912 matches
-
de ploaie, Încât părea uns cu o alifie Închisă la culoare și, Într-un sens, magică. Din punct de vedere etimologic, „pavilion“ și „papilio“ sunt strâns Înrudite. Înăuntru nu era nici o mobilă, În afară de o masă rabatabilă prinsă cu niște balamale ruginite de peretele de sub fereastra de la răsărit, prin ale cărei despărțituri, două sau trei, unele fără geam, altele cu geamuri palide, printre nuanțele de albastru afumat și de roșu beat, puteai zări râul. Pe o scândură a pardoselii, zăcea pe spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
în vreme ce-i încheiam jacheta, apoi l-am lovit ușurel peste burtă, semn c-am terminat. Un semn mic și subtil, ca să-i amintesc că e mai bătrân, mai gras și mai cărunt decât mine și că, într-adevăr, cariera lui ruginise puțin. În același timp, era un mod la îndemână de a mă încredința că sunt relativ în formă și am părul vopsit cu gust. Da, așa era - să nu negi. Măcar pot să fiu sinceră cu mine însămi acum; unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
la dânsul că-l aduse. Iar Doncilă bolnavul, Vrednicul și viteazul, De perini se rezima Și pe negru-ncăleca Și afară că eșea, Mâna -n streșină punea Și sulița c-o scotea, De rugină c-o ștergea, Că ea tare ruginise De când el se bolnăvise. Buzduganul că-și luase Și de-acolo purcesese, Negrul lui tot buiestrînd Și Doncilă tot gemând Și din buzdugan svîrlind, Tot din palmă sprijinind. Pe uliță că mergea Și la poartă ajungea, La poarta împărătească Cu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
nu a premiilor. Fie ele chiar și Nobel. Idealul trebuie să vizeze bagheta de mareșal,nu tresele de sergent. Eradicarea răului ar putea începe cu asumarea mlaștinii proprii. Visul american ar trebui logodit cu cel al grecilor antici. Și idealurile ruginesc în timp. Să transformăm strigătul în soluție. Arta națională trebuie să edifice imaginea unei spiritualități nesupusă eroziunii timpului. Și totuși omul ar putea fi măduva timpului. Rezistăm încă pentru că nu am renunțat la idealurile inaccesibile. Spre coarnele condeiului ne mână
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
întâmplării. Drumul spre țel depinde de temperatura râvnei. ÎMPLINIRI Omul cult transformă misiunea în vocație. Omul inteligent poate plasa în orice colț al zilei o bucurie. Și bunătatea ne-ar putea salva de mediocritate. Femeia dozează oxigenul căsniciei. Aurul nu ruginește în pământ. Și nici valoarea sub furtuna conjuncturilor. Când pleacă din tine, omul superior nu are pretenție la partaj. Oamenii superiori găsesc varii modalități pentru a naște emoții în inimile celor din jur. Chiar dacă plimbăm roaba cu gene, înseamnă că
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
lor, o punte suspendată ca la Nistorești (Prahova) ce scurtează drumul spre Breaza, cu scânduri rupte și putrede. Multe scânduri lipseau. Nu aveau unde pune piciorul. Dacă pășeau, cădeau în gol. Surioara își pierduse sandalele și călca desculță pe cuiele ruginite de care nu se putea feri. Nu aveau de ce să se sprijine. Puntea se balansa, gata-gata a se nărui și a-i arunca în hău. Pericolul era iminent. Nu mai era nici o speranță de salvare: Ce vor spune părinții, frații
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
nu i-ar fi luat șapca. Acum însă, în situația în care se afla, nu mai avea nici un farmec. Îi pierise cheful, buna dispoziție și speranța. Și totuși, instinctul reacționă spontan, ca un cartuș uitat pe țeava unei arme vechi, ruginite de vreme, care țâșnește exact, când nimeni nu se așteaptă: Tovarășul Secretar?... fără să gândească, cu pupilele mărite și gura căscată exclamă ca pentru sine septuagenarul Bidaru. Acum a înțeles perfect. Nu era vorba de tată și fiică, ci de
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
de îngust; unde singura policioară, care există, nu poți s-o folosești deloc, căci atârnă de perete șubredă și timidă, gata oricând, la o primă atingere ușoară, să se desprindă și să cadă; și unde zăbrelele au menirea de a rugini sub ochii întemnițatului - toate acestea laolaltă n-au avut defel puterea să mă pătrundă cu priveliștea lor tristă și lugubră și să mă înspăimânte, fiindcă mă aflam într-o minunată stare de echilibru: să mă știu închis și, în același
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Onuț îl filmează ca pe un actor; din toate pozițiile. Probabil că o să le fie dor de el și vor să aibă multe poze de-ale lui. Devotatul șef face semn către unul care zice mereu, ca un roboțel stricat, ruginit: "Trăiți! Am înțeles!" Roboțelul scoate iute niște hârtii și un pix; stă în așteptare. Proces-verbal... Devotatul prim merge prin apartament cu mâinile la spate și dictează ca Napoleon. E serios rău, gândește de i se încrețește și fruntea, privește către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
dezordinea perfectă a domnului D. Așa-zisele lui scule de care nu s-a mai atins de ani de zile. Prize de ebonită crăpate, cu șuruburile lipsă, papiote de liță, sfori de diferite dimensiuni Încurcate În pînzele de bonfaier, pile ruginite de tăiat fiole, un clește vechi, moștenire de familie, dopuri, cuie, o jumătate de curea, o mască mică, neagră de la un revelion, o decorație ruginită pe care scrie „Iubiți cartea“ și dedesubt, „Fruntaș În producție“. Le scoate pe toate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de-a valma, părăsite Într-o deplină Împietrire peste care se cerne continuu o bură albă, scămoasă. Oamenii nu s-au trezit, dorm care Încotro pe saci de ciment, pe ziare. În vagonete sticle goale de lapte, de vodcă, cutii ruginite de conserve. Turturele rapace ciugulesc din Încheieturile metalice fărîme de hrană. Haite de cîini dau ocol de la distanță acestor resturi promițătoare. Într-o dimineață de iunie betoniera e scheletul unui animal preistoric. Parcă au trecut milioane de ani de cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
din cauza unei inundații la familia Văleanu, care stă deasupra, apa se infiltrează În apartamentul lui. Nu vom ști niciodată dacă a fost un act de sabotaj planetar ori un accident cauzat de-o garnitură defectă. Cert e că axa Pământului ruginește și Începe să scârțâie Înfiorător, iar În dimineața următoare planeta se oprește din Învârtit. 13 octombrie. Nemții, care au nimerit În zona de Întuneric, fac un scandal-monstru la ONU. Italienii, aflați În aceeași situație, se culcă. Întors acasă, nea Pandele
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
peste birou. — O cafea, poate? a adăugat cealaltă. Dacă n-aș fi avut brațele prinse În cătușe la spate, m-aș fi frecat la ochi. Văzusem nenumărate clone la viața mea, de la cele chinezești, care după două luni Începeau să ruginească În spatele urechii sau deveneau ușor sașii de la citit, până la seria de lux de la Optronics, atât de bine făcute, Încât Îi puteau prilejui până și originalului profunde crize de personalitate și Întrebări de genul „Ce e omul? Ce e viața? Cine
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
mai tîrziu, cînd am trecut prin satul în care copilărisem ca să-mi refac amintirile, am simțit că, deși locurile păreau aceleași, acum aveau o rînduială de nepătruns. Am căutat movila unde hodinea bunica, o paragină cu cruce vînătă pe care ruginea o tablă. Dar ea n-a putut să-mi spună nici măcar tristețea celor ce s-au dus. În cimitir o cioară cîrîia într-un prun, suspectîndu-mă cu ochi bănuitori. O țarcă se înveselea pe streșina zăplazului. Iarba pălită de brumă
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
fi de n-ar spulbera în sobe viscolul. Atunci ne strîngem unul în altul și, în miros de usturoi, facem copii. Vara? Vara e nenorocire. Pute curtea, pute hulubăria și cotețul și lada de gunoi. Gardurile din bucăți de tablă ruginesc. Sub pilote zac plozii cu bătrînii, la un loc cu ploșnițele. Fundacurile putrezesc de zemuri în care se joacă purății cu gălețile sparte pe care le scot din gunoaie. Cine ne pedepsește să trăim aici? Copiii călăresc pe găleți și
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
calului de curse, atunci când acesta trece de la trap la galop. În momentul acela vântul învăluie calul și călăreața, iar aerul proaspăt alungă proasta dispoziție și neliniștea. Cu un asemenea aer n‑ai voie să te odihnești, dacă vrei să nu ruginești. Răul se aciuează, însă, de preferință în locurile ferite de vânt, adolescenții palizi și moleșiți caută mai degrabă spațiul închis al barurilor de la subsol; afară, la lumina zilei, te apucă dorința de a ajuta orbii să treacă strada sau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
o fată oarecare - visează deja să aibă mașină personală sau o Vespa, când părinții lor abia și‑au refăcut cu chiu cu vai viața afectată de război și au agonisit câte ceva cu teamă și sacrificii. Oare mai funcționează sau a ruginit? E imposibil să fi ruginit, fiindcă părinții n‑au timp de odihnă, trebuie să‑și reclădească patria. Așa că dorințele egoiste trebuie să amuțească și numai dorința de a avea un aspirator sau un frigider nou sau o nouă combină muzicală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
să aibă mașină personală sau o Vespa, când părinții lor abia și‑au refăcut cu chiu cu vai viața afectată de război și au agonisit câte ceva cu teamă și sacrificii. Oare mai funcționează sau a ruginit? E imposibil să fi ruginit, fiindcă părinții n‑au timp de odihnă, trebuie să‑și reclădească patria. Așa că dorințele egoiste trebuie să amuțească și numai dorința de a avea un aspirator sau un frigider nou sau o nouă combină muzicală are voie să scoată capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
totuși, vă asigur. Nu aș reuși, nici n-ar avea rost să împiedic cu totul să fiți, și pe mai departe, interogată. Uneori jignită, chinuită. Le place să macine în gol, n-am ce face ! Mașinăria trebuie să funcționeze, altfel ruginește, asta e regula lor. Posibilitățile mele de a le schimba metodele rămân limitate. De altfel, ei susțin, uneori și dovedesc, că obțin rezultate. N-am ce face. Câte ceva mai pot însă face și eu. Cred că am și făcut. Se
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Serbia dar aici, vorba vecinilor țaței Veta, canci petrol, canci alte rezerve minerale. Dar în 2000, când a venit următorul președinte Bush și a văzut că petrolul este pe terminate, industria de armament nu mai are ce lucra, soldaților le rugineau armele și curajul, a chemat la ordin pe agentul CIA Ossama bin Laden și i-a dat ordin să fabrice urgent niște dușmani SUA. Ca totul să pară credibil, i-a alocat din rezerva federală trei avioane, bine garnisite cu
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
Obsesia morții se va manifesta la scriitoare, spre apusul vieții, prin tristeți iremediabile. După cum aprecia Claudia Millian-Minulescu, autoarea suporta degringolada unui suflet devastat cuprins de anxietate: “Hortensia Pabadag Bengescu e bolnavă. I s-au stricat resorturile gândirii, i s-au ruginit minutarele aducerilor-aminte. E un ceasornic încremenit pe o singură oră: ora morții!” A fost ea prima eroină a sa, prima eroină pe care a regăsit-o în oglinda vieții, dacă da, este interesant de observat care este ultima eroina pe
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
doamna Nuttal a transmis repede această informație soțului ei, care a fost atât de impresionat, încât și-a asumat personal responsabilitatea acestei chestiuni: și când am făcut următorul drum cu bicicleta până la fermă și am deschis ușa grea cu balamale ruginite spre interiorul întunecat al staulului, am descoperit că noul meu refugiu fusese dotat cu un birou ( de fapt, cred că era un banc de lucru străvechi) și un scăunel de lemn și că becul atârnat cu o sârmă de grinzile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
al orașului o poveste neîmpărtășită. Ce căuta prin parcurile prăfuite, în vipia verii, în amurgul cu ciori al iernii? Ce căuta la orele de vârf în locurile unde se adună copiii mânjiți cu dulceață, să se bată pe trei bărcuțe ruginite într-un pătrat de praf, lângă vreo apă cu miros de sulf? Amintirea lui Erwin, cu șepcuță și pantaloni bufanți, căruia îi dansa foxtrot și-i cânta arii din operete ca să-și mănânce știuca umplută? Erwin, băiatul ei! Slujise numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
nu a scos nici o vorbă... Înghițea în sec. Când l-a văzut copăcel pe malul gropii, l-a întrebat: Câte cartușe de manevră aveți, domn’ sărjănt? Noi suntem săraci. Sunt sigur că aveți mai multe ca noi, numai că vor rugini în încărcător... În cine să tragi? În umbrele din închipuire, domn’ sărjănt? Cu așa cercetași, vai de biata armată! Eu asistam de la distanță să văd cum decurg lucrurile. Și decurgeau bine. Asta mi-o confirma icnetele sergentului la fiecare îndemn
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
mult la mlada ceea de salcâm din care să-mi fac cârjă. Întâi să mâncăm și pe urmă te-i apuca de meșterit. Dacă așa spui tu, fata tatii, așa oi face. După masă, Toaibă a ascuțit toporișca și cuțitoaia, ruginite de atâta nefolosire. Apoi, ajutat de Maranda, s-a dus în fundul grădinii și a căutat pe îndelete ce-i trebuia. Uite colo, Marandă, o nuia bună pentru ce-mi trebuie mie. Să o tai? Tai-o, dar de la rădăcină și
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]