5,386 matches
-
destinului și nu mai poate deznoda firul. Părăsește ușa și aleargă. Rotește globul.) Știam. E un om pierdut. Globul meu vede ceea ce oamenii nu pricep. X: Mă obosește. (Pornește spre valiză și se așează pe ea.) Totul pare să se rotească în jurul meu. (Bătrâna țigancă intră pe ușa roșie râzând. Ușa se închide în urma ei.) Bătrâna țigancă (din spatele ușii închise): E pierdut! X: Mi-a spus cândva ea, ea, prietena mea din adolescență, că eu sunt precum roua ce cade peste
UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
-
spre a urca scările cetății. X: Nu-mi amintesc visele de atunci. Copilul: Haide să ne jucăm! O să-ți amintești. Jocul e cel mai bun medicament pentru a-ți aminti. (Îl prinde de mâini și îl trage după el. Se rotesc.) X: Nu vreau să mă joc! Nu-mi place să mă rotesc! Nu mai sunt copil! Copilul: Dar dorești să-ți amintești? X: Nu-mi mai doresc nimic. Copilul (îi lasă mâinile dezamăgit): E pierdut. Nu înțelege taina jocului. (Se
UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
-
Copilul: Haide să ne jucăm! O să-ți amintești. Jocul e cel mai bun medicament pentru a-ți aminti. (Îl prinde de mâini și îl trage după el. Se rotesc.) X: Nu vreau să mă joc! Nu-mi place să mă rotesc! Nu mai sunt copil! Copilul: Dar dorești să-ți amintești? X: Nu-mi mai doresc nimic. Copilul (îi lasă mâinile dezamăgit): E pierdut. Nu înțelege taina jocului. (Se retrage în spatele ușii albe în timp ce X se duce spre valiza lui, de
UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
-
albastrul de sus căruia ar dori să-i dea o altă inclinație, însă nu poate pentru că-i doar un măgar mus. AL DOILEA COȘMAR AL PRIVITORULUI S-a deschis o poartă spre cerul dinlăuntrul tău prin care focurile vremii se rotesc aiurite, este prelungirea spre un zeu îmbibat de pofte etilice, căminărite. Bărbatul se pregătește cu ai săi șase ochi să-ți spargă pervers poftele-n două, masculinitatea-i trezită de un antic deochi lovește cu puterea izvorâtă din noaptea de
POEME (3) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382484_a_383813]
-
dacă s-ar clinti din loc, bucuria aceea neașteptată pe care încă o mai simțea, ar putea să dispară brusc și pentru totdeauna, apoi, cu părere de rău se sculă, reîntorcându-se conștiincioasă la activitățile pe care maloxorul zilelor le rotea, readucându-i-le mereu în față ca să le reia, tocmai când spera că în sfârșit le-a terminat. * * * Și totuși, toamna întârzia să vină. Se părea că rămăsese pe undeva, blocată prin mașinăria complicată a ruginitului timp și frunzele copacilor
ECOUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382493_a_383822]
-
mică figură de ceară pierdută în sicriul ce părea a fi mult prea mare pentru ea. Și secvențe din imaginile trecute păstrate în memorie și din cele prezente, chiar acolo sub ochii ei, într-un mod ciudat, prinseră să se rotească ca pietricelele colorate ale unui caleidoscop, tinzând să se unească într-o singură dar instabilă imagine; culoarea pielii... adunarea firelor de nisip într-o singură și pentru un moment finit - nemișcată - grămăjoară de nisip pe fundul clepsidrei... și mai presus
ECOUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382493_a_383822]
-
rătăcit iubirea în labirint , În umbră clipelor oprite , Cu aripile întinse peste timp... M-aș ridică din ape Să zbor din visul meu inert , Cu aripile în zările albastre Să-ți scutur cerul violet... În dânsul aerului nedespărțiți Să ne rotim în doruri multe Și să cădem din înălțimi Cu stelele cununa-n frunte . gabrielaenerusu Referință Bibliografica: În dânsul aerului / Gabriela Rusu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2064, Anul VI, 25 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gabriela Rusu
IN DANSUL AERULUI de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383846_a_385175]
-
ce fel de făptură le-a călcat pragul. Cu sfială m-am apropiat de un raft al bibliotecii, un raft în care am observat câteva cărți voluminoase. Erau asemenea elefanților din savană, un fel de zeitate pentru cărțile ce se roteau în jurul lor. Am pus mâna pe o carte și am deschis-o. O mulțime de cuvinte mi-au săgetat chipul. Nu, cartea ce am deschis-o nu era asemenea unui elefant, indiferent cât de voluminoasă îmi părea, ea semăna cu
O CARTE PENTRU O PALMĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383841_a_385170]
-
trecută, o lume de soldați, de victime, de regi și de președinți, de dictatori și de democrați, o lume care se repetă că într-o roată a norocului învârtita la nesfârșit și care, în scurte opriri, arucă celui ce o rotea monștrii jucăriilor de pluș, ori de cauciuc negru și dizgrațios...speranțele noastre de mai bine... Suntem într-un perpetuu război cu noi înșine și din prea multa delicatețe nu mai reacționăm în niciun fel la această realitate crudă și gândim
ROMANUL DIANEI de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383759_a_385088]
-
ocazii. Am înțeles că întreaga construcție este din „lemn și piele”. - Cum adică, domnule? Lemn și piele... o construcție, o casă? - Casa e din lemn și mobila e toată din piele, mi-a șoptit acel lucrător în timp ce-și rotea ochii de jur împrejur, cu teamă să nu fie auzit de vreun șef, probabil. Și are sobe din alea... cum să le zic eu... din cărămidă și teracotă, de arde focul la vedere... din alea...cămine, dom’le! - Aha! Așa
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1390 din 21 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383791_a_385120]
-
zâmbi de propria-i prostie. „Când strângi în brațe un stejar mare și falnic, acesta îți redă din forța și puterea sa”. Așa că îi luă pe rând în brațe. Deodată îl cuprinse o amețeală ciudată. Cei doi stejari parcă se rotiră în jurul său împreună cu pădurea și iazul cel înverzit de alge. Ridică instinctiv privirea către bolta cerului și printre coroanele copacilor observă cu uimire că și soarele își schimbase poziția. Deși astrul zilei era aproape la apus, părea că acum răsare
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
sfințenie valorile naționale. Timpul pare un râu vijelios care rupe totul în calea lui. Adulții uită să mai trăiască alergând după cele materiale spre a oferi un trai liniștit copiilor, sădindu-le în suflet ideea că totul în viață se rotește în jurul unei singure noțiuni, banul. Copiii îmbrățișează această idee și ajung asemenea păianjenului din fabula „Păianjenul și melcul“ a scriitorului George Coșbuc, păianjen care-și țese pânza în case străine, e slugă în patria celui străin și crede că e
DIN IUBIRE PENTRU GLIA STRĂBUNĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384071_a_385400]
-
vis, împletesc fum, Peste imprevizibila clipă-a milei. Sufletu-mi intră-n acest imperiu, acum! Țâșnesc nemaipomenite situații Proiectate alb pe un ecran aburos, Cuvintele curg speriate-n creații Spre capătul văzduhului miraculos... -Zeii nebuni, printre colți înfipți de lumini, Rotesc, un schimb de secunde, în esențe, Tremură clipe,-n plânsul de iarnă, regini, Vântul răbufnește cu luminiscențe... Târăsc neliniștea peste presimțire, Sunt prea uimită, sunt prea înfricoșată! Alerg la-ntâmplare, alerg în neștire, Alerg cu teamă, cu lacrima-nghețată... O
ALERG LA-NTÂMPLARE de LIA RUSE în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384075_a_385404]
-
speranța că vom putea publica volumul de ... - Măăăi ...., urlă redactorul-șef, voi credeți că în perioada în care industria noastră grea și agricultura vin cu lucrări științifice de specialitate, editura noastră comunistă va publica dejecțiile voastre literare cosmopolite, capitaliste ? Se roti pe scaunul directorial și aruncă cu dezgust pe birou manuscrisul pe care micuțul cenaclu din Petroșani l-a trimis (să nu uităm că pe vremea aceea, în București, Cristian Tudor Popescu, pe vremea aceea Cristian Popescu (fără Tudor în nume
AUZI ? MUZICA ÎNGERILOR, IUBITA MEA ! ESTE MOMENTUL TRECERII NOASTRE ÎN UNIVERSUL SPIRITUAL … ( PARTEA A DOUĂSPREZECEA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383388_a_384717]
-
mai slabă, că e cam târziu! ''- imi răspunse el și eu mă conformai de îndată. Își sorbea liniștit cafeaua urmărind când și când zborul porumbeilor, ca niște puncte pe cer. Era mândru de ei. Și eu îi iubeam. Acolo sus, rotind deasupra casei noastre... Reînnoda firul povestirii. Într-o după-amiază, ca-n atâtea altele, oamenii veneau cu trenul din direcții diferite, pe unde avuseseră treaba. Atunci a sosit și față de care îți povestesc, din București, cu un pachet mare în brațe
BRODERII de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383489_a_384818]
-
în: Ediția nr. 2255 din 04 martie 2017 Toate Articolele Autorului ȘPRING ȘI SPRING M- am născut și am copilărit într-un oraș mare, cu blocuri-turn, parcuri de agrement, Filarmonică și Teatru, cinematografe și magazine cu scări rulante și vitrine rotindu-și fețele după anotimp, patinoar și bazine de înot, ștrand, biserici seculare, cu oameni grăbiți să treacă prin timp, cu un ritm al vieții trepidant, intrat în cadența universului, nu-i lipsea nimic ! Orașul simfoniilor, așa e supranumit de vreo
ȘPRING ȘI SPRING de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383513_a_384842]
-
din 09 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului În sistemul solar personal Am găsit printr-un studiu banal O a zecea planetă prezentă Și-o privesc telescopic atentă. E-o planetă din pur diamant Pentru soare e soț și amant Se rotește-n cadență și-ar vrea Să-amețesc pe orbită cu ea. N-am crezut că-i atât de aproape Mii de ani de lumină străbate Într-un ceas fiindcă drumul nu-i greu, Ea era lângă mine mereu. O planetă se
PLANETA DE DIAMANT de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383534_a_384863]
-
vrea Să-amețesc pe orbită cu ea. N-am crezut că-i atât de aproape Mii de ani de lumină străbate Într-un ceas fiindcă drumul nu-i greu, Ea era lângă mine mereu. O planetă se-nvârte cu noi, Ne rotim într-un dans amândoi. N-am putea să strivim niciodată Diamantul din casa de piatră. Referință Bibliografică: Planeta de diamant / Gigi Stanciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1195, Anul IV, 09 aprilie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Gigi
PLANETA DE DIAMANT de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383534_a_384863]
-
restricție impusă de „homo religiosus” adică popime este „relevarea științelor” numai prin reprezentanții calificați a Domnului. Noi vedem, simțim că pământul și nu soarele se învârtește, dar Dumnezeu a „relevat” popimii că pământul este centrul absolut al lumii care se rotește în jurul lui. Și pentru „petele din soare” descoperitorii lor au murit pe rugul credinței deoarece au îndrăznit să-l „murdărească” Ar rezulta că omul nu are nici dreptul să gândească deoarece pângărește religia prin această activitate. Atunci ce are voie
ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NATURĂ de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383437_a_384766]
-
Slobodă și știrbă-n zâmbet... Mai - Gustar - Răpciune; Căci abia începe ziua, luna... anul în Gerar, Că-i sfârșitul de la Undre și-apoi Făurar. Timpul deapănă fuiorul și își toarce pleata Schimbă orele cu râvnă, o secundă-n alta; Se rotește-n loc cadranul, parcă stă pe loc Al său rotocol de vreme îi un cerc de foc. Soarele răsare-n fugă... și apune făr' să-l vezi Luna fuge printre stele, licărul de ceară-i pierzi, Luciul de izvor cu
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
spune?Slobodă și știrbă-n zâmbet... Mai - Gustar - Răpciune;Căci abia începe ziua, luna... anul în Gerar,Că-i sfârșitul de la Undre și-apoi Făurar.Timpul deapănă fuiorul și își toarce pleataSchimbă orele cu râvnă, o secundă-n alta;Se rotește-n loc cadranul, parcă stă pe locAl său rotocol de vreme îi un cerc de foc.Soarele răsare-n fugă... și apune făr' să-l veziLuna fuge printre stele, licărul de ceară-i pierzi,Luciul de izvor cu spume gâfâie
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
regatului. Treptat îmi reglez ritmul după rotirea soarelui. Îmi desfac pâlnie gândurile să treacă prin ele parfumul așezării... De se așază pe flori, mă așez în petale, de se așază pe stânci, mi se calcifiază zarea, de vâltoresc căutarea, mă rotesc, evantai pentru respirații, înspre punctul de sprijin. Mă răsucesc până la stoarcere, până la întoarcere, până la direcția potrivită cu sensul luminii. M-am întors la geneză. (29 ian. 2017) Referință Bibliografică: Întoarcere la geneză / Iulia Dragomir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
ÎNTOARCERE LA GENEZĂ de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382826_a_384155]
-
Când era singură numai cu bolnavul, se așeza în genunchi și cu ochii în lacrimii se ruga lui Dumnezeu să dea sănătate iubitului imobilizat la pat. Ruga i-a fost ascultată, iar după două săptămânii Ică s-a trezit, a rotit ochii prin cameră, apoi privirea a rămas fixată pe chipul ei. -Știu cine ești. -Îți amintești de mine? -Da, îmi amintesc, ești zâna cea bună, omul care m-a oprit să comit o infamie, mulțumesc! Glasul bărbatului era slab, cu
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XIV de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382778_a_384107]
-
puiul de șopârlă fericit. Conținuturile din cutii dispăreau de la zi, la zi, fără ca cineva să remarce lipsa acestora. Ușile erau sigilate și nu existau semne că vreo persoană ar fi umblat la lacătele sau la cheile de la intrarea în depozit. Rotindu-se prin clădire, Dino se trezi în fața unei oglinzi uriașe. Întâi se sperie. Crezu că nu este singur, că o arătare ciudată, mare, trăiește alături de el, acolo, în incintă. Apoi, se mișcă și observă că gesturile sale erau aceleași cu
„COTYLOSAURIA DIN LIVADĂ” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382870_a_384199]
-
se gândi Dino. Și încercă să iasă prin fanta, prin care intrase la începutul iernii. Nicio șansă. „Ce mare am crescut !” , își spuse Dino. „Prafurile și pastilele de aici se pare că au avut un efect miraculos asupra mea! ”. Se roti și nu găsi niciun locaș prin care ar putea ieși. Dino se sperie că a rămas prizonier în incintă pentru totdeauna. „Trebuie să găsesc o soluție. Acum sunt prea mare și nu pot să mă mai strecor prin orice orificiu
„COTYLOSAURIA DIN LIVADĂ” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382870_a_384199]