1,294 matches
-
lăsînd biata figură în urmă, sau rămînea în spate și se ținea la distanță. La colțuri reapărea, apropiindu-și ciocul de urechea lui pentru a șopti: ia-o pe aici, ia-o pe acolo. La capătul unei străzi, o poartă ruginită era închisă cu un lanț și învăluită în tulpini de volbură, dar el se strecură printre două gratii strîmbe. Văzu planeta sîngerie între niște tufișuri în formă de pagodă din ale căror tulpini cărnoase și sfărămicioase se prelingea un sirop
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Lanark își pierduse de mult conștiința, cînd ceva îi tăie genunchiul. Clipi și, în albeața din față, văzu o formă imensă și înclinată. Scoase lanterna și o îndreptă în jos. Genunchiul lui se lovise de marginea unei roți de fier ruginite, care zăcea răsturnată pe-o parte și bloca drumul. O ajută pe Rima să se urce pe ea, o conduse de-a lungul unei spițe, urcă peste ax și ridică lanterna spre obiectul care atîrna deasupra lor. Se așteptase să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
la cuvinte, încercînd să nu-și creadă ochilor. — Dă-mi să mănînc ceva, zise Rima. — Dar... dar... dar e imposibil! Imposibil! — Ne-ai dus în jurul carelor și înapoi de-a lungul drumului. Sînt sigur că e altă ușă. E mai ruginită. — Are același număr. Dă-mi rucsacul. — Dar Munro spunea că drumul are marcaj clar! — Ești surd? Mor de foame! Dă-mi rucsacul ăla nenorocit! Se așeză și puse rucsacul între ei. Rima îl deschise și începu să mănînce printre lacrimile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
O încrengătură de ciuperci mari creștea pe linia galbenă, astfel încît jumătate din pălării erau înclinate spre stînga și celelalte spre dreapta. Lanark se aplecă și privi printre piciorușe. Aveau rădăcinile prinse într-o grămadă de pînză putrezită, cu catarame ruginite și un cilindru albastru cu bășici pe el. — Uită-te, termosul! Grămada aia de haine vechi probabil că-i rucsacul tău! — Nu pune mîna! E oribil! Cum de-au ajuns aici? Le-am lăsat lîngă carele acelea. N-aveau cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mine. Lanark era fascinat. Uitîndu-se îndeaproape, merse în jurul ciorchinelui și simți cum încheieturile îi sînt atinse scurt de ceva ușor. — Rima, sînt ferigi și iarbă. Ce găsești tu frumos la iarbă? — E mai bună decît un deșert plin de roți ruginite. Haide, e o pantă. S-o urcăm. — De ce? Mă doare spatele, și ziceai că ești obosit. Dincolo de ciuperci, drumul se pierdea sub un taluz excesiv de înalt. Lanark se cățără și Rima îl urmă bodogănind. Urcară printre grozamă, rugi și ferigi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
fi același, își lipise la loc picioarele tăiate de tren pe când venea la nuntă, și așa mai departe. Apoi m-am ridicat și am plecat, mă plictisisem, am cotit pe lângă școala Tunari, pe strada Leonida, am deschis poarta de fier ruginită, care a scârțâit prelung, am străbătut pavajul îngust al curții (era un liliac, cu trei dungi albe, de vopsea, pe trunchi) și am intrat în casă fără să bat la ușă. De obicei, pe soră-mea Zoe-Olga o găseam bro
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
tău dorește să fie. Ce te împiedică să faci din viața ta o capodoperă ? Se povestea că într-un ținut îndepărtat trăia un bătrân cerșetor. Toată viața și-a petrecut-o la marginea orașului așezat pe un cufăr vechi și ruginit, mulțuminduse cu resturile aruncate de trecători și plângându-și soarta nedreaptă. Și anii treceau fără ca ceva promițător să se ivească, iar el spera și visa la acea casă în care să se ascundă de soarele orbitor, la acea masă îmbelșugată
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
mânca. Am niște pere și niște mere, da m-a durea la inimă să mănânc. Da el n-o luat sama că ele-s de aur. Le-o svîrlit sub o laiță. - Mamă, iacă am o chee, decât tare-i ruginită; mamă, șterge-o și vinde-o și cumpără-mi o pîne. N-o apucat a o freca o leacă și-o intrat v-o cinci oameni de fier în casă. - Ce vreți stăpînilor? (El era să-nconjure lumea cu cheea aceea
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
a luat el cu Fata - mpăratului la primblare. Da vrăjitorul a luat o mulțime de chei nouă și frumoase, altele de aur, de aramă, de argint ș-o început a striga pe la poarta ginerelui împăratului. - Cine-mi mai dă chei ruginite că-i dau de cele de aur? Și sufragiul nu prea ave multă minte-n cap, o gândit să dea cheea ceea și să iee una de aur, că mai bine a prii stăpînu - său. Ehei! și când i-o
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
îi transpirase pe receptor, își simțea spatele și ceafa ude. ― Alo! Cine ești dumneata? ― Nu părăsiți vă rog aparatul. Vocea se depărtă de microfon: Poftiți doamnă... Alexandra scoase nervos o țigară, încercînd s-o aprindă. Auzi glasul lui Florence, apatic, ruginit. ― Tu ești, mamă? Ce se întîmplă cu voi? ― Vino repede, dragul meu! Fă cum ți-au spus ei. ― Care ei? Sânt mai mulți? Lămurește-mă! ― Grăbește-te! răspunse fără legătură doamna Miga. Grăbește-te și nu anunța pe nimeni. Te
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
furtună oribilă de forța 9 pe scara Beaufort. Ne-am salvat părăsind totul și Înotând până la țărm. A trebuit mai întîi să-mi fac rost de haine, apoi m-am angajat pe o pubelă plutitoare, un charter fluvial cu tabla ruginită și lemnăria putredă, o epavă care făcea curse spre satele din savană unde o groaznică nenorocire se abătuse asupra populației. De câțiva ani nu plouase deloc, vitele mureau de sete și de foame. Noi transportam, în numele unei societăți filantropice, hrană
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Dar nici un răspuns nu veni. "Marta, sânt eu, Daniel", am zis ca s-o liniștesc. După câteva clipe am auzit cheia răsucindu-se în broască, un zăvor care se dădea la o parte și ușa se deschise scârțâind din balamalele ruginite și neunse. "Tu ești?" întrebă Marta. Părea surprinsă, și nu foarte plăcut de apariția mea în plină noapte. "Da, Marta, eu, mi s-a făcut dor de tine". Mințeam. Marta stătea mai departe în ușă. Parcă nu se hotăra să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
vedeam pe nimeni. Coridoarele erau pustii, iar camerele goale. Un praf gros, care nu era totuși funingine, acoperea ușile, mobilele, cimentul coridoarelor, de parcă nu locuise nimeni acolo de foarte multă vreme. Ușile erau, cele mai multe, deschise și se bălăbăneau în țâțânile ruginite, din pricina curentului produs de foc. Nu mai înțelegeam nimic. Afară, dimineața se vedea frumoasă, strălucitoare, iar marea scânteia. Numai fumul și funinginea îmbolnăveau acea dimineață luminoasă, prin care pescărușii zburau liniștiți, fără să le pese de focul ce mistuia azilul
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
diferența. Partea arabă a drumului era aproape un loc al pierzaniei: case neterminate, făcute din cărămizi de lut gri, bare de metal ramificându-se ca niște tendoane ieșite; drumuri prea largi și pline de gropi, încadrate de butoaie de petrol ruginite. Pe geamul din partea cealaltă a mașinii, în Pisgat Ze’ev, se vedeau numai linii drepte și delimitări bine stabilite. Putea fi o suburbie americană construită din piatră biblică. — Da, e destul de simplu, spuse Lee. Infrastructura de-aici e grozavă, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
registre obișnuia să se deplaseze pe taburetul acesta cu rotițe ca să umble la sertarele de jos. Încearcă-l. — Nu cred că structura trupului meu se poate adapta cu ușurință acestui tip de dispozitiv. Ignatius aruncă o privire sfredelitoare spre scăunelul ruginit. Avusese întotdeauna un simț al echilibrului precar și încă din trecutul lui de copil obez avea tendința să cadă, să se poticnească și să se împiedice. Până la vârsta de cinci ani. când în sfârșit reușise să umble într-un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
va fi o secvență de film interesantă și destul de recherché, sugerând aspirația. Invidia îi va roade Myrnei organele vitale cu miros de mosc. La capătul de sus al stâlpului, aparatul de filmat se fixă asupra câtorva metri pătrați din tavanul ruginit al fabricii. Apoi Ignatius dădu aparatul unui muncitor și îi ceru să-l filmeze. În timp ce omul ațintea obiectivul spre el, Ignatius se încrunta și scutura pumnul, amuzându-i copios pe muncitori. — E de-ajuns, spuse el binevoitor, după ce luase aparatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
lupă. Ignatius își umplu plămânii cu aroma lor înțepătoare și acră. Am să-mi imaginez că sunt într-un restaurant elegant și că acesta este bazinul cu languste. — Uite, ia furculița asta, spuse omul, dându-i lui Ignatius un instrument ruginit care aducea a cange. Încearcă să-ți ferești mâinile de apă. E ca un acid. Uite ce a făcut din furculiță. — Tii! exclamă Ignatius, după ce luase prima îmbucătură. E pipărat bine! Ce intră în compoziția lor? — Cauciuc, cereale, mațe... Cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
-ți gura aia mare și plătește imediat. — Ești tare neînduplecat pentru cineva de vârsta dumitale. Și totuși n-am de gând să merg cincizeci de cvartale pe jos ca să ajung acasă. Prefer să mi se tragă moartea dintr-o furculiță ruginită. — Ascultă ce-ți spun, amice. Hai să încheiem un târg. Te duci și împingi unul din cărucioarele astea timp de o oră și suntem chit. — Nu am nevoie de o autorizație din partea Departamentului Sănătății, sau așa ceva? Vreau să spun c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
cădea brusc într-o stare de șoc. — Ce naiba s-a întâmplat? — Un membru al conspirației adolescenților m-a acostat pe Carondelet Street. — Ai fost prădat? întrebă emoționat bătrânul. — Cu brutalitate. Mi s-a pus la tâmplă un pistol mare și ruginit. De fapt, mi l-au apăsat chiar pe o venă, oprindu-mi sângele să circule în partea stângă a capului destul de mult timp. — Pe Carondelet Street la ora asta? Și nu l-a oprit nimeni? — Bineînțeles că nu l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
prăbușisem. Deși m-am lovit destul de rău cu capul de cărucior, am strigat de jos, cu o voce amicală: „Ai câștigat, domnule!“ Apoi am mulțumit scumpei bătrâne Fortuna pentru că m-a smuls din ghearele unei morți produse de o furculiță ruginită. Mi-am împins repede căruciorul afară din garaj și am pornit spre Cartier. În drum, pietonii aruncau priviri admirative semi-costumului meu. Hangerul mi se lovea ritmic de șold, cercelul se legăna în lobul urechii, eșarfa roșie de satin strălucea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ca cele mai frumoase flori să se ofilească și să cadă de pe ram?“ Funeraliile ar degenera probabil într-un adevărat circ, cu mama care și-ar băga tot timpul degetele în cele două găuri făcute în gâtul meu de furculița ruginită a lui Clyde, blestemând și amenințând cu strigăte ca în tragediile grecești. Îmi imaginez că procedura implică multe elemente de spectacol. Totuși, regizată de mama mea, tragedia inerentă ar putea oricând să devină o melodramă. Smulgând crinul alb din mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
cecurile de la asigurările sociale. Cătușele și lanțurile ar oferi tuturor o viață mai bună. Trebuie să comentez pe larg acest lucru în însemnările și notele mele. — O, Doamne, suspină Dorian. Nu-ți mai tace gura niciodată? — Brațele îmi sunt complet ruginite, spuse Timmy. Abia aștept să pun mâna pe Billy și Raoul. — Mica noastră întrunire pare să devină tot mai dezlănțuită, spuse Ignatius, referindu-se la zgomotele nebune care ieșeau din apartamentul lui Dorian. S-ar părea că sentimentele în legătură cu problemele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
mătuși-mame sau mame-mătuși. Fie trebuia să le spun lor „mamă“, fie să-i spun mamei „mătușa Zeliha“. Asta s-a dovedit a fi mai ușor, Într-un fel. — Nu s-a simțit jignită? Asya s-a animat zărind un cargou ruginit navigând În largul mării. Îi plăcea să privească vasele alunecând de-a lungul Bosforului, să viseze cu ochii deschiși la felul În care arăta echipajul de la bord, Încercând să vadă orașul prin ochii unui marinar aflat necontenit În mișcare, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
statura atletică. Puloverul negru de lână, pe gât, se mula pe pieptul musculos. Era un tip de treabă. Cu toate astea, nu o atrăgea nimic la el. Era ca o casă părăsită, cu ușile deschise și ferestrele sparte, prăfuită și ruginită, scoasă la vânzare de prea mult timp, gata să se prăbușească la prima pală de vânt. — Sam, ai avut până acum cam douăzeci de relații pe termen scurt, nu? Poate câteva să fi durat un an-doi. La Început totul părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Îi era din ce În ce mai rău. Din când În când sistemul vechi de Încălzire Își aduna ultimele forțe și Încerca să dea căldură, dar fără succes. Doar scârțâia din Încheieturi, ca o navă veche ce Încearcă să-și pună În funcțiune motoarele ruginite. Își botezase sistemul de Încălzire Visul American. Îi plăcea să boteze totul, ea singură născocise numele de Desert Rose, și așa o striga toată lumea. În prima noapte În mansardă, când sistemul de Încălzire se pornise În toiul nopții, se trezise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]