1,007 matches
-
mă întorc la hotel și să citesc. La ora trei, vom pleca la Svetlogorsk cu trenul, unde se desfășoară un festival folcloric, și vom avea o întâlnire cu guvernatorul regiunii. Cum stau, așa, în ezitare, sunt imediat acostat de o rusoaică, aceasta mă îndemnându-mă să mă alătur grupului de scriitori care va avea o întâlnire cu publicul la Biblioteca de Științe din Kaliningrad. Mă roagă insistent să n-o refuz, pentru că este și un român în grupul lor, vorbitor de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
țara de unde provii. Recunosc că toate acestea sunt motivații cu care încerc să-mi apăr libertatea mea de a hoinări astăzi prin Tallin, un oraș care mă încântă. Plăcerea de a dialoga cu... frumoasele doamne vânzătoare din magazine. Majoritatea sunt rusoaice, care vorbesc foarte bine estona, s-au naturalizat. Numai după discuții mai lungi, când se conving că nu ești un „provocator”, ci te interesezi, așa, din curiozitate de scriitor și ziarist, recunosc că au fost obligate de împrejurări să învețe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
noastre nu-i spuneau prea multe, îi impunea însă prezența noastră în Trenul Scriitorilor. Avusese grijă să se informeze din timp și să aibă inițiativa acestei întâlniri, susținută de dl State - un prosper om de afaceri basarabean, însurat cu o rusoaică - femeia, sobră, a tăcut tot timpul, nevorbind română, ci doar încuviințând la frazele pe care i le mai traducea soțul. Am spus „sentimente amestecate”, pentru că exista, cred, și o anumită conștiință, inegal distribuită, a limitelor, a frânelor, pe care cei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
schimbăm ceva din conținutul antiglobalist al textului și nici să ne facem auzite rezervele... Constat că majoritatea scriitorilor din Occident nu se implică deloc în discuție. Pe acest fundal apatic, portugheza Ana Luisa Amaral, grecul Anastassis Vistonitis și Inga Lindqvist - rusoaica suedeză, trei dintre autorii textului, își apără cu vehemență „creația”. Ne reproșează că avem o imagine idilică despre capitalism și despre americani. Noi le replicăm că au idei comuniste de laborator, fără să fi trăit ororile comunismului. O confruntare de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
din lectura sa un adevărat spectacol. Nu se lasă dus de la microfon, chiar dacă organizatorii îi fac semne că a depășit timpul. Publicul este înveselit de rostirea și de gesturile lui Karl, așa că îl încurajează să continue, să nu se lase... Rusoaica Valentina Solovieva, originară din Kaliningrad, citește versuri pentru copii. N-am auzit-o evoluând până acum, dar are o voce plăcută... Nu pare să se înscrie deloc în formula de rostire poetică pe care o profesează rușii și pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
primește vestea asasinării familiei imperiale la Pervi pe când basarabeanul asistă la tragicul sfârșit al unui frate al său student, împreună cu amanta lui, o femeie din nobilime, care, în exaltarea revoluției, urmase pe băiatul sărac, ca să-și refacă viața (o Noră rusoaică) și ca să premenească lumea... Un povestitor elegant, cu ochelari de aur, sceptic și zâmbitor... În Prusia Orientală când au năvălit Cazacii, o fată cu mama ei cearcă să stăvilească vandalismele. Dau dovadă de civilizație și demnitate Puhoiul trece peste ele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
vizite la care Elena Ceaușescu fusese însoțitoare de onoare, unde ea s-a manifestat cu atitudini destul de grobiene, comparativ cu atitudinile bine studiate ale soției liderului sovietic, părintele perestroicăi și glaznosti-ului. În sinea mea, regretam că trebuia să recunosc superioritatea rusoaicei față de "țața leana", atât în firescul comportamentului, cît și în atitudinile protocolare. La finele anului 1984, după șase luni de activitate la Protocolul M.A.E., îmi făceam o succintă trecere în revistă, care nu era deloc lipsită de interes
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
până în 1940 (când avea suprafața Italiei și ducea, din motive de toți știute politica Bulgariei vecine & neprietene)? Iar pentru a-și reafla mărețitatea de atunci, tot la imaginar s-ar cuveni umblat, nu la Realpolitik, acum când Țapul însurat cu Rusoaica lui Gib Mihăiescu, înturlucat cu muscălița-i căgăbăucă, și sinistrul său de externe, impus lui de fiul ghinărarului enkavedist Walter Roman, au semnat deja puchinosul tratat cu Ukraina, ce-ar mai rămâne (în afara unor compensații simbolice)? De aici ideea cu romanul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
au luat-o rușii. Deși multe obiecte de cult și foarte prețioase au dus domnitorii noștri români acolo. Foarte multe daruri scumpe au donat. Dar ce să zic? Ne iau alții... din multe motive ne Înving. Acolo maica stareță e rusoaică. Sunt și vreo 80 de măicuțe, din care vreo 6 sunt românce: Maica Petronela, Maica Isidora, Maica Ecaterina, Maica Doroteea și Maica Marta. Sunt și câțiva călugări, vreo trei. Tot personalul mănâncă la trapeză. Maicilor mai bătrâne sau bolnave li
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
la cele rusești din Kiev, din Moscova și Petersburg și în ultimele decenii copiii lor au părăsit limba strămoșească, astfel că azi cei mai mulți tineri nu o știu. Ba, lucru ciudat, părinții redeveniți români de 18 ani încoace, căsătoriți dinainte cu rusoaice, nu vorbesc în familie [româna] și n-au învățat-o copiilor lor născuți după război. Mulți nu s-au hotărât să-i trimită la liceul român, și această biată generație este într-adevăr sacrificată; nu mai au avere, nu au
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Stăpâna spusese încet nepoatei ei: „A trebuit să-i vând. Mă resemnasem la orice sacrificiu, dar, când i-am văzut retezați și am numărat cercurile concentrice ale trunchiurilor, m-au trecut lacrimile, erau de 145 de ani“. Toate femeile erau rusoaice până în fundul inimii, credincioase educației ce primiră în instituțiile imperiale, vieții ce trăiseră în lumea rusă. Nu o tăgăduiau, erau nenorocite de schimbarea lucrurilor, dar se felicitau că rămăseseră în România, că scăpaseră cu viață și copiii lor nu fuseseră
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
se va putea bate Știința cu șanse reale la titlu în acest sezon ? F.G.: Da, adevărul e că șansele noastre de a ne bate la titlu sunt reale. Rep.: Cât de mult a contat în economia jocului echipei dumneavoastră accidentarea rusoaicei Ekaterina Ripnaya ? F.G.: E greu de spus, ea e o jucătoare tânără, de la care speram că ne va fi utilă. De altfel, la toate meciurile de pregătire am jucat numai cu ea în teren, de pe poziția de titulară. Absența ei
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
o scădere valorică a primei divizii, dar și o dispută foarte echilibrată pentru titlul de campioană din 2011. Gruparea pregătită de Florin Grapă a izbutit câteva transferuri importante, fiind aduse la Bacău o serie de jucătoare foarte utile. Din păcate, rusoaica Ekaterina Ripnaya s-a accidentat în debutul sezonului și va reveni abia la primăvară. Din fericire, Știința a izbutit un sezon de toamnă intern foarte bun, cu o singură sincopă, înfrângerea de acasă cu Unic Piatra Neamț și, dacă va câștiga
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
mărei atâtza lume la masă într-un otel tot atât de bine condiționat ca toate otelurile din marele capitalii ale Europei. Eu însă eram tăcut și gânditor cu ochii în farfurie, și nu vedeam nici oacheșele italience, nici diafanele englezoaice, nici binenutritele rusoaice, nici grațioasele pariziene, care vorbeau în jurul meu în limba lor și își comunicau impresiunile. Eram încă sub înrâurirea spectacolului ce mă uimise, a simfoniei de lumini ce colorase perspectiva Alpilor, lumini care îmi jucau încă în fundul ochilor. Eram ca clopotul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
petrecuse noaptea pe iaht. Cei doi se înscriu în categoria bancher sau trader de petrol, diamante sau metale rare, îmbrăcați casual, cu haine de mii de euro. Geneva este plină de astfel de indivizi. Cu un puternic accent din Est (rusoaică?) își cere drepturile bănești pentru prestațiile sale. Apa curge șiroaie din haine și din părul blond. Nici urmă de revoltă, ci doar o plângere continuă. Nu mai este o prostituată oarecare, este sora mea, a celor care muncesc pentru a
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
genul "Vând aparat foto Sony și canapea piele bej" specifice pentru o societate bogată, care reciclează mult, se plictisește repede de obiecte etc. Dar ceea ce mi-a atras atenția sunt anunțurile matrimoniale. Cum altfel! Cea mai bună cotă o au rusoaicele, prezentate ca "femei simple, autentice, care visează la fericirea familiei". Și încă o mică frază, care ar trebui să-i pună pe gânduri pe sociologii de aici: "posedă valori tradiționale". Subiectul este delicat și dificil, dar e ciudat că trebuie
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
i se va face dreptate și că averea kolhozului unde lucra nu va fi înstrăinată; un bătrân cocoșat cărând cu el o căldare cu apă și care intră fără să vrea în filmările unei agenții de publicitate, acolo unde niște rusoaice superbe pozau semi-dezbrăcate, acoperite doar de blănuri opulente, în fața unei case în ruină, foarte pitorească dealfel, unde se nimerise să locuiască acest bătrân. El spune apoi cu o voce mândră, cu ultimele urme de demnitate: "Eu sunt Rusia"... Celebrul circ
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
a cincea”) mi se păru prea mult, chiar dacă inima mea bătea liniștită, amnezică. Atoateștiutoare, din câteva fraze la poartă, din câțiva pași prin clădirea liniștită - o spețpoliclinică e o spețpoliclinică, nu? -, fetița, ținându-mă de mână, mă aduse în fața unei rusoaice vârstnice, rubiconde, în anticamera serviciului de electrocardiograme. Netocika mea îmi traduse repede să mă dezbrac de cămașă și maiou, mi le puse chiar ea pe spătarul scaunului și intrarăm în cabinetul propriu-zis unde operatoarea mă invită melodios pe masa de
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
mă calmă într-atât încât, cum începu să-mi fixeze electrozii, am întins mâna dreaptă spre Netocika, i-am luat degetele într-ale mele și am stat așa până s-a terminat zumzetul aparaturii; nu o scăpam din ochi pe rusoaică și ea îmi zâmbea ca mama lui Esenin - altceva nu aveam în minte; m-am lăsat dus de tic-tacul electrocardiogramei, ritmând „solsolmibemol”, asta ca să termin cu literatura. Când am coborât de pe masă, am încercat să glumesc: Koneț filma?, dar nu
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
moarte”, ca „o floare neagră de tropice, plină de otravă și de miere” <endnote id="(794, pp. 16-19)"/>. Cam În același stil este descrisă senzuala Ghenea (Golda) Kersanova, „fiica unui evreu bogat, fabricant de lichioruri”, din romanul lui Gib Mihăescu Rusoaica (1933). Ghenea „nu era chiar o frumusețe”, dar trăsăturile ei aveau ceva „asiatic”, „neobișnuit”, „straniu” și „enigmatic de nepătruns”, așa cum le-a prevăzut „sumbrul ei Dumnezeu” <endnote id="(830, p. 13)"/>. În romanul Gorila (1938) al lui Liviu Rebreanu, „ovreica
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Tevi Lăptarul (1895) de Șalom Alehem, Lelia - Matei din Manasse (1900) de Ronetti Roman, Haia - Ștefan din Haia Sanis (1908) de Mihail Sadoveanu, Ana - Ionel din Take, Ianke și Cadâr (1933) de Victor Ion Popa, Ghenea (Golda) - cpt. Bădescu din Rusoaica (1933) de Gib Mihăescu etc. <endnote id="(647)"/>. Este o prejudecată care a supraviețuit până În zilele noastre, În unele medii conservatoare din centrul și estul continentului : „Un băiat polonez poate avea o iubită evreică, atâta timp cât nu se căsătorește cu ea
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
vedenii și vise premonitorii În trecutul românesc, Editura Sigma, București, 2003. 828. Norman Manea, Întoarcerea huliganului, Editura Polirom, Iași, 2003. 829. Mircea Eliade, Jurnal, vol. I (1941-1969), ediție Îngrijită de Mircea Handoca, Editura Humanitas, București, 1993. 830. Gib I. Mihăescu, Rusoaica, prefață de Cezar Petrescu, postfață de Marian Papahagi, Editura Echinox, Cluj-Napoca, 1990. 831. „Un intelectual cinstit - spune Adam Michnik În 1992 - trebuie să aibă În vedere că va avea de confruntat atacuri la fel de brutale și agresive ca și acelea ale
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Împărțea cu preceptorul nostru. Fratele meu și cu mine eram despărțiți de ei printr-o toaletă. Mama și camerista ei, Natașa, ocupau compartimentul alăturat. Apoi urmau cele două surori mici ale mele, guvernanta lor englezoaică, Miss Lavington, și o doică rusoaică. Numărul impar al grupului nostru, valetul tatei, Osip (pe care peste un deceniu pedanții bolșevici Îl vor Împușca pentru că Își „Însușise“ bicicletele noastre, În loc să le cedeze poporului) avea ca tovarăș de compartiment o persoană necunoscută. Pe plan istoric și artistic
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
făcut În soare. Ne-am rătăcit În păduri pline de mușchi, ne-am scăldat Într-un lac de basm și ne-am jurat dragoste eternă pe coronițele de flori, pe care-i plăcea să le Împletească, asemenea tuturor micilor sirene rusoaice, și, la Începutul toamnei s-a mutat la oraș În căutarea unei slujbe (aceasta era condiția pusă de mama ei), și, pe parcursul lunilor următoare n-am văzut-o deloc, fiind angrenat În acel gen de experiențe variate pe care credeam
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
toți. Cel mai mult îmi plăcea la el modul în care rostea, când ne intra în casă, numele mamei. Tare, solemn, răspicat: Na-dej-da! Ce mai face Na-dej-da! Nu-i iubea, firește, pe ruși, dar acest nume (deși mama nu era rusoaică) îi suna bine, îl scanda pe un ton triumfător. Cu toate marile lui calități, în ultima vreme evitam să-l văd căci știam că, inexorabil, discuția va ajunge la politică (de fapt, nu la politică, nu „politica” mă speria, căci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]