1,013 matches
-
Ca și cum spațiul s-ar reduce doar la aceste două direcții care se încrucișează: verticala și orizontala, iar crucea reprezintă acest țesut elementar! Gândirea devine crucială când încrucișează aceste două dimensiuni. Un occidental îi spunea, în anii abia trecuți, unei prietene rusoaice: „Ce noroc ai să trăiești un dezastru care apare o dată la o mie de ani!“ Judecata aceasta o face, fără mare efort, fiecare contemporan care e la curent, vrând nevrând, cu ce se întâmplă azi în Rusia și în multe
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
și-și aduse aminte de filmele nord-americane de spionaj, nu poți ști niciodată și se urcă sprinten, afundîndu-se În sofaua roșie a Cadillacalui, dădu drumul la motor, simți că era un avion și vru s-o sperie pe neînfricata spioană rusoaică, dar o aripă, o aripioară sau Dumnezeu știe ce parte a caroseriei Cadillacului Începu să se frece de pămînt și Lastarria, reacționînd ca un automat În fața neprevăzutului, apăsă pe butonul care Închidea fereastra ca să nu audă zgomotul, sperînd astfel să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
unor refugiați baltici, cei care aparțineau grupului hardcore, nucleului dur al refugiaților pe care nimeni nu-i dorea nicăieri și care se găseau tot În lagăre la mai bine de zece ani de la terminarea războiului. Îmi vorbea de o prințesă rusoaică, de un soldat lituanian, de un tînăr cuplu bulgar. Mi-ar fi plăcut să-l Însoțesc. Cu siguranță că nu voia să-mi producă un șoc făcîndu-mă să descopăr mizeria din lagăre. Mă sfătuia să vizitez casa memorială a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Pe care-l iubesc îl și plesnesc“. Toată viața mă va crede un valet de tobă26 (poate că tocmai de asta are nevoie), dar mă va iubi totuși în felul ei; pentru asta se pregătește, așa îi e firea. E rusoaică veritabilă, iată ce vă spun: și eu îi pregătesc o surpriză. Scena de mai înainte, dintre ea și Varia, s-a produs pe neașteptate, dar a fost binevenită pentru mine: acum ea a văzut și s-a convins de devotamentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
privire pe furiș portarului, care se gândește să-l oprească. Barul este plin. Fiecare categorie de oameni din Bombay este reprezentată aici, de la masa cu tineri SCI care fac o vizită îndrăzneață în acest local semimonden, până la perechea de curve rusoaice care dansează împreună încet, languros, aproape de bar, uitându-se să vadă dacă le fixează careva. Fata și jocheul se alătură unui grup de alți jochei, de la cea mai bună masă din bar și pun la cale un spectacol rafinat pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pierdute. Mă întreba cu cine am fost la Moscova și rămase aproape blocat când i-am răspuns: - Singură. Absolut singură. Nu uitați că vorbesc rusește, la fel de bine ca românește. În plus, sunt blondă, așa că am trecut destul de bine drept o rusoaica adevărată. N-am avut niciun fel de probleme, nimeni nu și-a dat seama că sunt străină. - O să dai la Facultate la rusă? - Nicidecum.Vreau ceva nou, ceva ce nu știu.. Trebuie să-și fi dat seama că eram nedumerita
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
duminică dimineața mă rog la icoana Maicii Domnului de la noi din salon: „Cum nu poț’ tu făr’ de sfânta icoană, Așa s’ nu poț’ făr’ de mine. Ș’ cum nu poate omu trăi făr’ de ferestre Așa s’ nu poată... (Rusoaica, parașutista) trăi făr’ di mini! Cum luminează soarele fereștile, Așa să luminez eu Înaintea ta. Ș’ cum nu poț’ fără ușă ieși afară, Așa s’ nu poț’ tu bè șî mânca făr’ de mine! Așa te descânt!” Și, dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
cealaltă poezie - mai scurtă, dar mai frumoasă - auzi-o: „Să răsaie inima-ntr-Însa După cum răsare soarele La apa aiasta. Cum stă steagu la casa cuiva, Când moare cineva Și se miră cu toții, Că, iaca, o murit și elAșa să răsaie inima-ntr-Însa (Rusoaica) Când m-a vidè pe mine-n calidor!” Asta, cu calidorul, e de la mine - dar ce, strică? Azi n-au căzut. Parașute. Poate nici n-or să mai cadă - au căzut alaltăieri multe de tot, numai eu am numărat două sute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
multe de tot, numai eu am numărat două sute. Hai, douăzeci. Erau multe-multe, dar n-am apucat să număr decât până la douăsprezece și nu sunt sigur dacă pe unele nu le voi fi numărat de două ori. Ca pe fata asta, Rusoaica. Parașutista. Ceva cam ca ea aș vrea eu, pentru sufletul meu, dar nu chiar ea. De ce, așa? În primul rând, fiindcă a plecat, au dus-o jandarmii. Au dus-o În lagăr. Acolo, În lagărul lor sunt numai bărbați. Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
meu, dar nu chiar ea. De ce, așa? În primul rând, fiindcă a plecat, au dus-o jandarmii. Au dus-o În lagăr. Acolo, În lagărul lor sunt numai bărbați. Așa-i și nu altfel. În al doilea, aș vrea altă rusoaică, fiindcă asta-i oleacă prea mărișoară pentru mine - ar fi prea mare și pentru un flăcău de pe la noi. Eu aș vrea ceva cam ca Bălana - dar rusoaică. Știu că și Bălana era un-fel-de, dar ea știa limba noastră. Eu aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
numai bărbați. Așa-i și nu altfel. În al doilea, aș vrea altă rusoaică, fiindcă asta-i oleacă prea mărișoară pentru mine - ar fi prea mare și pentru un flăcău de pe la noi. Eu aș vrea ceva cam ca Bălana - dar rusoaică. Știu că și Bălana era un-fel-de, dar ea știa limba noastră. Eu aș vrea o Bălană care să nu știe românește, s-o-nvăț eu, bine-bine - după aceea mai vedem noi ce facem și nu spunem la nimeni. Ieri, tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
spunem la nimeni. Ieri, tot așa, stăteam În calidor, Mătușa Domnica Îmi descântase de-râie, mama zicea că su-per-sti-ții! - dar n-o oprea pe babă să mă descânte: de ce? De-aceea! Ieri a fost cu asta - cu descântecul și cu Rusoaica cea mare; parașutista - cu devușka, bre! C-așa-i zice la fetișoară, zice Moș Iacob că se zice, la ei, la Ruși. Ieri: Stau În calidor. Aud, dinspre spatele casei lui, glasul cunoscut de Moș Iacob vorbesc. Cum o tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Atunci ad-o prin spate, pe la bucătărie! Stau În calidor și mă uit drept În față. Și dac-aș putea eu să dau vremea-napoi: să fiu, acum, cum eram ieri, cu „fetișoara”, dar În locul ei să fie altă parașutistă, altă rusoaică, una mai pe potriva mea - care, orișicâtuși, nu-s tare mare... Și ieri stăteam În calidor. Stau și mă uit, așa, drept În fața mea, Însă cu urechea trag spre spate, unde a rămas deschisă fereastra spre antreu și deschisă ușa bucătăriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
pornește iar pe scărpinat În cap - are să-și facă bortă, de atâta căutat. Tușește și tot tușește, de parcă s-ar pregăti de o cuvântare la o adunare. Se foiește pe scaun. Eu mă uit numai la devușcă - și bine fac: Rusoaica a simțit, știe că Moș Iacob are de gând s-o Întrebe ceva; dar Încă n-o face - așa că-l Îndeamnă ea peste masă, cu fruntea Încrețită și cu lingura șiroind. Îl Întreabă din ochi: ce vrea el să-ntrebe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Da-ntreab-o, ’dată!, Îl Înghiontește baba. - Măritată la tine?, se hotărăște Moș Iacob (dacă l-a hotărât Mătușa Domnica). - Așa rusască știm și noi, mârâie bătrâna. - Ian taci, bre, că mă tulburi! Măritată la tine, devușka? - Șto?, face, după un timp, Rusoaica - și râde clopoțește. - Bărbat la tine -iesti?, prinde curaj Moș Iacob. Iesti la tine bărbat, bre, soț? - Om!, Îl ajută Mătușa Domnica, arătându-și verigheta și ea.Om la tine -iesti? Ori nu iesti? și rămâne mâhnită că n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
iertare - dar n-a Înțeles. - Ghini, las-o așă, nemăritată!, face Mătușa Domnica un gest de lehamite. - N-o las, bre! Devușka! Asta... Verigă, bre, inel -iesti la tine? Îi arată devușcăi degetul Înverighetat, apoi dă să-i ia mâna, Rusoaica și-o retrage, atunci Moș Iacob Îi arată forma verighetei cu patru degete, arătătoarele și groasele, unite: Iesti? Iesti asta la tine? - Cine știe ce-a Înțălege..., bodogănește bătrâna. - Ia dă-mi pace, că mă tulburi! Devușka! Spune, bre, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Că-i nemăritată - semplu!, zice Moș Iacob. - Dac-o fi știind ce-i aceea verighetă..., face Mătușa Domnica. - Devușka!, nu se lasă Moș Iacob. Iesti la tine, asta, om? Iesti la tine ciolovec, bre? - și-și agită mâinile sub ochii Rusoaicei. - Cielaviek?, face devușca, apoi, după ce se gândește, Începe să arate, pe degete. - N-a-nțeles, zice mama. Îți arată doisprezece, crede că ai Întrebat-o câți au fost de toți, lansați cu parașuta... - Ba eu cred c-arată cu câți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Încoace - cu care prilej văd ce-i arăta. Copilul! - Dacă mătale crez’ că copchilu nu știe ce-i aceea..., chicotește mărunt, școlărește Moș Iacob. Copchilu, știe, dar devușca noastră nu... - Doamne-Dumnezeule!, exclamă mama și iar se așează Între mine și Rusoaică. Dar nu așa, măi fată! Nu se pune pe deasupra, pe dinăuntru se pune... Degeaba nu mă lasă mama să văd; am văzut: devușca și-a pus sutienul peste rochie. Apoi, când a Înțeles că nu așa se-mbracă, m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
văd, o simt pe devușca tresărind. O aud cum Începe să tremure mărunt-mărunt. O miros, o simt: atât de mare și i-i frică, săraca de ea. Nimeni de la noi din salon nu-și dă seama ce se petrece cu Rusoaica. Nici măcar mama - care-i, totuși, lângă ea; și-i femeie; Îi tot dă niște lucruri de Îmbrăcat, dar fata-dragă nu le ia, nici nu le vede. - Mamă!, zic. Mamă, se-ntâmplă ceva! - Ce să se-ntâmple, face mama, ridicând din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
și-i femeie; Îi tot dă niște lucruri de Îmbrăcat, dar fata-dragă nu le ia, nici nu le vede. - Mamă!, zic. Mamă, se-ntâmplă ceva! - Ce să se-ntâmple, face mama, ridicând din umeri, fără să se Întoarcă spre mine. Rusoaica s-a dat mai la o parte, ca să mă vadă. Pe mine - știe că eu știu ce-i cu ea. Stă, frântă, spre dreapta ei, când mama ne astupă, ne desparte cu totul, devușca se apleacă și mai mult, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
și pomeții i-s de tătarcă, pielea i-i albă-albă, aproape transparentă. O văd căutându-mi privirea, cu ochii ei piezișați și-nspăimântați. - Mamă!, zic mai tare. I-i frică! - De ce să-i fie frică, face mama, se apleacă asupra Rusoaicei, Îipune o mână pe frunte, apoi o duce-n jos, pe obraz... Și, dintr-o dată, parașutista scoate un: Oi!, ascuțit și desnădăjduit și o cuprinde pe mama cu brațele peste mijloc. Și zice ceva, acolo, la pieptul mamei, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
bună! - Noapte bună, doamnă și sper să...Suntem În război, n-ajunge vata pentru răniții noștri români, pe frontul antibolșevic și dumneavoastră... Pentru uzul dumneavoastră personal, treacă-meargă... - Nu te privește uzul meu personal!, strigă mama. - ...dar pentru o scroafă de rusoaică, parașutată la noi, să ne spioneze, să ne otrăvească fântânile, să ne ucidă copiii... - N-ai copii! - Eu nu - dar dumneavoastră... - Ei, află că spioana nu mi-a otrăvit copilul - și a stat la masă, cu noi, ca un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ea primejdia. Dau să mă ridic, s-o mângâi. Mama se așează pe alt scaun, la Îndemâna mea. Mă mângâie pe creștet, dar are lacrimi În ochi. - Mamă, de ce plângi tu?, zic. De ce plângi tu, mamă? Plângi pentr-o scroafă de rusoaică? Abia termin, că mama Îmi arde o palmă strașnică. - De ce mă baaaați?!, urlu. Nu vezi că-s bolnav? Nu vezi că-s orfănel? - Așa, orfan și bolnav, o să mai primești, dacă mai spui porcării! - Dar nu le-am spus eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Ca de obicei: după ce... căprioarele au venit, singure-singurele, să-i mănânce din palme grăunțe de plumb? - Numai una, șoptește-gâjâie ofițerul. Cealaltă avea un glonte În coloana vertebrală, a zis că tot e netransportabilă... - A zis ea că-i netransportabilă? Ea, Rusoaica? Cum se zice, În rusește, la netransportabil? - Nu știu, nu ea a zis. Ea n-a zis nimic, el a zis că ea ar fi zis... Că tot degeaba, ce să ne mai ostenim... Așa a zis șeful... Dar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
i-a fost dat să moară... - Dumnezeu să-i hodinească pe toți, pe băieți și pe fete!, zice tata și bea din sticlă - apoi se răsucește către Grabenko, adineauri intrat din nou: și zi așa, rusnacule: ai mai Împușcat o Rusoaică! - Nu Rusoaică - bolșevică, bolșevicule!, râde jandarmul. - Ai căutat-o bine? Nu era Ucraineancă de-a ta, hoholule? - Pentru mine nu există nici Ruși, nici Ucraineni... - Ce spui tu, străine!? Ofițerul izbucnește În râs. Grabenko se uită la el, Încruntat, furios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]