1,088 matches
-
să mai și muncească, deoarece trebuie să realizeze decorații și aranjamente, ceea ce mă face să-i caracterizez prin două cuvinte: “gunoaie și decorațiuni”. Pe o parte a străzii vezi mlaștină, mormane de gunoaie și mizerie, iar pe cealaltă parte vezi ronduri de flori, curățenie și palate, deși unele seamănă cu cele din comuna Buzescu Teleorman. Acum m-am convins și eu ca acolo unde sunt gunoaie și mizerie, iar administrația nu se preocupă, există și câini vagabonzi și muște și țânțari
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
În toaletă... Atât Brian cât și ceilalți pacienți ai mei au dat o c u l o a r e deosebită vieții mele de doctor și eu Îi prețuiesc nespus! Totul Începe Înspre seară, când ceasul din turn Își Începe rondul de noapte. Când ceasul din turn Își face rondul de noapte cu soldații lui prin camera mea. Totul Începe Înspre seară, când scăpați din cazarma de fier soldații ceasului pornesc să cucerească orașul. Când merg pe străzi, deodată mă trezesc
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
mei au dat o c u l o a r e deosebită vieții mele de doctor și eu Îi prețuiesc nespus! Totul Începe Înspre seară, când ceasul din turn Își Începe rondul de noapte. Când ceasul din turn Își face rondul de noapte cu soldații lui prin camera mea. Totul Începe Înspre seară, când scăpați din cazarma de fier soldații ceasului pornesc să cucerească orașul. Când merg pe străzi, deodată mă trezesc Înconjurat de soldați, de acești războinici care cred că
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
Când merg pe străzi, deodată mă trezesc Înconjurat de soldați, de acești războinici care cred că totul li se cuvine. De acești războinici care Își ascut săbiile de privirile mele. Totul Începe Înspre seară, când ceasul din turn Își face rondul de noapte cu soldații lui prin camera mea, prin sufletul uitat deschis. Când ceasul din turn Își face rondul de noapte În sufletul meu. Eu locuiesc Într-un ceasornic - mi-am spus -, strigătele oaselor aleargă toată noaptea prin mine. Uneori
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
cuvine. De acești războinici care Își ascut săbiile de privirile mele. Totul Începe Înspre seară, când ceasul din turn Își face rondul de noapte cu soldații lui prin camera mea, prin sufletul uitat deschis. Când ceasul din turn Își face rondul de noapte În sufletul meu. Eu locuiesc Într-un ceasornic - mi-am spus -, strigătele oaselor aleargă toată noaptea prin mine. Uneori deslușesc printre ele glasurile mamei care mă cheamă din depărtarea grădinii, din albastru. Ale mamei, care Îmi leagă rănile
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
amiezii În așteptarea ploii - albastrele-nflorite printre mărăcini Gâze în zig-zag pe asfaltul fierbinte - umbra nicăieri Legănate-n vânt pictează cerul în mov - flori de tuia Merele în pârg - curcanul se înfoaie de-atâta roșu Două crăițe fremătând involte-n rond - arabesc floral Pe nisipul ud scoici, copii și pescăruși - orchestra mării Scoicile goale legănate de valuri - ultimul tangou Vuietul mării - printre valuri mă întrec cu pescărușii Lăstuni atingând cu aripile marea - călduri de august În miezul roșu gustul pământului negru
Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
în analiză. În loc de concluzie, aș vrea să povestesc cum mă întorceam cu Dani și cu Natalia de la Corabia, la sfârșitul lui martie, și era foarte curat, curățenia de primăvară domina pur și simplu peisajul, se impunea din curțile oamenilor, unde rondurile de ceapă și salată se vedeau perfect decupate, grădinițele de flori proaspăt săpate, și totul parcă proaspăt măturat. Și în câmp la fel, o curățenie perfectă, pământul proaspăt arat și curățat, grâul care bătea în verde crud, pomii tăiați. Îi
Poveşti cu scriitoare şi copii by Cristina Ispas () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1771]
-
mâine dispar. Nu mai continuă Petrache, își dezbrăcă scurta de piele, îi goli buzunarele de țigări și brichetă, își aranjă cravata, se pieptănă cu grijă, apoi intră vertiginos în sala de conferințe. Înclinând ușor din cap în dreptul fiecăruia, făcu un rond în jurul meselor așezate în semicerc, pentru a strânge mâna celor aflați în încăpere. Se opri apoi la masa care închidea cele două laturi, lângă un bărbat înalt, adus din spate, cu părul de la tâmple și barba neagră îngrijit pieptănate. Toți
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
o consemnez fără dovezi - eram prea tânăr ca să știu amănunte -, dar mergea vorba că un anume magistrat corregidor Își permitea cam multe familiarități cu dânsa, ceea ce ușurase numirea soțului ca locotenent de alguazili, funcție echivalentă cu aceea de șef al rondurilor care supravegheau cartierele Madridului, pe atunci numite Încă cuarteles. În orice caz, nimeni nu Îndrăznise vreodată să facă dinaintea lui Martín Saldaña nici cea mai mică insinuare despre asta. Încornorat ori ba, indiscutabil era doar faptul că era un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
căpitanul Începu să se gândească dacă n-ar fi mai bine s-o ia din loc. A intra pe terenul Întrebărilor și explicațiilor nu era ceva care să-i convină. Deloc. Și-n plus putea apărea cineva: poterași făcându-și rondul de noapte sau vreun nepoftit care să Încurce lucrurile. Ba chiar, În cel mai rău caz, italianului putea să-i vină cheful să se Întoarcă fluierând tiruri-ta-ta, cu Întăriri, ca să-și termine treaba. Gândul acesta Îl făcu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
la locul unde englezii se pregăteau să plece Învăluiți În capele lor, Înconjurați de oamenii contelui, Înarmați și ei până În dinți. Afară așteptau alți servitori cu facle și halebarde, și nu lipsea decât o darabană pentru ca totul să semene cu rondul nocturn al unor soldați În preajma unei Înfruntări decisive. Iată omul, rosti Guadalmedina, ironic, arătând spre căpitan. Englezii fuseseră bine Îngrijiți și Își reveniseră după călătoria și atacul nocturn. Hainele lor erau periate și rezonabil de curate, iar cel mai tânăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
cert, el se înclină foarte obsecvios și zise: G. Călinescu - Respectele mele, domnule ministru! Vorbele acestea produseră emoție în câteva persoane care treceau, și Pomponescu, în ciuda modestiei sale perfecte, formal, savură prestigiul demnităților publice. Pomponescu și aghiotantul lui ajunseră la Rondul întîi, când le ieși înainte Smărăndache. Ministeriabilul, mai împăcat sufletește, voi să verifice cum funcționează legenda în public și întrebă pe Smărăndache ce mai este nou. A răspunde la asemenea chestiuni era rațiunea de a fi a lui Smărăndache, care
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
o creangă de copac. Mii de musculițe și țânțari se roteau fulgerător în jurul becului. Dar cele mai multe case erau deja tăcute și-ntunecate, acoperite de-un praf de stele. O piațetă triunghiulară, luminată palid de un felinar, avea în mijloc un rond cu flori și o statuie meschină, un soldat de ghips mai mic decât în mărime naturală, cu o pușcă întinsă în față. O mână îi căzuse de mult, lăsând vederii doar un ciot de fier ruginit, din acelea cu care
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
pe faianța unei căni, alt infern scufundat în puroi și miesme, alt București, de altădată sau de nicicând (atît de minuțios desenat, încît distingeai și cel mai mic fulg de zăpadă din lumina farului de la tramvaiul oprit în stație la Rond în seara când, peste doi ani, aveam să ne-ntoarcem spre casă uzi fleașcă, în picioare cu șoșoni, prin seara roșie, plină de firme de neon și prin ninsoare s-a apropiat un om ars pe față, fără buze și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
acea Constanța pe care-o avea încă într-o poză galbenă și ștearsă. Dar nu putuse uita niciodată o după-amiază bucureșteană, cu clădiri galbene, vechi, cu salcâmi înfloriți și cu acea tăcere de vară, acea pustietate a piațetelor cu un rond de flori în mijloc, la ora patru după masă. Este ea, sânt și două prietene. Au pus preșuri pe jos pe veranda casei părinților uneia dintre ele, la umbră, căci afară e topelniță. Pe preșuri au scos păpuși și o
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
tonul potrivit situației. Pentru moment, Rutilius, încruntându-se, îl măsură cu o expresie nehotărâtă, dar imediat încuviință. — Bine! Veniți cu mine! După ce dădu câteva ordine supușilor săi, luă felinarul din mâna tânărului subordonat și astfel o porni pe traseul de rond, deschizând drumul noilor veniți. în timp ce cobora scara cu pași zvelți, căută să se justifice: — Trebuie să înțelegi, Prefectule, omul ăsta nu se odihnește niciodată, nu trăiește decât ca să salveze cetatea asta. Sunt convins că, dacă nu ar fost el, cetatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
tovarășii săi, pierduți în mulțimea care îi târa cu ea ca un râu în viitură, găsi bastionul deja ticsit de o mulțime ce nu-l mai încăpea și care se înghesuia până și pe scările de acces al traseului de rond. Erau mulți care, încercând să ajungă sus, se cățărau până și pe taluzul ce fusese ridicat pentru susținerea zidului. Totuși, într-o strălucitoare intuiție, Maliban le sugeră să plece de acolo și să se ducă spre turnul ce veghea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
îi răspunse emoționat Sebastianus. Se vede că cele două armate s-au reunit. Ovații se ridică din mulțime la o sută de pași în stânga lui, acolo unde o scară largă de piatră cu balustradă joasă permitea accesul la traseul de rond. Privind într-acolo, Sebastianus văzu înaintând, înconjurată de sute de capete în mișcare, tiara lui Anianus. Printre aclamațiile credincioșilor săi, prelatul urca pe bastion pentru a asista personal la împlinirea speranțelor sale și pentru a culege roadele eforturilor sale incredibile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
a unităților romane. Dubritius, însă, nu băgă de seamă, căci atenția sa fusese atrasă de o mișcare ce se contura în mulțimea de pe bastion, în spatele lui Sebastianus. — Episcopul! îl anunță, arătându-i-l. Vine încoace. Anianus înainta pe traseul de rond, sprijinindu-se cu o mână în cârja pastorală, iar cu cealaltă strângând mâinile ce i se întindeau sau binecuvântându-și turma, ori de câte ori putea să o facă. Fața îi strălucea și repeta fără încetare celor care îi făceau loc să treacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și ai escortelor acestora; apoi, bătând cu lama pumnalului în palma celeilalte mâini, se întoarse spre harta încă deschisă pe masă. în cort se lăsa din nou tăcerea, spartă doar, din când în când, de pasul cadențat al paznicilor de rond și de vocile scăzute ale soldaților adunați în jurul unui bivuac din apropiere. Sebastianus și Metronius schimbară o privire descumpănită, temându-se că Magister, absorbit de preocupările sale ușor de înțeles, uitase de ei. în sfârșit, scoase un suspin adânc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
nici o șansă, dar... Începuseră să-mi tremure picioarele. Totul în jur era întunecat. Aveam impresia că se lăsese seara. Totuși cerul era senin, fără nici un nor. Habar nu aveam ce se întâmpla cu mine. M-am așezat clătinându-mă lângă rondul de flori de la gura de metrou. Inima îmi bătea din ce în ce mai repede. Eram foarte speriat. Voiam să fiu transportat imediat la spital, însă ambulanțele nu mai veneau. A apărut și poliția. Nu puteau face față situației. Toată lumea dădea indicații. Normal ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
lung și-n lat frunze și păsări, și aceste modele, culoarea, strălucirea molatică umpleau camera cu o atmosferă luxuriantă. Un perete de sticlă întins pe întreaga lungime deschidea priveliștea unei suprafețe de grădină pe care se iveau copaci singuratici, mici ronduri de flori, și covoarele parcă se continuau în peluzele de iarbă, mănunchiurile de crengi, frunzele și păsările din model devenind în grădină copaci și flori adevărate. Covoarele de mătase mă acaparaseră de tot. Erau splendide. Niciodată nu mai văzusem asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
bilete de favoare. Nu au făcut prea mare caz de chestia asta; chiar dacă era multă lume, m-au lăsat să intru. Am pătruns într-o sală fastuoasă, elegantă, era cald, era frumos. Teatrul era rotund, se și numea Theatre du Rond Point și se afla în mijlocul unui părculeț frumos luminat; era destul de frig, dar totul părea de vis. Am lăsat haina la garderobă și am observat cu stupoare că se dădea un bănuț acolo, ceva, nu știu cât, dar probabil că doi, trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
Barrault, dar nu mă pot împiedica să cred că, în acest caz, viața mea ar fi fost, poate, cu totul alta, și nu am motive să nu fiu mulțumit de cum au decurs lucrurile până acum. Când luminile la Theatre du Rond Point s-au stins, am plecat cu pași mari către destinul meu care, într-o zi, avea să mă pună în aceeași situație cu a lui Barrault, să intru în scenă pentru a-mi susține și apăra actorii. PAGINĂ NOUĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
întrecere și în pauza de masă, eu nu vreau să primesc nici o medalie, nu mă interesează. Ca să ia pe toată lumea prin surprindere au început cu exteriorul, izolînd clădirea, blocînd toate parcările din jur. Spațiul verde a fost călcat în picioare, rondurile cu flori devastate, statuia de bronz din fața intrării, care reprezenta o femeie cu părul scurt și bărbia în piept, a fost mutată de la locul ei. Momîilor, începe Roja să țipe, acum să vă văd dacă mai aveți chef să faceți
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]