiilor, de cultura decis protestatară pe care o degajau textele criticului; interesul general pentru doctrinele politice radicale se dubla în cazul de față cu o curiozitate intelectuală legitimă la un public abia ieșit din aburii romantismului întîrziat. Contrazicerea deschisă a autorității maioresciene nu putea să nu stîrnească simpatie, mai ales în rîndul tinerilor. Astăzi însă, o sută de ani mai tîrziu, vocea lui Gherea sună cu totul altfel: e o premoniție, deocamdată vagă, a terorii marxiste
De la Marx citire by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6907_a_8232]
-
în volumul postum Vis și căutare: mii de pagini de traduceri, între care cele de poezie, se disting drept capodopere; cărți de eseuri, erudite și cuminți, fără strălucire specială; în fine, cîteva proze în gust aparent romantic, dar de un romantism detașat și ironic, la fel ca poezia (Floarea din prăpastie și Îmbrățișarea mortului, două nuvele apărute în timpul ultimului război și doar tîrziu reeditate). Nici unul dintre aceste domenii nu egalează însă poezia, moștenirea adevărată pe care scriitorul a lăsat-o literaturii
Alexandru Philippide – pentru totdeauna by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3140_a_4465]
-
În elanul ei evolutiv, literatura română își impune un efort sincronic mai mare decât oricând. De mult s-a dorit apropierea de marile literaturi europene, înainte de toate, și, pentru aceasta, s-a născut voința de ardere a etapelor. De la marele romantism spre modernitate au loc evidente mutații, pe linia intelectualității și a magiei limbajului, iar de la simbolism începe să se vorbească de noua artă și de practicarea ei în funcție de această paradigmă. Ca să nu mai spunem de avangardă (care are și unele
Glose pentru Hortensia Papadat-Bengescu by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/2941_a_4266]
-
lunii decembrie, Baletul Operei Na- ționale București a prezentat, în premieră națională, baletul pantomimă La Sylphide, cea mai longevivă creație scenică și care de peste 180 de ani se păstrează în repertoriul multor companii de balet până astăzi. În jurul anului 1830, romantismul, în plină înflorire, se extindea de la literatură la teatru și de la teatru la balet. Contrastul între serafic și grotesc, inspirația din folclor și din basme medievale se transpun în dans prin apariția unor personaje supranaturale, silfide, elfi, iele (Sânzienele din
„La Sylphide“ Cap de serie al baletelor romantice by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/2942_a_4267]
-
cu o fată dintr-o familie bună, se face fără multe pregătiri, iar consemnarea în amintiri e absolut telegrafică. Mai mult insistă, contabilicește, Lăcusteanu asupra zestrei, decât asupra altor calități ale consoartei. De altfel, nici timpurile nu sunt coapte pentru romantism. Curtea se clatină, domnul Alecu Ghica e mazilit și se retrage spre Brașov, stârnind o înduioșătoare reacție populară și regretele ofițerului memorialist care i-a stat, de multe ori, alături. În locul lui este ales Gheorghe Bibescu, om, spune Lăcusteanu, cu
Limba reacțiunii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2878_a_4203]
-
1, scara 14, apartament 93; Adrian Marino, Cluj-Napoca, Strada Rákoczi,nr. 72]. * Cluj-Napoca, 21 octombrie [19]77 Strada Rákoczi, nr. 72 Stimate d[omnu]le Duță, Întors acasă constat că există posibilitatea unei colaborări... „dificile”! Pregătim nr. 3/1978, după romantism, Le comique et le tragique 11, și m-ar interesa enorm un studiu despre definițiile comicului la criticii români, în special vechi (retorici, primele manuale de literatură) sau un fragment din „lunga” istorie a „comicologiei“ la noi, dar aprofundat. Termen
Noi contribuții la biografia lui Adrian Marino by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5039_a_6364]
-
țin, pentru care am făcut tot ce am putut de câte ori s-a putut, îmi promite ceva și, în deplină nepăsare, nu se ține de cuvânt și nu pomenește o vorbă când ne întâlnim, am un sentiment de zădărnicie de un romantism tardiv. Văd în fața magazinului Unirea un estropiat cum mai rău de așa e greu să-ți imaginezi. Fața lui, aspră, e a unui om obișnuit. Cred că cel mai definitoriu pentru om este că se obișnuiește cu orice. Eu nu
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3378_a_4703]
-
în studiul despre Eustatie Altini 7, din care nu știam decât numele. M-au interesat direct unele din judecățile d[umi]tale asupra începuturilor culturii noastre, asupra comunității grecești de la noi și din alte părți, asupra Vienei, asupra clasicismului și romantismului, după cum mi se pare de tot prețul restituirea pe care o faci cu Intrarea lui Veniamin Costachi în monahism 9 și analiza tabloului. Rețin pentru mine nu numai obligația de-a mă interesa mai mult de început[ul] sec[olului
Remus Niculescu și contemporanii săi by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4308_a_5633]
-
extras teme eterne; a recuperat apoi ceea ce i s-a părut mai interesant din clasicism și din neoclasicism; s-a îmbătat cu poezie romantică (mai ales cu Goethe, Novalis și Hölderlin, dar și cu Heine). Nu a rămas însă la romantism, ci a venit spre epoca modernă: Baudelaire și simboliștii i-au oferit foarte mult, mai ales în ceea ce privește atmosfera din primele două volume, Aur sterp și Stînci fulgerate (1930). Frecventînd ca un colecționar subtil multe secole de poezie, Philippide a vrut
Alexandru Philippide, astăzi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3225_a_4550]