1,724 matches
-
și câinii. Hei, își spuneau. Deci i-a fost frică, de fapt. S-o prindem. Lătrând din toți rărunchii, goneau prin iarbă și aproape mă ajunseseră când mi-am dat seama că blestemata de poartă se închisese și îmi prinsese rucsacul, făcând bucăți tot ce era înăuntru: creioanele de ochi, gloss-urile de buze (asta am descoperit mai târziu.) Trăgeam de poartă, sperând că porcăria naibii nu era închisă complet pentru că atunci aș fi fost prinsă aici cu aceste... fiare. Dar, prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
poartă, sperând că porcăria naibii nu era închisă complet pentru că atunci aș fi fost prinsă aici cu aceste... fiare. Dar, prea târziu, una din ele m-a capsat. Îmi prinsese jumătate de fund în colți. Porțile au cedat puțin - bietul rucsac sfârtecat împiedicase broasca să se închidă cu totul -, m-am strecurat pe acolo, am tras poarta în urma mea, am trântit-o. Printre zăbrele câinii continuau să latre. Am zbierat: Care dintre voi m-a mușcat, labagiilor? Nici unul dintre ei n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Shop Boys, ceea ce întotdeauna era un semn bun. Am o teorie că Neil Tennant este nepotul ilegitim al lui Cole Porter. Janey era deja acolo, așezată pe unul dintre cele mai înalte scaune de bar, lângă fereastră, cu spațiosul ei rucsac așezat pe un altul pentru a-l rezerva. Când m-a văzut, l-a ridicat și l-a lăsat jos; era greu, fiind ca de obicei plin de scenarii, Filofax-ul ei, și Dumnezeu mai știe ce altceva. Cât timp îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Meșteru. Numai că era Însoțit de o fetișcană și amândoi erau Îmbrăcați ciudat, În orice caz nu În uniforme de elevi. El avea blugi, un tricou de lână lung până aproape de genunchi, o eșarfă grena legată În jurul gâtului și un rucsac destul de greu În spate. Ea era frumoasă și Îmbrăcată aproape la fel, minus rucsacul. Păreau doi autostopiști, globe-trotters care tocmai și-au pierdut chitara. Popescu Îl văzu de departe pe Grințu și-l salută cu voioșie fluturându-și mâna deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
orice caz nu În uniforme de elevi. El avea blugi, un tricou de lână lung până aproape de genunchi, o eșarfă grena legată În jurul gâtului și un rucsac destul de greu În spate. Ea era frumoasă și Îmbrăcată aproape la fel, minus rucsacul. Păreau doi autostopiști, globe-trotters care tocmai și-au pierdut chitara. Popescu Îl văzu de departe pe Grințu și-l salută cu voioșie fluturându-și mâna deasupra capului. Bineînțeles că Grințu se gândi aproape imediat să suspende micul lui scenariu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
restaurator de Încredere) ca cineva să scrie cu vopsea (albă, roșie, neagră) acel număr pe ea. Dacă nomenclatorul nu a prevăzut un număr pentru ea, se poate trece numărul unui sat vecin cu bis. Ei bine, ajuns cu pasul și rucsacul În acest loc, trebuie să fie foarte plăcut să te oprești. Dacă vrei să te odihnești ai la Îndemână banca pentru uriași din stația autobuzului. Să constați că cineva, un bărbat, două femei, trei babe și trei fetițe de vârstă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
să te odihnești ai la Îndemână banca pentru uriași din stația autobuzului. Să constați că cineva, un bărbat, două femei, trei babe și trei fetițe de vârstă preșcolară așteaptă aici un autobuz, este Într-un fel o surpriză. Îți pui rucsacul pe bancă și spui bună ziua celor din jur Înainte de a-l desface din chingi. Ți se răspunde În cor și Înțelegi că nu ai scăpare; ca să nu pari suspect trebuie să lași impresia că și tu aștepți același autobuz. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
autobuzul ( Într-adevăr de pe drumul perpendicular pe cel de pe care a venit Fiatul) și aproape toți cei prezenți, În afară de tine, de Todirică, de fata cu iepurele și de babe, se Îmbarcă În el. Imediat după plecarea autobuzului Îți legi chingile rucsacului și o iei decis pe drum Înainte. Nu iei În seamă privirile tot mai insistente și șușoteala babelor intrigate că, după ce ai așteptat autobuzul (ca un simplu străin ce erai), te-ai decis să rămâi În sat și să mergi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
inventaseși deja unul, Îl vezi că se freacă la ochi și cască. Ascultă fără prea mult interes tot ce-i explici și toate justificările pe care le dai pentru faptul de a-l fi căutat. Îți privește cu oarecare surpriză rucsacul pe care-l porți În spate, Îți deschide poarta și te lasă să intri. Mai degrabă te lasă să intri decât te invită. Soarele arde Într-un fel neobișnuit, e agresivă fierbințeala lui și ceva dogoritor vine și dinspre pământul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
care exprima porniri isterice, suferințe ascunse, abstinențe Îndelungate și ranchiune. Ți se făcuse frică de ea și ai fost Încântat că nu pe tine te-a ales pentru a-ți Încredința toporul. Ai descoperit că purtai În continuare cu tine rucsacul tău de excursii și că erai Într-adevăr cel mai Înalt din toată șleahta de adolescenți. Ciudat, dar nici unul dintre ei nu era vesel și nici tu. Ați descoperit curând că nu departe de locul În care vă opriserăți, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
a femeii descoperise brusc numele tău, și n-ai putut să te opui, ai Întors capul. Ea rămăsese pe loc și-ți arăta cu mâna ceva care rămăsese la picioarele ei În iarbă. Ai realizat că nu ai cu tine rucsacul În chiar secunda În care ea l-a apucat cu amândouă mâinile și a fugit după tine. Ai așteptat-o puțin și apoi ați fugit umăr lângă umăr până la marginea satului. Acolo era un fel de adăpost, o colibă acoperită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
subțire și murdară de stambă. Desigur că ploaia i-o lipise de corp și tu, abia acum, văzându-i corpul strâmb și osos, te convingeai că nu e tocmai sănătoasă la cap. Ai lăsat-o să fugă sub acoperiș cu rucsacul tău cu tot și ai alergat În continuare prin ploaie dând ocol colibei. Pajiștea din jurul ei era Înflorită În zeci de culori și plăcerea ta de a fugi prin ploaie Într-un asemenea decor era una adevărată. Când În sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
a contractării și predării statului a unei Bovine tineret În greutate de 450 kg Urmați exemplul lui! Elevul Popescu Gelu Își amintise chiar acolo că trebuise să-și suflece pantalonii și se aplecase. Încerca În același timp să facă astfel Încât rucsacul din spate să nu-i cadă peste ceafă. Pentru asta ținu spinarea cât mai dreaptă și capul ridicat, așa că putu citi Întreg textul panoului În timp ce-și sufleca pantalonii. Cum n-avea nici o treabă la acel dispensar comunal, Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
cadă peste ceafă. Pentru asta ținu spinarea cât mai dreaptă și capul ridicat, așa că putu citi Întreg textul panoului În timp ce-și sufleca pantalonii. Cum n-avea nici o treabă la acel dispensar comunal, Își aranjă dintr-o singură mișcare rucsacul și porni mai departe prin mijlocul drumului plin de noroi. „Ștalap, ștalap!“ - făceau pantofii lui de sport prin mocirlă. S-ar fi zis că-i face plăcere să se murdărească, dar, de fapt, el mergea pe mijlocul drumului desfundat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
trebuie să ajungă până la casa bătrânului, moș Mitu aproba prin mișcări ale capului sau mai adăugând câte un da. Băiatul păru descurajat la Început, dar, când se lămuri bine de câte ori trebuie să facă la dreapta și de câte ori la stânga, Își săltă rucsacul pe umeri, zise bună seara și mulțumesc și plecă În direcția din care venise. După zece pași fu strigat și chemat Înapoi. Paznicul Mitu Își amintise că-l văzuse pe bătrân chiar În acea seară trecând spre cazanul de țuică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
mai bun traseu de urmat. În cele din urmă una dintre ele se decide să-l conducă până la respectiva spărtură În gardul de tablă garnisit cu sârmă ghimpată. Celelalte rămân În mijlocul curții și chicotesc. După ce trece dincolo de gard, Popescu primește rucsacul din mâinile fetei și mulțumește politicos. Tinerețea lui, vârsta pe care tu o ai acum, el trebuie s-o fi trăit prin 1939. Numeroase lucruri s-au Întâmplat atunci și puține pot fi descifrate de tine. E greu adică să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Împrejurul cazanului e forfotă și lume multă. Unii sunt ocupați cu golirea cazanului, ceilalți stau pe jos și ascultă povestea cuiva, râd, râgâie, comentează. Cum privești de afară, din Întunericul dens, știi că Încă nu riști să fii descoperit. Așezi rucsacul pe jos, lângă pervazul ușii. Îți scoți hanoracul și rămâi cu pulovărul cenușiu de lână amestecată cu PNA. Știi că astfel vei trece mai ușor neobservat și În timp ce-ți Îndeși hanoracul În rucsac Îi aștepți pe cei doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
riști să fii descoperit. Așezi rucsacul pe jos, lângă pervazul ușii. Îți scoți hanoracul și rămâi cu pulovărul cenușiu de lână amestecată cu PNA. Știi că astfel vei trece mai ușor neobservat și În timp ce-ți Îndeși hanoracul În rucsac Îi aștepți pe cei doi care au plecat cu roaba. Vei intra Împreună cu ei și deja ai ales locul retras și neluminat În care te vei așeza după ce vei intra. Majoritatea celor dinăuntru par oameni trecuți de cincizeci de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
de a lua cu el, poate din orgoliu, poate din plăcere, copilul care abia depășise un an și era foarte vânjos, ca un adevărat fiu de munteancă hrănit cu laptele gras al vacilor de acolo. Pus Într-un fel de rucsac cu spătar, deschis, Între perne umplute cu fân, copilul face primul său drum În afara satului natal. Trece prin pădurile de fagi, prin zmeurișuri și pe platouri unde pasc turme de oi. Ajung În cele din urmă amândoi Într-un sat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
dintre cei care nu i-au răspuns infanteristului la bună ziua. Merg apoi pe un drum forestier, mai departe, către orășelul despre care Anton știe că se află la 10 kilometri În față. Din când În când se oprește, dă jos rucsacul și-i vorbește copilului, Îi dă sirop de zmeură din biberonul pregătit de acasă de către munteancă, Îl mângâie și Îl ascultă cu duioșie cum strigă „ma-ma“ sau râde. Pe drum sunt depășiți de un tip călare. Acesta nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
o prăvălie de unde să-i cumpere hăinuțe de oraș micuțului și, dacă găsește, basmale, pânze subțiri și colorate pentru rochiile muntencei. Trece prin fața miliției orașului și i se pare că vede În curte un cal mocănesc. Dă copilul jos din rucsac și-l ia În brațe. Ajunge pe strada principală și vede că fostele prăvălii evreiești sunt Închise sau vând altceva decât ce vindeau pe vremuri. În fața uneia dintre ele este oprit de o patrulă a miliției care-i cere buletinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
proprietarului cazanului de țuică și așteaptă să crească lumina dimineții pe deasupra grămezilor de cenușă și boască fumegândă. Au urcat Într-o căruță lăsată acolo de cu seară și butoiul cu țuică și tocitoarea goală În care a fost boasca și rucsacul lui Popescu și cei câțiva snopi de viță uscată care au rămas nearși. Bătrânul a rămas Înăuntru și-l sfătuiește pe unul care nu știe prea bine cum se Încarcă un cazan. Pare mai proaspăt și mai vesel decât era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
imagina când Îl vedeam bătându-se pe spate În fiecare seară cu tot felul de baștani și baștani-În-devenire, la Bungalow 8. Păru să se gândească o clipă la asta, În timp ce deschise o cutie de Cola pe care o scosese din rucsac și-mi oferi o gură Înainte să bea și el. —Apropiați? Nu știu dacă aș putea spune asta. Cred că Îmi poartă pică pentru că am plecat de acasă ca să mă duc la facultate când ea făcuse deja un copil și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
particulari, avem conturi nelimitate de cheltuială și tu te iei după Lonely Planet? Uimitor. — De ce, mai exact, e așa de uluitor? Poate că vreau să văd câteva lucruri care nu sunt incluse În circuitul cosmetică-malul-mării-cinăclub-privat. Clătină din cap, trase fermoarul rucsacului și Începu să scotocească Înăuntru. Uite de ce e așa uimitor, spuse el, scoțând propriul lui exemplar din aceeași carte. Vino, hai să găsim standul ăla. Ne-am instalat pe două scaune miniaturale de la o masă minusculă și am cerut prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
conținutul lor și-i pun în lumină spiritul iscoditor, însetat de cunoaștere. Iată-le: - Bunicule, de ce bătrânii au spatele încovoiat? m-a întrebat într-o zi Mălina, surprinzându-mă cu această observație a ei. - Pentru că ei poartă în spate un rucsac greu pe care noi, cei din jurul lor, nu-l vedem. - Ce au ei în tolba aceea? - Anii de viață pe care i-au trăit și greutățile cu care s-au luptat. - Și de ce nu se descotorosesc de ea? - Ar vrea
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]