1,850 matches
-
ne preciza raporturile dintre această societate și adepții Rozei + Cruce, pentru că, la urma urmei, ce este acest nobil voiajor numit Phileas Fogg dacă nu un Rozacrucean?... Și apoi, nu face el oare parte din Reform-Club, ale cărui inițiale R.C. desemnează Roza + Crucea reformatoare? Și acest Reform-Club Își Înalță clădirea În Pall-Mall, evocând astfel Încă o dată Visul lui Poliphilos. (Michel Lamy, Jules Verne, initié et initiateur, Paris, Payot, 1984, pp. 237-238) Reconstituirea ne luă zile Întregi, ne Întrerupeam lucrările pentru a ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
altor societăți secrete, 11.01.1877: extras din Isis Unveiled, 1877, II, p. 390) Îi Întâlniserăm de prea multe ori, Încă de la primele manifeste ale Rozei-Cruce. Încă din 1620 apare În Germania o Rosa Jesuitica, unde se amintește că simbolismul rozei este catolic și dedicat Sfintei Maria, Înainte de a fi rozacrucean, și se insinuează că cele două ordine sunt solidare, iar Roza-Cruce e numai una dintre reformulările misticii iezuite pentru uzul populațiilor Germaniei reformate. Îmi aminteam cuvintele lui Salon despre ura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
ia În căsătorie pe Blanche d’Artois și primește și titlul de conte de Champagne, pune trandafirul roșu din Provins În stemele sale, și iată de unde vine războiul celor două roze, dat fiind că familia York avea ca Însemn o roză albă.“ „Și cine ți-a spus ție toate astea?“ „O cărțulie de două sute de pagini editată de Oficiul de turism din Provins, pe care am găsit-o la Centrul francez. Dar n-am terminat. La Provins există o fortăreață ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Surori, pe Stricta Observanță și pe Ordo Templi Orientis, pe Iluminații din Bavaria și din Avignon, pe Cavalerii Kadosh, pe Aleșii Cohen, pe Perfecta Amiciție, pe Cavalerii Pajurei Negre și ai Cetății Sfinte, pe Rozicrucienii din Anglia, pe Cabaliștii lui Roza+Cruce de Aur, pe Golden Dawn, pe Roza-Crucea Catolică a Templului și a Graalului, pe Steaua Dimineții, pe Astrum Argentinum și pe Thelema, pe Vril și pe Thule, pe orice antic și mistic uzurpator al numelui Marii Frățietăți Albe, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
l’univers“? Dimpotrivă, el servea la suspendarea universului de propria-i turlă - e firesc, nu-i el Ersatz-ul Pendulului? Cum Îl numiseră? Supozitor solitar, obeliscul gol, glorie a sârmei, apoteoza pilonului, altarul aerian al unui cult idolatru, albină În inima rozei vânturilor, trist ca o ruină, colos pocit de culoarea nopții, simbol diform al forței inutile, miracol absurd, piramidă indiferentă, chitară, călimară, telescop, prolix ca discursul unui ministru, zeu antic și fiară modernă... Era toate acestea și multe altele, iar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
poeziilor ce aparțin adepților acestei tendințe, nu reprezintă absolut nimic. În fantezia halucinantă a parnasienilor, antichitatea capătă culori vii, picturalul, vizualul dominând totul: nimfe apetisante cu sâni albi, coborând din spații marmoreene, cu corpuri grațioase, îmbietoare, de culoarea petalelor de roză, împrăștiind parfumuri de trandafir, levănțică, liliac, cu îmbrățișări mlădioase, într-o muzică misterioasă a harpelor, cu apariția bacantelor într-un ménage à trois, ”triplu delir“ etc. Pe de altă parte, Nordau ne avertizează că parnasienii blesteamă și blasmemiază prin mesajul
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
Cugno, postfață de Ion Bogdan Lefter, Editura Paralela 45, Pitești, 2004 Dugneanu, Paul, Suprarealismul poetic românesc, prima perioadă: 1928-1945, Editura Muzeul Literaturii Române, București, 2005 Eliade, Mircea, Profetism românesc, vol. I și II, ediție și prefață de Dan Zamfirescu, Editura Roza Vînturilor, București, 1990 Emilian, Constantin I., Anarhismul poetic, Tipografia „Bucovina”, București, 1932 Enescu, Theodor, Scrieri despre artă, I. Ștefan Luchian și spiritul modern al picturii românești, cuvînt-înainte de Alexandru Paleologu, ediție îngrijită de Ioana Vlasiu, Editura Meridiane, București, 2000 Enescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
renană. Chestii pentru poponari și naziști, se pare. „Vâră-ți crucea În cur, tataie...”, se gândi visător Bruno, trăgând cu coada ochiului la fundul neveste-sii - o frumusețe -, care Îngenunchease lângă aragazul de voiaj. „Iar la urmă vâră-ți și roza...”, Încheie el În gând, când ea, cu sânii goi, se ridică poruncindu-i bărbatului să schimbe copilul. În tot cazul, acum ea dansa cu Karim. Formau un cuplu bizar, el cu cincisprezece centimetri mai scund, durduliu și șmecher, lipit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
mereu, din partea soartei, vreun nou semn, vreo dulce hotărâre,” ceea ce e o nouă aluzie, nu numai la cele două domnii ale lui Henry VI. Da, dar acum nu-i toamnă, își spune Iulia. Și împăturind petecul de hârtie însoțitor al rozelor, îl aruncă la coș cu indiferența sau cruzimea fără fisură a femeii care nu iubește. Nici măcar florile nu le ia acasă. Găsind prin vestiar o carafă rămasă fără toartă, o umple la chiuveta din WC și-i așează pe cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
exprime ceea ce trebuia, incapabilă de-a le împiedica să exprime ceea ce trebuia... Și cât de simplă, cât de sublim de cunoscută a fost povestea spusă de trupul ei!... A fost ca atunci când povestește briza despre ce este ea, când povestește roza despre ce este ea... După degetele mele delicate, atente și recunoscătoare au urmat lucruri mai lacome, instrumente ale plăcerii lipsite de amintiri, de maniere, de răbdare. Pe acestea sclava mea le-a întâmpinat cu aceeași lăcomie... până ce nici chiar Mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
Însemnări pentru un tratat de cocotologie / 13 Pentru o păsărică / 47 În loc de epilog, Unamunococotolog? / 53 Fotografii / 59 Notă asupra traducerii / 65 Bibliografie / 67 Pajaritas de rima Miguel de Unamuno Pajaritas de rima, cantares de papel; escarceos de esgrima, que apenas roza piel. Ya de niño me hacía mis juguetes, Señor; gozaba cada día jugar al creador. Pajarita de escuela -¡y qué duro era el banco! su recuerdo me vuela triangulado y blanco. Păsărele de rimă1 Traducere de Carmen Bulzan Păsărele de
Însemnări pentru un tratat de cocotologie by Miguel de Unamuno () [Corola-publishinghouse/Science/1089_a_2597]
-
lume a sexului total; așa cum unii se drogau, chiar știind că astfel Își vor grăbi sfîrșitul, de data aceasta alții - sau de-a valma - ar fi mărit miza: totul sau nimic! O plăcere carnală imensă: În locul morții albe, alegînd una roză. Un mixaj bisexual ar fi fost dorit de mulți, puterea exemplului și curiozitatea dovedindu-se hotărîtoare În alegerea lor. Unii deja făcuseră pasul, fără să fi fost de la natură plămădiți aparte, ci pentru că vroiau să Încerce totul; bărbați și femei
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
unui gramofon. Asculta Veta, nu s-ar mai fi dezlipit de lângă uluca bisericii: Carmencita, Nume scump Ce alină dorul, Carmencita, Ești speranța și fiorul, Te dorește gândul meu Ca pe-o narcoză, Mi-amintește De-un parfum uitat, De-o roză, Carmencita... Parcă-i venea să plângă. Glasul femeii, răzbind din pâlnia de tablă, o întrista fără să știe de ce. 252 De alături, se auzea vocea maică-si: - Veto, pe unde ești, Veto? Hai acas', că vine Aristică și iar nu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
omenească? - Perdeaua de vis-a-vis se dete puțin într-o parte și prin faldurii ei albi apăru un blond cap de copilă. Râdea. - Maria! șopti el cu inima strânsă. Părul ei cel blond și împletit în cozi cădea pe spate; o roză de purpură la tâmplă, gura micuță ca o vișină coaptă și fața albă și roșă ca mărul domnesc. După ce râsese - cine știe de ce? - ea lăsă perdeua să recadă. Dară inima lui se contrase cu violență, căci el înțelese sensul, dar
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
dorință... ci, limpeziți, nespus de adânci, te-ai fi uitat zile întregi în ei. Liniște și o melancolică pace era în adâncimea lor... Și în acea față atât de palidă, plină dar tristă, surâdea suferitor oarecum gura de purpură... o roză a Ierihonului a cărei frumuseță nu se trece. Ea s-- apropia încet prin aleele străbătute de seninul nopții, pe cărările albe zugrăvite cu umbrele mrejelor de frunze. Ea-l văzu, dar nu-și iuți pasul. I ghicise ea caracterul? Poate
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
cu toate acestea centrul astui tablou ești tu! tu! tu... nu s-aude nimic, departe-n vo grădină cântă privighetoarea și s-aude vuind încet o roată de apă... și tu, floarea curățeniei, privești tăcută și inocentă asupra acestei lumi... rozele înfloresc pe fața ta, strălucesc mărgăritarii în gura ta... tu, regină a sufletelor,... nu ești tu curată ca izvorul, mlădioasă ca chiparosul, dulce ca filomela, tânără ca luna plină, copilăroasă {EminescuOpVII 147} ca un canari, iubită ca o divinitate? Privește
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
dorință... ci, limpeziți, nespus de adânci, te-ai fi uitat zile întregi în ei. Liniște și o melancolică pace era în adâncimea lor... Și în acea față atât de palidă, plină dar tristă, surâdea suferitor oarecum gura de purpură... o roză a Ierichonului, a cărei frumuseță nu se trece. Ea s-- apropia încet prin aleele străbătute de seninul nopții, pe cărările albe zugrăvite de umbrele mrejelor de frunze. Ea-l văzu dar nu-și grăbi pasul. Îi ghicise ea caracterul? Poate
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
dorință... ci, limpeziți, nespus de adânci, te-ai fi uitat zile întregi în ei. Liniște și o melancolică pace era în adâncimea lor... Și în acea față atât de palidă, plină dar tristă, surâdea suferitor oarecum gura de purpură... o roză a Ierichonului, a cărei frumusețe nu se trece. Ea s-apropie încet prin aleele străbătute de seninul nopții, pe cărările albe zugrăvite cu umbrele mrejelor de frunze. Ea-l văzu, dar nu-și iuți pasul. Î [i] ghicise ea caracterul
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ceilalți cădeau în toate lăturile și nu știau ce vorbesc, chiuiau și se sărutau ca și când ar fi amanți - el singur sta în mijlocul lor senin, surâzând, și singurul semn că beuse era că paloarea sa obicinuită se colora c-un gingaș roza - ca acel al ofticei. Eu de felul meu nu puteam bea, dar într-adevăr că trebuia să mă mir de acel copil, acel înger cu păr negru * și lung, cu ochii de-un albastru așa de strălucit și de adânc
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
fine, aidem. Ajunși la casa bătrânului, intrarăm în odaia încălzită și familiară. Bătrânul sta, în durerea lui, mut, în fotoliul cel vechi, cu capul plecat asupra pieptului. Fata ședea visătoare lângă fereastră și se uita în fruntea înflorită a unei roze ce lucea ca o stea înfocată alături cu-ale ferestrei flori de gheață. O bătrînă-și făcea de lucru {EminescuOpVII 192} lângă gura sobei. Ziua era așa de posomorâtă încît în casă părea sară. Ei mai nu simțiră intrarea noastră. Ioan
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
făcea ca aerul și lumina din casă să doarmă pare-că. Singura schimbare a casei era că pianul venea acum de-a lungul păretelui de lângă fereastră, astfel încît clapele sale veneau tocmai alături cu fereastra, în care stau oalele cu o roză roșie și-nflorită și cu un palid crin, ca o copilă înamorată, și strălucit ca argintul. Ea-și aruncă blana de pe sine și rămase într-o rochie cu talie, de mătase sură. Tălioara ei subțire, s-o coprinzi cu mâna
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
tu c-o sărutare vei însenina-o! Și o să te iubesc, o să te iubesc cum îmi iubesc patria, cum iubesc pe Dumnezeu! Poesis!... Prin straturile de flori roiau fluturii nopții... arborii înfloriți își plecau ramurile îngreunate de flori albe și roza pe frunțile noastre - parfumul îmbătător al primăverei {EminescuOpVII 199} împluse cu suflarea sa răcoare și virgină piepturile noastre, gură-n gură îi sorbeam suflarea, ea, cu genele jumătate închise, nu rezista de fel dezmierdărilor mele melancolice... numai luna veghea ca
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
două mici ridicături a pieptarului. Fața era de-o paloare umedă, voluptoasă. Mânuțele ei erau reci, iar ochii înotau într-o lumină neobicinuită lor. - Ce fac? zise ea, surâzând și uitîndu-se la încheieturele degetelor și la vârfurile unghiilor ei de roză... Ce să fac? Nimica. Ochii, deși păreau că privesc cu ingenuitate de sub fruntea aplecată la degetele cu care se juca, totuși o privire furișă și neagră mă pătrunse cu raza ei până în suflet. - Cîntă-mi ceva, zisei cu vocea muiată și
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
asemenea unor aripi, ea o văzuse-n oglindă, căci se întoarse și, aruncîndu-se de gâtul meu, buzele ei încrețite și setoase căutau gura mea. Apăsai o sărutare lungă și înfocată pe acea guriță {EminescuOpVII 232} mică asemenea unui boboc de roză și, luîndu-mi pălăria, zburai ca nebun pe treptele cele de marmură cenușie a palatului tătine-său. Ajunsei în umila mea locuință de vis-a-vis și, nebun de instincte stârnite cu nendurare în pieptul meu, mă aruncai întins pe pat și-mi ascunsei
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
valurilor turburi... ele însă blonde și cu ochi albaștri ca idealele lui Ossian. Și m-aș răsfăța pe sânurile lor albe ca neaua de argint, și le-aș săruta ochii străluciți ca stelele, și le-aș săruta buzele roșii ca roza al luminei polare. Se poate ca bătrânul și întunecatul Nord să aibă fete[le] lui de-mpărat în palatele mărei mume, se poate cumcă razele stelelor blonde să pătrundă prin înaltele bolte de smarald a palatelor din fundul mărei. Se
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]