1,446 matches
-
părăsească România în zilele ce au urmat... Evenimentele se precipitau în cascadă, cu o rapiditate și o violență de neînchipuit, de care nu mi am dat seama decât mai târziu. 1948 a fost anul reformelor fundamentale: reforma monetară care a ruinat populația de pe-o zi pe alta, prima expropriere a pământurilor marilor proprietari - colectivizarea proprietăților țărănești avea să urmeze -, naționalizarea industriei și a comerțului și începutul marilor procese intentate responsabililor politici ai vechiului regim. Împrejurul nostru, lumea era bântuită de
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
împărțite la 1,4 milioane de țărani). Mai trebuie să menționăm și „reforma monetară“ din august 1947, care a fost de fapt o spoliere de dimensiuni uriașe a averilor populației. De inspirație sovietică, scopul acestei legi era cel de a ruina dintr-o singură lovitură burghezia, moșierii, țăranii înstăriți, altfel spus, de a pauperiza și de a proletariza poporul român. Suma de lei vechi care putea fi schimbată în lei noi era limitată și varia după condiția socială (muncitori sau țărani
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
Nicorești, pe ulița târgului neam întâlnit cu Steluța îmbrăcată în doliu. Cumpăra cele necesare pentru înmormântarea fetiței. Steluța n-a putut scoate o lacrimă. Oamenii, mai ales vecinii, plângeau alături de noi, de nenorocirea noastră. Cu ce am greșit ca să fim ruinați sufletește? Am înmormântat-o pe Cezărica în curtea bisericii din Coasta Lupii, pe Aleea Copiilor, alee pe care, cu o nesimțire inimaginabilă Clemansa Gerota a înglobat-o în moșia ei, pentru extinderea viei. În dormitorul în care locuiam cu copiii
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
cu vaporul după zece ore pe Marea Egee la Patmos, unde am stat într-un camping plin cu tineri liniștiți, care scriau jurnale, vederi, sau jucau cărți pe terasa unui mic restaurant, unde puteam lua masa fără teama de a ne ruina. Dimineața făceam plajă și baie într-un mic golf unde mai apărea și câte un iacht american. Căldura ne gonea în camping, de unde, după o oră de odihnă, porneam să colindăm pe mica insulă sfântă. Am văzut peștera unde Sf.
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
lor socială acționari, manageri și decidenți în politici socio-economice. Și nu în ultimul rând, demersul meu vrea să fie o atenționare în plus asupra modului de a decide astăzi viitorul de mâine al semenilor noștri. După o epocă care a ruinat marile puncte de sprijin moral transindividuale cetatea și civismul în favoarea individualismului, reflecția etică a devenit mai riguroasă suscitând capacități de rezistență morală nebănuite. Anumite situații social-politice se schimbă relativ încet ca răspuns la deciziile curente, dar se schimbă rapid ca
by AURICA BRIŞCARU [Corola-publishinghouse/Science/951_a_2459]
-
decis sa le faci; (11) Ferește-te de reduceri de costuri în numele "ingineriei valorii"; (12) Practică ceea ce predici. Adaptare după "Ghidul de Dezvoltare Durabilă pentru Ingineri", Academia Regală de Inginerie,UK. Concluzie După o iresponsabilă "creștere economică" care risca să ruineze ireparabil sistemele de suport pentru viață, lumea a devenit din ce în ce mai conștientă că dezvoltarea este libertatea care permite și facilitează punerea bunurilor la dispoziția oamenilor, însă "mai multă libertate" înseamnă intensificarea abilităților umane pentru a se ajuta pe ei înșiși și
by AURICA BRIŞCARU [Corola-publishinghouse/Science/951_a_2459]
-
spre a fi bine fructificate, fusese primit ca invitat de către cele două mari cluburi din capitală: la Caccia (Vînătoarea) din partea Quirinalului, și Circolo dei Scacchi (Șahul) din partea Vaticanului și care, în cîteva partide de cărți, cîștigase sume considerabile, încît aproape ruinase cîteva personalități importante (între alții, chiar pe șeful de cabinet al Ministrului Afacerilor Externe, fiind nevoit să plece Consul general la Capetown...). Nici o bănuială nu planase atunci asupra norocosului jucător. Dar la puțin timp după aceea, justiția franceză era alarmată
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
se arăta copiilor bulgari ce spuneau documentele care pînă atunci dormiseră în arhivele cancelariilor și publicate la începutul secolului XX. Războiul din 1886 fusese pus la cale de șefii diplomației austriece pentru a da peste mînă Rusiei și a-i ruina poziția la Sofia față de noul client și protejat bulgar, abia ieșit din turma "raialelor" turcești și ocrotit ca un copil mic de misiunea rusească a generalului Kaulbars. Contele Kevenhuller, trimis austro-ungar la Belgrad (și viitor ambasador la Paris), i-a
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
tot aici și lacus (λακκος) „rezervor de apă, groapă, bazin”. Prin contragerea formei cu peau rezultat formele pește, lat. piscis (fr. poisson), pestis (fr. peste) „calamitate, ruină, pestă”, vgr. πεσημα „Ib.”, πεσος „cadavru”, lat. pessumdo „a scufunda, a îneca, a ruina”, germ. Fisch. Limbile slave au păstrat miezul lichid în forma ryba „pește”, legată etimologic de glybĭ, glubĭ „adâncime, hău”, ca și magh. hal „pește” și halasto „heleșteu”, engl. flesh „carne vie”. Originea cuvintelor heleșteu și pește sugerează etimologia formelor piscină
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
numărul XXI, a căsătoriei eroului și domnia lui fericită, este însă urmată de un deznodământ tragic, atipic: craiul Marcu îl închide pe Gruicea și-o ia cu forța pe nora sa, fata de împărat, care piere de supărare. Regatul se ruinează. Este de acum evident că baladele au preluat aceleași funcții din basme, acelea flexibile la mutația de specie. Absența inițială, pereche cu remedierea, plecarea, dobândirea ajutoarelor năzdrăvane, succesul cu care sunt trecute probele și căsătoria eroului, finalitate a ritualului de
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
află într o cameră de club, continuă cu o altă imagine în care tânărul, aflat într-o companie nepotrivită, pare să nu fi învățat nimic din vechile greșeli ale jocului de cărți, continuă cu două imagini în care este deja ruinat și vizitat de creditori și se încheie cu momentul, sugerat de masa pe care se află un revolver, în care decide să se sinucidă. Despre The Old Chief Shepherd’s Mourner de Edwin Landseer Lister crede, ca și John Ruskin
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
occidentale!... Nimeni, cu foarte, foarte puține excepții, nu a înțeles atunci, la începuturile puterii dictatoriale când paranoia născândă ar fi putut fi limitată, dacă nu răsturnată, că periclitată, atunci, în ’71, nu era cultura, în primul rând, ci se pregătea ruina întregii națiuni, România separându-se încă o dată de țările democratice occidentale, dar și de cele cu care se afla alături în pactul de la Varșovia, mai ales față de cele din nord, Cehoslovacia, Ungaria și Polonia. Pentru ca, apoi, culmea grotescului politic, România
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
jurnalele unor scriitori ce au apărut ca ciupercile după ploaie, pure realități, „fapte de arme”, așa cum se luptă copiii, în cămările lor închise și în absența adulților, lovind cu o sabie de lemn în pereți și în pernele de mătase, ruinând candelabre și speriind micile animale ale casei!... „Martor și complice”, iată o sintagmă care, pentru mine, trebuie să semnifice, printre altele, esența prieteniei! Martor - adică o ființă lucidă, „prezentă”, în sensul unei susținute „atenții existențiale”, intensă, neobosită, capabilă, apoi, să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Ce s-ar fi întâmplat sub comuniști, care, având toate pârghiile puterii în mâna lor, dar până și cele mai mici privilegii, firești într-un stat democratic, ce s-ar fi întâmplat dacă noi, în loc să fugim după toate acestea, adeseori ruinându-ne vocația și chiar demnitatea, am fi reacționat „mai relaxat”, cu o anume indiferență la „ispitele lor”, nu rareori ridicol de mărunte, de găunoase?! Dar... o astfel de auto-deposedare de orice „titlu”, de orice „funcție”, oricât de decorativă, și revenirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
plăcerea se umplu, dintr-un motiv sau altul, de cearcăne, ceva în măruntaiele acestei întâlniri e pe cale de a se deteriora. De asemenea, dacă frumusețea întâlnirii se cuplează cu nefericirea masivă a altora. O mare iubire care sfârșește prin a ruina cariere, caractere, vieți e o iubire mai curând strâmbă și are puține șanse de happy end. Sintagme de tipul „sunt îndrăgostit fără speranță“, „sunt îndrăgostit și mă simt vinovat“, „sunt îndrăgostit și nu mai sunt bun de nimic“ n-au
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Și tocmai ca „gând“, ca angajare mentală (la fel de intensă pe cât sunt de intense angajarea afectivă și cea trupească), iubirea se poate epuiza în obsesivitate. Iar obsesivitatea e primejdioasă. Iată textul lui Pascal: „Atașamentul pentru unul și același gând istovește și ruinează spiritul omului. De aceea, pentru soliditatea și durata plăcerii de a iubi, trebuie, din când în când, să uiți că iubești. Nu comiți, prin aceasta, o infidelitate, căci nu iubești pe altcineva. Pur și simplu îți refaci forțele pentru a
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
identifica, totuși, un teritoriu în care continuitatea să fie posibilă sau măcar vizată ca țintă, ca obiect al unei căutări de fiecare clipă. Acest teritoriu există: este „iubirea sacră“. Misticii de pe toată planeta cu asta se ocupă: cu refacerea circuitelor ruinate de eroarea originară. Mistica este efortul de a recupla tema iubirii la tema continuității, a unei intensități fără întreruperi, fără fragmente, fără „căderi“. Acest efort, care nu e străin, nici el, de obstacole și neîmpliniri, se concentrează însă asupra unei
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
cheltuit sume mari pentru logodnă, în timp ce noi am făcut-o atât de simplu având martor numai pe Bunul Dumnezeu, și poate acea simplitate a avut un farmec deosebit. Am urmat exemplul mamei noastre Natura ! Nu înseamnă că trebuie să ne ruinăm într-o ocazie ca aceasta, mai ales că banul îl iei greu și se duce așa de ușor... Meritați toată lauda și cele mai frumoase complimente posibile pentru hotărârile de un realism mai real decât însăși realitatea. La Priponești găsisem
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
Albă) și kara: supus, tributar, birnic și negru. De la acest ultim cuvânt Moldova a fost denumită Kara-Bogdania și Țara Românească Kara-Iflak, iar românii kara-ulaghi, adică țări supuse, tributare, negre, spre deosebire de acele libere, nesupuse, albe. Noii stăpâni ai stepelor jefuiesc și ruinează satele rusești, iau robi pe toți locuitorii lor într-un număr de 50 de mari incursiuni, făcute între anii 1067 și 1210, „fără a pune la socoteală nenumăratele razii mici în intervale”, în timp ce ungurii izbutiseră să înfrângă pe români și
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
soartă a avut-o și mănăstirea Șirioara, de lângă Siria, din Episcopatul Transilvaniei, zidită de Ștefan, banul Slovoniei și alți ctitori, căreia nu numai că i-au pustiit în întregime satele de locuitori și i-au devastat moșiile, dar i-au ruinat zidurile și au ucis călugării în timpul jafului pricinuit de tătari, încât și la 11 august 1250 era „greu de știut când s-ar putea reînălța”. După acest teribil masacru, au trecut Mureșul pe stânga și s-au îndreptat spre mănăstirea
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
cărți”. Așa e pe lume, spune zicala: unii muncesc, alții bat birlicul. În perioada comunistă scriitorii evită să evoce jocurile, etichetate ca „distracție burgheză”. O fac doar ca să evoce lumi decăzute. Astfel, la Eugen Barbu, pe vremea Princepelui, personajele se ruinează pe pharaon - un precursor de poker - ca și nevasta lui Kir Ianulea. Mai încoace, în Groapa, bandiții joacă tabinet pe bani sau mai ales barbut, prilej pentru autor să noteze expresii argotice cu savoare suburbană: spatiu, șapte boabe, pară-n
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
se comporte altfel față de acest suflet sincer și transparent, entuziast în a face binele, înflăcărat de râvnă sfântă pentru Dumnezeu și pentru suflete. Don Calabria spunea despre el: «E asemenea cristalului». Predilecția sa erau copiii orfani, fiii nimănui ori cei ruinați de mizerie și de viciu. Îi urmărea, îi educa și îi iubea fără prefăcătorie, cu o răbdare infinită. A fost ascultător, dar nu un adulator. Un om liber, care vorbea cu extremă delicatețe, dar și cu tot atâta sinceritate și
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
o continuă alternare de rugăciuni, deși era chinuit continuu de dubii și scrupule. Era descumpănit mai ales, pentru că spunea el că nu-l mai simte pe Domnul aproape, că nu ar fi corespuns cu generozitate harurilor și că ar fi ruinat Opera din cauza păcatelor sale. Numai rugăciunea îi aducea alinare. Chinuirea dura zi și noapte. Și cerea ajutor și căuta mângâiere în rugăciune, în iaculatorii (rugăciuni scurte), în invocațiile către Maica Preasfântă. Noi care îl asistam eram epuizați. Dar el voia
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Și mărturia lui don Attilio Rossi e importantă: În timpul ultimei infirmități i-am fost mereu aproape ca să-l asist. A suferit foarte mult... Se simțea abandonat de Dumnezeu, despărțit de el ca de un zid de netrecut. Considera că a ruinat Opera, că nu s-ar fi căutat decât pe sine. Se simțea osândit. I se părea că aude o voce care îi spunea; „Ești osândit, pentru tine nu mai e nici o scăpare“. Spunea că-și simte gura plină de înjurături
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
se spunea de intimi) povățui pe Panu să treacă granița. și începe să pledeze: — Detențiunea e întotdeauna deprimantă; o inteligență ca a ta, Panule, se va resimți adânc. Să nu faci greșala să rămâi. A rămâne ar însemna să-ți ruinezi frumoasa ta inteligență etc. etc. Prin luna mai am luat masa cu Panu la Vila Regală; mai era încă cineva la masă. Peste câteva minute apare un cunoscut tip al Bucureștilor, Costache Oprescu, perceptorul Culoarei de Galben. Oprescu propune să
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]