1,319 matches
-
care averi fantastice, nestemate și scule prețioase, încrustate în aur, înconjurate cu perle fuseseră răsplata îndrăznețului care coborâse în scorbură. "O comoară", șopti Ionel cu ochii lărgiți. Uneori, săpîndu-și bordeiele în pământ, sau cîte-o fântână, consătenii lui găsiseră o căldare ruginită, plină de galbeni. Sau un pui de aur bătut în smaragde... Ionel mai privi o dată în susul și-n josul aleii deja scufundate în umbră, apoi se dădu jos, strânse scara și o ascunse într-un tufiș de tuia. Dintr-un
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mânerul nichelat, odată strălucitor, în formă de T. Îl răsuci spre stânga și deschise, cu un scârțâit înspăimîntător, ușa înțepenită în balamalele ei. Nevrând încă să-nțeleagă imaginea fabuloasă care i se arătă deodată în fața ochilor, secționată de romburile grilajului ruginit, fata-l plie și pe acesta-ntr-o parte și abia atunci privi cu adevărat, cu ochii lărgiți de uimire. În cabina cu lambriuri de lemn de nuc, între geamuri de cristal ce aruncau împrejur prisme și irizații curcubeene, stătea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
avea în mijloc un rond cu flori și o statuie meschină, un soldat de ghips mai mic decât în mărime naturală, cu o pușcă întinsă în față. O mână îi căzuse de mult, lăsând vederii doar un ciot de fier ruginit, din acelea cu care se armează betoanele. Era un loc nespus de trist. Pătrunzând în el, deveneai la fel de palid și imaterial ca tot ce te-nconjura. Dar tocmai acolo Maria se opri, se-ntoarse spre Costel și-i spuse serioasă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
urcau mai departe, lipiți de pereți, umplîndu-și hainele de var. Încă o rotire în casa scării, și ne-am pomenit pe palierul de la 8, într-o lumină suprafirească. Venea de pe fereastra zăbrelită de la ușa terasei, încuiată cu un mare lacăt ruginit. Era greu să vezi ceva în strălucirea aceea. Încet, strânși unu-n altul și privind în toate părțile, am început să deslușim câte ceva: o bicicletă veche sprijinită de un perete, o ladă de lemn putred cu un oleandru, câteva uși
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
privindu-se unele pe altele, jucîndu-se unele cu altele, acuplîndu-se și mușcîndu-se și sfîșiindu-se unele pe altele. Era ca o oglindă de cristal moale, o prismă cu falduri, ce reflecta spațiul din jur, cu noi, cei trei copii, cu bicicleta ruginită, cu ușa de la terasă, dar deforma anamorfotic fiecare chip, îl umplea de scântei colorate cu cel mai tandru violet și cel mai voluptuos roșu, și cel mai de neuitat verde, și cel mai copilăros galben, și azur ceresc și oranj
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
o bucată de iască. Tuburi gofrate, curele și conductori electrici îmbrăcați în plastic colorat uneau diversele părți ale mașinăriei între ele. Cum încăpuseră în pungă toate piesele, toate angrenajele? De unde scosese Melanie seringile, cuțitoaiele? Cilindrii albaștri de oxigen, cu manometrele ruginite, răsăriseră ca din pământ. "Acoperă-ți un ochi (continuă Albinosul) și privește numai cu celălalt: vei vedea lumea plată și veștedă ca un desen de pe o farfurie. Privește cu amândoi ochii și dimensiunea ascunsă va exploda: apa va fi adâncă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Clădire melancolică, fără vârstă, cu sute de geamuri îmbîcsite de praf și făină, cu spații între cărămizi în care încolțeau și creșteau ierburi și-n care înfloreau clopoței albaștri. Fațadă stacojie pe care suiau câteva scări de incendiu, tubulare și ruginite, aruncîndu-și umbra filiformă în vântul fierbinte. De la poarta pe care, aplecîndu-mă mult peste balustradă, strivind aproape cu pieptul florile "de piatră" pastelate din lădițe, abia o zăream, poarta din spatele blocului, pe care o foloseam drept tablă și-o împînzeam cu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
atunci viața, pierdut în labirintul derizoriu al apartamentului nostru: orașul întins la nesfârșit sub elevația cerurilor spălăcite și pline de nori din fața blocului, spre care dădea numai camera mea, și castelul melancolic al morii, înconjurat de fabrici și ateliere, conducte ruginite și coșuri de fum înălțate pe la-nceputul secolului, arhitectură industrială dominată încă de patima ornamentului gratuit, vizibile din celelalte odăi și mai ales din balconul nostru plin de regina-nopții. Prin acest labirint cenușiu-verzui, în care lumina intra rar, filtrată prin
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de timp încremenit al sipetului, le ridică pe brațe umplîndu-se de un puf de solzișori multicolori, orbecăi cu luminosul material în brațe spre gura podului, dărâmând felinarele și sticlele de lampă, troznind nucile sub tălpi și tăindu-se-n uneltele ruginite, coborî aproape prăbușindu-se scara de fustei negeluiți și se-nchise cu fabuloasa ei pradă-n odaie. Desfăcu pe pat largile aripe străbătute de nervuri ca de frunză, ce umplură patul și se ridicară peste pereți, acoperind icoanele și ștergarele
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ne privim ochi în ochi creatorul. Dar acum, în clipa asta, nu apare nici o fetiță și nici orașul nu se poate zări, geamăn obscurizat, din spatele blocului de peste șosea, cel mai banal, cel mai hidos bloc muncitoresc, cu fierul balcoanelor deja ruginit, cu rufe atârnând pe frânghii și o populație tristă agitîndu-se-n obscuritatea odăilor asemenea unor livide insecte sociale. Acum m-am întors cu adevărat acasă. Mama e la bucătărie, coace niște vinete direct pe flacăra aragazului. Cu patru uși închise între
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
separat, "fetele cu fetele și băieții cu băieții". Din frizerie rămăsese acum în picioare doar un zid zugrăvit bătrânește, cu două chiuvete fixate pe el, dar nea Gică tot mai stătea țeapăn, ca un milițian la intersecție, cu pieptănul lui ruginit în mână, decolorat și pleznit peste tot de la ploile și zăpezile și arșițele ce se abătuseră asupra lui.1 Pe celălalt colț al Tunarilor rezistaseră magazinul de cafea și delicatese, ca și biblioteca "B.P. Hasdeu", dar dispăruse, firește, ghețăria de unde
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
un scaun de porțelan fără capac, și mai tot timpul pluteau în apă, pe fundul closetelor, rahați dezgustători. Asta fiindcă apa nu prea curgea, dacă trăgeai de sârmele strâmbe, ca Vasile Roaită, se scurgea numai un firișor subțire de apă ruginită, care nu putea să ducă grămezile puturoase, acoperite de șervețele ude și bucăți mânjite de ziar. Ce era pe pereții cabinelor! Ce desene strâmbe, unele scrijelite cu cheia sau cu un cui, altele trase cu linii negre, groase, ca de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
un sentiment de nesiguranță. Își lărgise destul de mult domeniul în ultima vreme de parcă, pe măsură ce se-nălța (chiuveta de la bucătărie îi venea acum deja sub bărbie și putea să se uite-n ea fără probleme ca să vadă, pe fundul ei, conturul ruginit al unei țări fantastice), ar fi cuprins tot mai mult spațiu cu privirea și-ar fi luat în stăpânire bucăți tot mai întinse de lume. Rămăsese totuși atât de neajutorat! Anul trecut mama începuse să-l trimită din când în
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
uneori pe copii la gard și le dădeau chifle fierbinți, pe cei mai mari îi trimiteau să le ia țigări... Din clădirea străveche, cu ferestrele de mult acoperite cu făină pietrificată, înconjurată cu tot felul de țevi și de rampe ruginite, se ridica spre cer coșul de cărămidă, mai înalt decât blocul, pe scara de metal a căruia se cățărase, cu un an în urmă, Mendebilul. Coșul avea și un pa-ratrăznet negru în vârf. Terenul din spatele blocului se lărgea apoi, întinzîndu-se
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
sperând că vor avea ce pune pe masa bărbatului și copiilor. Gardul de beton armat al fabricii de mase plastice avea-ntr-un loc o deschidere pe unde pătrundeau și se bifurcau pe un imens maidan șine de cale ferată, ruginite, ieșite de mult din uz. Buruieni, rahați acoperiți cu hârtie de ziar, fiare răsucite îți împiedicau drumul, dar nu-i descurajau pe cei ce se-ndreptau spre târgul de păsări și animale mici. Oamenii-și întindeau acolo, în țărâna bătătorită
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
depusă acolo de vânt o sămânță de platan, și copăcelul crescuse cu o parte din rădăcini în aer, rășchirate ca niște degete patetice. Zidul de cărămidă roșie, prăfuit de făină, făcea pe alocuri umflături, susținute de scoabe mari de fier ruginit. Pentru prima dată după cel puțin o oră, timp în care Herman vorbise egal și lent despre Soile, m-am întors cu fața spre cameră. Mizeria ei cenușie, harababura lucrurilor din ea, putrefacția spațiului în cubul ei de beton iviseră
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și soarelui și vegetației și cosmosului din jurul lor? Fusese o zi lungă. Mai lungă ca a lui Iosua, mai ciudată decât cea în care soarele dăduse-napoi cu zece trepte pe cadranul solar. Dimineața plecasem prin țărâna plină de fiare ruginite și sârme de pe Uranus, ducând cu mine "ce seul objet dont le néant s'honnore", în convoiul de camioane trase de cai, de Trabanturi și Skode, de femei purtând în brațe cutii cu văsărie și scaune-ncălecate. Doar dimineață blocul de pe
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
spirt pe care o luase cu el în desagă. Lumina tremurătoare dezvălui, parcă, un interior de orologiu. Roți dințate cioplite-n lemn, mai mari decât el, își îmbinau dințu grosolan și precis. Axurile lor erau bârne masive, ferecate-n fier ruginit. O scăriță de lemn, ce părea și ea, la prima vedere, parte din mecanism, ducea la etaj, oprindu-se-n tavan, unde se zărea-n scânduri tăietura unui capac. Maarten sui, cu lampa-n mână, împinse capacul și se găsi
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
trist dintr-un pâlc de case galbene. Un vechi depozit, cu un elevator abandonat în fața porții rulante. O fabrică părăsită, cu geamurile sparte lăsând să se vadă utilaje ciudate. Curți largi și tăcute, cu salcâmi prăfoși și vrafuri de șine ruginite. Printr-una dintre curțile acestor ateliere trecea un om fără picioare, cu trunchiul așezat pe o platformă pe rulmenți. Mâinile lui împingeau ca niște vâsle, ritmic și puternic, în asfalt. În amurg, rulmenții erau roșii ca sângele. Câinii s-au
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
sângele. Câinii s-au smuls deodată din mâna lui Maarten și, fără alt zgomot decât cel al unei alergări demente, obsedate, încordate spre un singur țel, s-au aruncat spre infirmul ce tocmai dispăruse în spatele unei grămezi de mari robinete ruginite. O viziune cumplită erupse în mintea tînărului: un trup sfârtecat, cu sângele țâșnind în jur din membrele smulse, cu mațele curgând descolăcite pe platformă. Un urlet ieșind din gâtlejul căscat al martirului și urcând până la un galben insuportabil. Dar nimic
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și Kayuk; îi scotocise, între timp, pe morți, cu nădejdea că va găsi ceva care să-i folosească și acum se întorcea cu un medalion de aur, inelele de argint ale lui Gomer și o veche sabie romană, pe jumătate ruginită, înfiptă la centură. Audbert își pierduse calul, dar rezolvă problema - și încă în mod avantajos - luându-l pe cel care fusese al lui Gomer. își reluară călătoria și merseră până la lăsarea serii, pentru a se opri, în cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
nimic. în vreme ce tovarășii săi le legau de arbuști cât puteau de zdravăn, Balamber izbi cu piciorul în ușă, dând-o de perete. într-o clipă, mintea sa înregistră zidurile de piatră goală, vasele pentru gătit din colț, coasa mare și ruginită sprijinită de un perete, masa masivă din mijlocul încăperii și, în spatele ei, femeia care, stând în picioare lângă foc, îi privea nemișcată cu vătraiul în mână. Se studiară o vreme, fără ca vreunul din ei să spună ceva. Femeia era înaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pe umeri mantaua scurtă, purpurie, ofițerul trecea cu un ochi distrat peste mizeria ce domnea în acel loc care pentru o noapte îi fusese adăpost. O cămăruță nu mai mare de cinci pași, cu o singură fereastră închisă cu gratii ruginite și cu un canat de lemn dezmembrat, mobilierul ce consta doar într-un singur pat jos, cu salteaua zdrențuită, cu o masă de campanie, două scăunele și o ladă. Nimic pentru încălzit decât un căzănel pe cărbuni, stins acum, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
tinerețe fusese foarte viguros, părea acum ca secat, fie din cauza vârstei, fie din cauza privațiunilor de ani de zile. Mai mult, barba lungă, albită pe alocuri, îi dădea și mai mult aerul unui patriarh din vechime. Când încercă să tragă zăvorul ruginit, acesta îi rezistă; totuși, el opri, cu mișcare a mâinii, măsurată, dar autoritară, gestul lui Simplicius, care, prompt, se repezise să-l ajute. O clipă mai târziu, trase zăvorul, iar ușa, alcătuită din scânduri bătrâne de nuc, lovite în câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
poate! Hippolita se repezi să-și facă loc și o apucă pe scara ce ducea sus. în timp ce urca, întâlni doi servi înspăimântați ce coborau furioși, ducând în brațe multe securi și alte arme tăietoare de diferite mărimi, dar toate la fel de ruginite. într-unul dintre ei îl recunoscu pe tânărul ce fusese lângă ea în grădină. Băiatul se opri brusc și o privi înspăimântat, evident, rușinându-se fiindcă o abandonase în momentul pericolului și temându-se de mânia ei. însă Hippolita avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]