12,373 matches
-
persoana din stânga-spate mă întreabă: - Cum de îi lași să construiască o astfel de casă? (Se referea la faptul că nu era în stilul clasic al construcțiilor pătrate sau dreptunghiulare cunoscute de noi până acum; era circulară, dar nu perfect rotundă, avea și un fel de stâlpi ornamentali de la care pleca mai departe zidul. Acum, după ce am desenat-o în plan, îmi dau seama că era ca un trifoi cu patru foi sau ca o cruce. Avea acoperișul cu multe turnulețe
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
văzu o statuetă mică, dar cu forme pline, cu mișcări sigure și cochete, cu deplină stăpânire a tuturor mijloacelor feminine de seducție. Avea o rochie albă, de o ingenuitate calculată. Decoltată tare, cu subsuoarele goale, cu brațele ca două fluiere rotunde și subțiri, goale; era învăluită într-un tul transparent care le mărea goliciunea, încheiat sus, la gât, cu un guler de blană strâns până sub bărbie, cu aere de falsă modestie. Deasupra blănii albe, un cap de pisicută de acelea
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
de dansatori zugrăviți în imagini amestecate ca într-un puzzle distorsionat:” Avea pe cap un fel de perucă mare, stufoasă, așezată ca o claie...un fel de câlț creț. Sub acel păr de albinoză stă un cap botit, cu ochi rotunzi dar înfundați în orbită și circuiți de ochelari bombați: un cap de ciufă speriată de lumină) Dansa cu mișcări ridicule, ca un bondar croit caraghios, greoi și comic pe suportul piciorușelor subțiri.” Grotescul descrierii scoate la iveală sensibilitatea naratoarei care
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
e posibil, ar vrea, spera etc. ICOANA FECIOAREI În capitolul “Icoana fecioarei”, scriitoarea deschide acest fragment cu o frază scurtă, plată, ca o sentință: ”Icoana Fecioarei, a Mariei, Manuela simțea că nu o iubește...” Chipul prea blând cu ochii prea rotunzi și limpezi, chipul ei inocent și fericit, o uimeau pe eroina care nu înțelegea acea iubire fără imeneu. Atitudinea de neînțelegere a simbolului Fecioarei Maria nu mai surprinde, Manuela este sclava unei senzualități proprii, pe care nici nu este capabilă
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
o familie burgheză și de a fi trăit într-o societate superficială, de "snobi". Alese astfel, citatele sunt mai degrabă dezamăgitoare. Se întrevede în acest jurnal o mare singurătate, cîteva tristeți vechi și o enormă preocupare pentru scris. Ca episoade rotunde, Camil Baltazar decupează din jurnalul scriitoarei două: cel al îngrijirii soldaților bolnavi, în primul război mondial, în gara Focșani și cel despre începuturile literare îndărătul cărora se află unchiul dramaturg. Practic Hortensia Papadat-Bengescu scrie tot timpul, în gând, fără să
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
până acum în cercul exterior trec în cercul interior și dezbat o altă problemă controversată, iar cei care au fost în cercul interior se mută în cel exterior, devenind acum observatori. Fishbowl îmbină cel mai bine elemente din tehnicile meselor rotunde, dezbaterii, tehnica panel formal, forum, simpozion, asigurând un mediu controlat, dar dinamic în are se pot exprima un evantai extrem de larg de idei și de sentimente deopotrivă. Reuniunea Phillips 66 Metodă de tip brainstorming, această metodă permite utilizarea unui număr
Politica demografică a regimului Ceauşescu by Moţoiu Virginia () [Corola-publishinghouse/Administrative/91523_a_92998]
-
totul începe să fie foarte frumos.” De remarcat este faptul că autoarea manifestă o anumită înclinație spre conținutul moralizator al întâmplărilor, extrăgând componenta creștină, pe care o prezintă cu valoare axiomatică: „Nu trebuie să uităm că roata se întoarce, este rotundă, ceea ce am dat, aceea ajungem să primim. Am făcut bine, bine primim. Am făcut rău, rău primim. Am uitat să-i vizităm pe cei dragi la sărbători sau nu am vrut, acest lucru îl deprind și copiii noștri și la
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
singuri. Alteori, mergeam și ne răsturnam în zăpadă. O ocupație plăcută a mea și a surioarei mele Mariana era să facem babe de zăpadă - caraghioase băbuțe aveam noi. Erau trei bulgări mari de zăpadă, care ar fi trebuit să fie rotunzi, dar mai mult păreau să fie niște ouă gigantice. Puneam acești bulgări unul peste altul. Puneam morcovul, apoi niște ochi din cărbuni și-i făceam și gură. Dar baba noastă trebuie de îmbrăcat, și atunci, găseam o căldare veche, găurită
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
în clipa când o să-ți pară rău, nu că nu ai avut timp, ci că nu ai dorit să ți-l faci. Dacă ai o dorință sinceră, găsești timp, găsești surse. Nu trebuie să uităm că roata se întoarce, este rotundă, ceea ce am dat, aceea ajungem să primim. Am făcut bine, bine primim. Am făcut rău, rău primim. Am uitat să-i vizităm pe cei dragi la sărbători sau nu am vrut, acest lucru îl deprind și copiii noștri și la
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
feți-frumoși” - își spune în gând). Teodora se lasă luată în brațe ca un copil, spre a fi dusă... unde altundeva decât în pat? El îi admiră mijlocul subțire și picioarele frumos desenate. Pe când îi prinde în palme fesele mici și rotunde, cu buzele se plimbă pe abdomenul ei catifelat și perfect întins, ajungând la celelalte buze, ale ei, aproape erecte. Pentru că l-a privit oarecum mirată (așa i s-a părut lui), îi răspunde în șoaptă: „E ca și cum i-aș săruta
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
a reușit să-și mascheze uimirea, așteptând cu nerăbdare reîntâlnirea cu „povestașul”: „- Știi că părintele Ioan a înviat?! Am vorbit cu el alaltăieri, în Târgul N.” „- Nu mai spuuune!...” a exclamat vărul C., privindu-l cu ochii lui mari și rotunzi, fără măcar să clipească. Părea sincer mirat și oarecum decepționat că evenimentul trăit de el cu atâta intensitate s-a pulverizat dintrodată. „Caz tipic de mitomanie...” - notează P.H.L. în marginea relatării Profesorului. „Mană cerească pentru scriitori gen Brătescu-Voinești, cu al său
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
din cap și spuse șoptit: N-are rost... zău...eu... Te rog, insistă Ilinca. Nu, se opuse hotărît Virgil. Acum nu-i momentul potrivit ca să-ți recit... crede-mă... O să-ți recit altădată. Nu te supăra. Păcat, spuse cu gura rotundă Ilinca... De-ai ști cît de mult îmi plac poeziile! Mai ales cele scrise de Eminescu și... și alții... Îmi pare bine că scrii și tu. Cine știe?... Dar versurile tale au rime? Depinde... am și cu rime... am și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
nu reuși decît să scoată un fel de sîsîit ca de gînsac, apoi se lăsă păgubaș. Și, pentru a nu-l ucide pofta stîrnită de povestea Bărzăunului, vîrî mîna în plasă și mai luă un măr. Numai ochii lui, săracul, rotunzi și umezi, vorbeau despre suferința năprasnică pe care o trăia. Știi ceva, Bărzăune, se rugă de el Ilinca apucîndu-î de braț, nu vrei să venim odată aici numai ca să prindem păstrăvi și să-i frigem așa cum zici tu? Cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
încet, cu mîinile la spate și ochii în pămînt, de parcă s-ar fi dus la eșafod. Departe, în fața lui, se puteau vedea alergînd cît puteau de repede Ilinca și Nuțu... Iar norul de la asfințit se făcuse mai mare și mai rotund, aidoma unei pleoape trase pe un ochi ce nu vrea să se mai deschidă. Unde se vede că încă mai sînt cazuri în lumea asta cînd unii trudesc din greu, iar alții trag foloasele D e data asta, noua expediție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Profesorul privind primele imagini, îl întreabă pe Robo dacă vede cum arată Pămăntul privit din spațiu. Robo răspunde scurt: turtit. Bravo Robo, îl laudă profesorul, plat nu-i, cum credeau unii oameni cu sute de ani în urmă, dar nici rotund ca planiglobul folosit la orele de geografie, la școală. Dar știi de ce? L-a întrebat profesorul. Robo a răspuns tot scurt: nu. Bravo! După multe ieșiri în spațiu am reușit să cartografiez doar jumătate de Pămănt. Interesează 6 modul în
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
opresc. Dl. profesor a făcut din spațiu mai multe măsurători ale Pămăntului. O să vă spună dănsul. Profesorul: Din spațiu am făcut multe măsurători pentru cartografierea Pămăntului. Vă rog proiecție. Animație. Vom constata că Pămăntul nu-i nici plat, dar nici rotund. Este un “genoid” care arată diferențele de forță gravitațională pe Pămănt. Cauza: lipsa de uniformitate a cămpului gravitațional care este influențată de grosimea solului, compoziția lui - unele zone au mine de fier sau alte minerale. Depinde de atracția Lunii, mică
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
staționar și toate planetele Sistemul nostru Solar se învărtesc în jurul lui, a dovedit fenomenul gravitației și influența asupra ființelor vii. Evelin: Este deja membru al Academiei Universului. Darwin: Domnul Giordano Bruno care a demonstat că Pămăntul nu este plat ci rotund. A fost declarat eretic și excomunicat de către biserică, marginalizat și deposedat de toate onorurile publice meritate. Evelin: Dl. Giordano Bruno a avut perfectă dreptate; vă confirm că în Univers nu există nici-o planetă plată ci numai rotundă, teoria fiind deci
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
este plat ci rotund. A fost declarat eretic și excomunicat de către biserică, marginalizat și deposedat de toate onorurile publice meritate. Evelin: Dl. Giordano Bruno a avut perfectă dreptate; vă confirm că în Univers nu există nici-o planetă plată ci numai rotundă, teoria fiind deci valabilă în tot Universul. De aceea voi face propunerea ca dl. Giordano Bruno să fie primit în Academia Universului! Giordano Bruno: Mulțumesc dar mi se pare prea mult și atăt de departe de Pămănt și de istorie
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
Remarc și prezența domnului Johannes Kepler, care după ce Copernic demonstrează că Soarele se află și nu Pămăntul în centrul Sistemului nostru Solar, emite teorii care au devenit în timp legi. Mai întăi Kepler stabilește că orbita unei planete nu-i rotundă ci eliptică și că viteza de rotație este mai mare în funcție de apropierea de Soare. Evelin: Domnule Kepler, teoriile dumneavoastră au fost unite, prima și a doua lege, publicate în 1609! Profesorul: Cu legile domnului Kepler s-a putut definitiva legea
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
este refractară receptării, tocmai pentru că un agregat confuz, dizarmonic nu induce cititorului sentimentul certitudinii ontice. Un gazel al lui Hafiz, un sonet al lui Petrarca, o poezie a lui Goethe, Baudelaire, Tagore etc., oricât de extinse ar fi, constituie un rotund indisolubil din care nu se poate scoate nimic și nici se poate adăuga ceva. Generează un intens sentiment de "ordine și frumusețe", cum se exprimă autorul cărții Les fleurs du mal, de "ordine sublimă", cum cere Hölderlin. De exemplu, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
forme de absolut: cognitiv, ontologic și axiologic. a. Absolutul cognitiv nu ar putea fi atins de om decât dacă am reuși să cuprindem în aparatul cunoașterii întreg infinitul (expresie improprie, totuși: infinitul nu poate fi considerat un întreg, o totalitate "rotundă", izvorăște mereu din el însuși); la fel și în ce privește desfășurarea temporală din neînceputuri până în momentul de față. Mai mult, cosmosul este mereu în devenire, nimeni nu poate ști vreodată încotro se îndreaptă evoluția sa. Ca atare, Joseph Arthur Gobineau avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
uomo universale care a creat nu numai pe plan științific astronomie. matematică, medicină, dar totodată a creat și viețuit pe plan filozofic și liric de la tonalitate melancolică: Ivirea mea n-aduse nici un adaos lumii, Iar moartea n-o să-i schimbe rotundul și splendoarea. Și nimeni nu-i să-mi spună ascunsul tâlc al spumii: Ce sens avu venirea ! Și-acum ce sens plecarea ? până la zbor mistic: La cei răi nu-mi voi spune, nici la cei buni secretul. A gândului esență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
din nou au înnoptat. "Toată știința noastră cuvinte fără sens". Nici o logică, nici o filozofie nu a pătruns misterul. "Căci neputință-i totul ce-un sân a conceput": Ivirea mea n-aduse nici un adaos lumii, Iar moartea n-o să-i scadă rotundul și splendoarea. Și nimeni nu-i să-mi spună ascunsul tâlc al spumii: Ce rost avu venirea ? Și-acum, ce sens plecarea ? Dar transfigurarea prin poezia absolută face să tacă vocile deznădejdii și ale tăgadei: Surâs și puritate! O, răsărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
personaje alb negru, personaje color și personaje care deja nu mai au chipuri, ci sunt sudate într-un alai al figurației acelor ani. Era o casă mică, ticsită de cărți, de oglinzi mari și mai puțin mari, încadrate de rame rotunde, rectangulare, ovale, ca niște ochi curioși, gata să memoreze tablourile inadec vării noastre familiale. Mereu plină de lume. Lume bună - actori, fotografi, literați pe care mama, din ce în ce mai tânără, parcă, îi vrăjea cu vreunul din talentele ei, îi făcea să se
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
amorțite ca să mă primească și pe mine stivuind dedesubt atlase botanice înțesate de schițe în peniță („Ale tale?“ o întrebam pe Lea, „Nu știu, nu-mi mai aduc aminte“, dădea ea din umeri). Pernele turcești de pe jos, din bibliotecă, surorile rotunde ale covorului neobișnuit de mic și de pătrat, cu fir gros, aspru și gros. În sfârșit, patul strămătușii, înspăimân tător nu atât din pricina nopții de demult, petrecută dincolo de draperiile lui (în timp, devenise o amintire întrucâtva duioasă - fuseserăm împreună și
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]