985 matches
-
o făcea, de față cu toată lumea, cu ou și cu oțet pe coordonatoarea evenimentelor publice. Era Într-o dispoziție mizerabilă și Înghițisem destule din partea ei pentru o singură zi. Fata pe care o umilea În clipa de față Își plecase, rușinată, capul, avea obrajii stacojii și speram, spre binele ei, că nu o să izbucnească În plâns. — Andy, treaba asta e de-a dreptul ridicolă. Spune da sau nu și basta! E și așa destul de nasol că eu a trebuit să chiulesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
sau să nu fii de acord cu păsăreasca asta. Și este păsărească, mai mult ca sigur. Una din chestiile alea create nebunește pentru a le pacifica pe bătrînele flămînde de sex. RÎse batjocoritor. Ca Serviciul Voluntar al Femeilor. Walting părea rușinat. — Ei bine, nu știam de chestia asta. — Oricum, nu-i atît de deosebit de tine, zise Duncan. — Ce vrei să spui? Întrebă Fraser zîmbind. — E cum a spus Watling. Amîndoi credeți că lumea poate fi perfectă, nu-i așa? Dar cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
care trăgeau pîrțuri, se pișau sau căcau la oală. Totuși, acum, În Întunericul absolut al celulei, și În ciudata și stînjenitoarea atmosferă declanșată de cîntecele lui Miller și Atkin, Își dădu seama Îngrozit de mișcarea furișată, neajutorată, intenționată, pe jumătate rușinată a mîinii lui Fraser. Un minut sau două rămase nemișcat, nevrînd să trădeze faptul că era treaz. Apoi Însă, Își dădu seama că nemișcarea Îi ascuțea simțurile: acum auzea respirația lui Fraser, mai aspră de data asta, Îi mirosea transpirația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
am mers cu ochii în pământ și am păstrat o tăcere stânjenitoare. La poartă, tocmai se îmbarcau ultimii pasageri pentru cursa de New York. —Du-te, îmi spuse, împingându-mă spre ușă. —Mulțumesc. O să-ți dau banii înapoi, i-am zis rușinată. —Las-o baltă. Trece-o la capitolul experiență. Doar fă-mi o favoare, nu mai accepta călătorii în avioanele particulare ale bărbaților însurați, OK? M-am târât până la avion lividă. Charlie chiar nu mă-nțelegea. Unei newyorkeze îi este fizic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
ca să numesc doar doi dintre ei. Vreau să zic, filfizonii englezi au ei un cod al onoarei aiurit, conform căruia niciodată nu spun nimic care ar putea fi luat câtuși de puțin drept laudă de sine. Adevărul e, am recunoscut rușinată, că Charlie are maniere impecabile și că eu m-am purtat azi ca o țoapă. —Dumnezeule, Julie, mă simt ca o ticăloasă. Crezi că o să mă ierte dacă-mi cer scuze mâine la petrecere? Și aș putea să-i dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
în cărbune. Dar domnul Scarlat îl întrebă alene pe Bobo: — Cine ți-a pictat geamul și ți-a desenat pereții, Robert? Domnul Scarlat era singurul care-i spunea pe nume: Robert. Bobo își ridică spre el ochii cenușii și murmură rușinat: — Eu, ta-tă. Iar-tă-mă! Domnul Scarlat tăcu. Tăcu și îl privi de parcă nu l-ar fi văzut. — Tu singur ai făcut aripile de vultur pe pereți cu cărbu nele? Tu singur ai pictat inorogul alb pe geam? Bobo își plecă ochii
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
venea să-i pupi de entuziasm. Rareori, bărbatul ascuns în disconfortul fetid din hasnaua dedesubt a closetului, mai rezista să nu iasă la iveală, de bună voie și nesilit de nimeni, în aerul geros de afară, pufnind, scuipând și înjurând rușinat și fără adresă. Ptiu, ptiu, ptiu! că tare mai pute, mărturisi, încurcat, Marin Tărniceru, leat din aceeași companie cu Nicanor, într-un rând, pe când ieșea, pe brânci, în hohotele găzarilor, de sub cabina de scânduri. Miroase tot așa de rău, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cu întrebarea-i specifică și care devenise obsesie pentru el: Sa-lut, Vladi-mire! Când pornim la Ierusalim, măi Vladi-mire? În vremea aceasta, contabila se ridicase cu o tresărire vizibilă, salutând: S'trăiți, tov secretar!... Imediat, roși pentru gafa făcută, corectându-se rușinată: S'trăiți, domnule Calaican! Mă scuzați! mai adăugă ea, rămânând în picioare. Calaican, care, de pe când fusese secretar de partid în unitate, știa că i se spune, primejdios de flatant, Tartorul, se răsti la ea amenințător, în poticnitele-i silabe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de carne, m-am mișcat de câteva ori, la un moment dat a Întredeschis ochii, a gemut de parcă și-ar fi dres vocea, eu am ejaculat, probabil speriat. Am căutat apoi baia, am adus un prosop, am șters urmele, fricos, rușinat și totuși fericit. Am plecat, am apucat s-o mai văd Întorcându-se pe o parte, zâmbind. I-am mulțumit În gând Încă o dată, am fost chiar tentat să mă Întorc și să-i sărut, recunoscător și tandru, obrazul. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
tânărul ofițer. Dacă nu se trezește la timp, foarte repede va ajunge pe foaia de pierderi a regimentului. Bine, respiră adânc...hai...încă o dată!...așa!...e mai bine acum? Da, mult mai bine. Mulțumesc! Continuă după o pauză cu glas rușinat: Îmi pare rău. Stai liniștit, toți am trecut prin așa ceva... Inclusiv dumneavoastră? Parcă nu-mi vine să cred. Răspunsul vine simplu și scurt. Chiar și eu. Replica francă a locotenentului face să dispară mare parte din încordarea acumulată în ultimele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
când, undeva în preajma lor, prăbușirea cu zgomot asurzitor a unui zid îi readuce la realitate. Se aud strigăte, curmate brutal. Camarazi de-ai lor își găsiseră moartea sub dărâmături. Ei, pentru moment, scăpaseră. Tăcuți, pleacă privirile spre pământ, ascunzându-și rușinați bucuria egoistă că supraviețuiseră, mulțumind în sinea lor cerului pentru norocul care le prelungise chiar și cu câteva minute viața hărțuită de nenumărate spaime. Bezna nopții se înstăpânește brusc peste ei, așa cum un scurtcircuit lasă fără lumină o cameră. Treptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
a umilit armata cu ocuparea Arab-Tabiei, pe când nu era păzită decât de vreo zece soldați ruși și, mai târziu, când rușii înaintau cu un regiment de cazaci, d-sa a ordonat soldaților noștri să se retragă, care s-au retras rușinați și indignați de nedibăcia guvernului d-lui Brătianu. Comisia europeană de delimitare s-a întrunit în sfârșit și, fiindcă d. Brătianu, prin pripirea sa simulată sau adevărată, a prejudecat cestiunea punctului Arab-Tabiei, acea comisiune, după cât auzim, nici nu s-ar
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
să afle pe banii cui a trăit ea toți acești ani la Petersburg, în ce relații este cu Afanasi Ivanovici și câtă avere a adunat. În sfârșit, dacă acceptă acum capitalul, nu-l ia ca o despăgubire pentru fecioria ei rușinată, de care n-are nici o vină, ci pur și simplu ca o compensație pentru soarta ei mutilată. Spre sfârșit atât de tare se înfierbântase și se ațâțase relatând toate acestea (ceea ce, de altfel, era foarte firesc), încât Epancin era foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
o consolez pe loc și s-o încredințez că nu trebuie să se considere atât de prejos față de ceilalți, însă cred că nu m-a înțeles. Asta am remarcat-o, deși fata tăcuse tot timpul, cu ochii plecați și îngrozitor de rușinată. După ce am terminat, mi-a sărutat mâna, eu am luat-o imediat pe-a ei și am vrut să i-o sărut, însă ea a smucit-o de îndată. Atunci, în acel moment, m-au văzut copiii, toată ceata; abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Era de la general, împăturit și pus într-un plic închis. Fața îl trăda pe băiat ce greu îi era să i-l transmită. Prințul îl citi, se ridică și își luă pălăria. — E la doi pași de aici, bâigui Kolea rușinat. Stă acolo cu o sticlă în față. Nu pricep cum de a făcut să i se dea pe datorie. Prințe, dragul meu, vă rog să nu le spuneți mai târziu alor mei că v-am adus biletul! De-o mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
bezmeticii ca să-i împlinească lui vrerea. Și, în pofida tuturor dificultăților, suta de mii, la care, în glumă și cât se poate de vag, făcuse aluzie Nastasia Filippovna, fusese în cele din urmă adunată, cu o dobândă despre care însuși Biskup, rușinat, vorbea cu Kinder numai în șoaptă. Ca și la precedenta întâlnire, Rogojin pășea în frunte, ceilalți îl urmau, fiind totuși întrucâtva temători, deși aveau conștiința deplină a privilegiilor lor. Dumnezeu știe de ce, cel mai mult se temeau de Nastasia Filippovna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
altul. Probabil, Lebedev avea ceaiul pregătit pentru el, întrucât apăru repede. Bătu ora unsprezece. Xtc "X" Ippolit își umezi buzele în ceașca de ceai pe care i-o întinse Vera Lebedeva, o puse pe masă și deodată, parcă jenat, aproape rușinat, se uită împrejur. — Ia priviți, Lizaveta Prokofievna, aceste cești, începu el să vorbească cu o grabă stranie, aceste cești de porțelan, de un porțelan, cred eu, excelent, pe care Lebedev le ține întotdeauna în scrin, sub sticlă, încuiate; niciodată nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
prisos; cu siguranță, prințul n-ar fi suflat o vorbă tot drumul, chiar dacă n-ar fi fost prevenit. Inima începuse să-i bată grozav de tare când auzise vorbindu-se despre bancă. Peste vreun minut, se gândi mai bine și, rușinat, alungă gândul absurd care-i venise în minte. După cum se știe sau, măcar după cum spun unii, la gara din Pavlovsk, în zilele de lucru, se adună un public „mai select“ decât duminica și de sărbători, când sosesc „feluriți oameni“ din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
văzut că Iov era plin de fapte bune, diavolul a avut ceva de spus Împotriva lui. «Oare degeaba se teme Iov de Dumnezeu ?ă Dar când, În atâtea nenorociri, Iov s‑a arătat Îndelung‑răbdător, dia‑ volul și‑a acoperit rușinat chipul și a fugit, nemaiavând nimic a spune Împotriva lui Iov. Așadar, atunci când vezi vreun om drept care, deși are multe virtuți, este Încercat de nenumărate nenorociri, să nu te miri. Și când vezi că cineva care face multă milostenie și
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
Părinți, așa sunt faptele de vitejie ale sufle‑ tului sfinților. Aceasta pentru că Dumnezeu este cel Care locuiește În sufletele lor. Iar pe Dumnezeu e cu neputință să‑L Învingă cel ce se luptă cu El, ci trebuie neapărat să plece rușinat și să fie biruit cu rușine. Nu este bine să lovească cineva cu piciorul În țepușă, cu alte cuvinte, nu se poate Împotrivi lui Dumnezeu fără a se lovi. 150 Suferința și creșterea spirituală Spiritualitatea creștină, prin exemplul sfinților martiri
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
dâră de melc în istoria evoluției sale. Prin imaginea de încovoiere , de aplecare, personajul induce chipul lui homo sapiens neanderthalensis, alcătuind un contur mai proeminent micimii caracterului și înfățișării sale. E o întoarcere cu coada între picioare, back to basics, rușinat bineînțeles că a trebuit ca altceva să îi demonstreze valoarea. Plânsul și rosul unghiilor nu sunt altceva decât rezultatul raportului dintre “mărunțelul” si univers. În final, observăm intenția apariției unui clișeu compozițional specific basmului, în care se face apel la
Un soi de basm: Basm, Daniil Harms. In: Apogeul by Astrid Corina Băgireanu () [Corola-publishinghouse/Science/878_a_1792]
-
de Hydroterapie (Iași, 1895). Asistența de specialitate a bolnavilor mintal era dezastruoasă la acea vreme. Dezolarea și lipsa de speranță faceau din categoria acestor suferinzi o turmă risipită, fie prin bolnițele mânăstirilor, fie prin odăile cele mai dosnice ale familiilor rușinate, fie pe drumuri. Brăescu ataca frontal această situație insuportabilă, în filipice care pot fi luate drept model: trebuie oare să moară fără ajutor sau în inchisoare cel ce și-a pierdut adesea numai temporar judecata care îl face să fie
Alexandru N. Br?escu - ctitorul spitalului Socola din Ia?i by C?lin Scripcaru () [Corola-publishinghouse/Science/83674_a_84999]
-
sunt deloc realiști cu privire la felul în care sunt percepuți de alții, evită dezaprecierile, prezintă o vie tendință de a domina în relațiile cu ceilalți, de a se impune,iar când se confrunt[ inevitabil cu deyaprob[ri devin adesea furioși, uneori rușinați și posibil depresivi. <footnote Pentru indivizii centrați doar pe scopurile lor individualiste, normele morale au semnificația unor cerințe footnote> 3.4.2.Responsabilitatea Fiecare individ trebuie să facă efortul moral de a vedea, alături de interesul lui personal, și interesele generale
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
copiilor. Au fost decapitați Constantin, Ștefan , Radu , iar când a ajuns la Matei, acesta s-a temut și s-a cuibărit În brațele mamei sale, dar Vodă l-a dojenit și i-a poruncit să-i urmeze pe frații lui. Rușinat, Matei primește și el botezul mucenicesc, a fost decapitat apoi, sfetnicul Ianache,iar la urmă Însuși Voievodul neînfricat Constantin Brâncoveanu, care Înainte de a fi decapitat s-a Închinat zicând ,,Doamne fie voia Ta.” Capetele le-au fost duse În vârful
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Gabriela Țandea () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92315]
-
o dăruiesc dumitale și familiei, de aceea ți-am zis să faci o casă bună și trainică, ca pentru un om muncitor cu mai mulți copii. Acum ia-ți casa și s-o stăpânești sănătos”. Zidarul a rămas uimit și rușinat. S-a întristat și și-a zis: „Am vrut să înșel și iată că m-am înșelat singur”. Și de atunci zidarul și-a schimbat felul de gândire și de trai. Lucra ca pentru Dumnezeu, știind bine că, deși nu
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]