6,521 matches
-
Și eu învăleam cu ea găluște. Pentru boala asta îi bună și urzica, dar urzica, mai ales primăvara, face sânge dacă-i bei zama. O pun și eu când mă dor oasele sau la răceală. Da-i bună și la sângerări. O caută și femeia care dă țâță, ca să facă lapte. Păpăluga crește în marginea curții ; îi mai zicem păpădie și curu găinii. Dacă ți se îngroașă vinele ori fetele au pistrui, faci zamă și bei zama asta. E la fel de bună
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
copii? Luce făcu o pauză de o secundă. ― Mă tem că nu, doamnă Stephanides. Callie nu o să aibă niciodată menstruație. ― Dar are deja menstruație. De câteva luni! se Împotrivi Tessie. ― Mă tem că e imposibil. Se poate să fi existat sângerare din altă sursă. Lui Tessie i se umplură ochii de lacrimi. Privi În altă parte. ― Tocmai am primit o ilustrată de la o fostă pacientă, spuse Luce ca s-o consoleze. Un caz asemănător cu al fiicei dumneavoastră. Acum s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
din ce în mai roșii, sângele nedând vreun semn că ar vrea să se oprească din curs în viitorul apropiat. Deși nu mă îndoiam că durerea de la rinichi ar fi teribilă, își ținea mâinile la nas, încercând zadarnic să oprească sângerarea. Nu reușea decât să se mânjească și mai mult pe față. În numai câteva secunde, chipul său arăta ca un grotesc tablou alcătuit din roșu și tente de roz, lacrimile sale neizbutind să-i curețe fața. Suspina cât mai discret
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
scoată pe fată cât mai repede de aici. Sunt femeie acum, bolborosește Asinia. Ca mama. Limbuția asta nesfârșită! clatină Occia dezaprobator din cap. Încearcă să se controleze. Mai bine mulțumește zeilor că s-a mai liniștit acum, de când au început sângerările. Înainte, ba era tristă și deprimată, ba cădea pradă crizelor distrugătoare. Și, când o apuca, nu te mai puteai înțelege cu ea! — Deschidem gura ca să ne rugăm Ție, Zeiță! continuă Augustus. — Auzi-ne! reia Regele Sacrificiilor. Urmează câteva clipe de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Da’ nu știu ce să zic. Se pare că atunci când oamenii se apucă să facă ceva praf, nu mai lasă nimic În urmă. Capitolul 14 Maera zăcea Împietrit, cu capul pe brațe, cu fața-n nisip. Se simțea Înfierbântat și lipicios din cauza sângerării. Simțea fiecare Împunsătură. Câteodată taurul Îl lovea doar cu capul. O dată cornul trecu cu totul prin el și-l simți cum se Înfige În nisip. Careva prinsese taurul de coadă. Îl Înjurau și-i fluturau capa În fața ochilor . Apoi taurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
așteptând să-mi treacă durerea de cap, și mă uitam prin lupă, da’ sângeram așa de rău că a trebuit s-o spăl. Apoi m-am Întins pe spate În schif și mi-am pus mâna la nas ca să opresc sângerarea; zăceam acolo, cu capul pe spate, privind În sus, și deasupra și În jurul meu erau vreun milion de păsări. După ce mi s-a oprit sângerarea m-am mai uitat o dată prin lupă și am vâslit spre vasul meu, Încercând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
am Întins pe spate În schif și mi-am pus mâna la nas ca să opresc sângerarea; zăceam acolo, cu capul pe spate, privind În sus, și deasupra și În jurul meu erau vreun milion de păsări. După ce mi s-a oprit sângerarea m-am mai uitat o dată prin lupă și am vâslit spre vasul meu, Încercând să găsesc ceva mai greu decât cheia aia, dar n-am găsit. Nici măcar un cârlig. M-am Întors și apa se făcea tot mai limpede, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
dependența era prea puternică. Dar nu-ți puteai tunde părul lung decât o dată. Când venea vorba de vicii, China nu avea nici o șansă să le țină sub control; nu putea decât să panseze plaga la fel cum Încerci să oprești sângerarea dintr-o arteră. Prostituția era ilegală, dar se făcea În văzul tuturor, aproape la fiecare colț de stradă. În Ruili, oferta depășea cererea. În cele mai multe restaurante, câte două sau trei adolescente stăteau pe câte-o canapea uitându-se plictisite la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
clipă În cele două zile. Soldații le spuneau că sunt scroafe, le Înjunghiau ca pe scroafe, le spuneau că țipau și sângerau ca niște scroafe. Celor care au Încercat să se Împotrivească, le-au tăiat sânii. Câteva au murit din cauza sângerării. Cât despre cele care au trăit, când nu au mai avut nevoie de ele, soldații le-au Împușcat. Pe toate mai puțin una. S-a rugat și s-a rugat să nu moară chiar și când soldații o foloseau. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
din gâtul ei și, după toate aparențele, a fost șocat de cantitatea de sânge care a Început să țâșnească. Așa că a apucat un cordon roșu de la o draperie din vitrină și i l-a Înfășurat În jurul gâtului pentru a opri sângerarea. În ciuda acestor eforturi eroice, ea tot a murit, Înecată În propriul sânge. Detectivul a lăsat-o pe Vera să asimileze noutățile. Ea a plâns puțin, gândindu-se la inutilitatea Îngrozitoare a acțiunilor străinului. Credem că bărbatului i-a fost frică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
asupra lui Balamber. Toraman, cu vocea sugrumată, cuprins de o vie îngrijorare, dădu ordine. îl ridicară și-l puseră pe un car. Cineva îi dădu să bea, mâini de femeie îi bandajară rana cum se putu mai bine, oprindu-i sângerarea. Puțin după aceea, carul se puse în mișcare, ajunse cu bine în sat și intră, în sfârșit, pe podul de peste Saône. Balamber, sfârșit, căzuse într-un soi de leșin. în fața ochilor săi alergau imaginea unei yurta sub ninsoare și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
căzuse în cap. Mă umplusem de sânge și eram amețit. Îmi spijineam capul în mâini, căutând să-mi revin și dintr-o dată am simțit că cineva îmi vine aproape și-mi apasă cu ceva moale pe rană dorind să oprească sângerarea. Când mi-am mai revenit, lam văzut pe Marius dezbrăcat de tricou. Nu înțelegeam ce urmărește fiindcă în lumea din care veneam, nimănui nu-i păsa de cel de alături. Acum era altfel. Un străin îmi era aproape fără sămi
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
m-ai respins. E evident, Virgil, că-mi disprețuiești trupul. Și nu pot să trăiesc dacă tu mă urăști într-atât. Sângele țâșni pe pământ, formând grămăjoare mici de noroi roșu. Ce trebuie să faci ca să oprești o venă din sângerare? Deggle privi neputincios în jurul lui. — Bandaje, spuse el cu voce tare. — Lasă-mă-n pace, spuse ea, și începu să cânte cu o voce slăbită: Barbă albă e toată bucuria mea Și barbă albă e tot ce-mi doresc, cânta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
vreo infecție (apăruse și spaima de SIDA). Am lăsat lucrurile să curgă la voia lor și a întâmplării. Așa m-am pomenit cu hipertensiune, cu alte necazuri neluate atunci în seamă și care, acum, încep să-și arate colții. Unele sângerări suspecte, precum azi-dimineață, dar care nu mă impresionează, care nu mă alarmează și pe care le las, și pe ele, la voia lor și a întâmplării. Mă arunc orbește, știu, în Moarte. O fac cu o voluptate a nepăsării. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
stare, ea și-a amintit repede de cunoștințele dobândite în India, unde virtuțile plantelor și arta lecuirilor făceau parte până și din educația prințeselor. Frumoasa domniță a alergat în livada alăturată și a cules plante cu puteri de a stăvili sângerarea. În drum ea a întâlnit un țăran călare, pe care l-a rugat s-o ajute să ducă un rănit la un adăpost sigur. Pe urmă, a pregătit plantele zdrobindu-le între două pitre și le-a pus pe rana
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
grăbește să se îndepărteze de acest loc. O săptămână de lege marțială a lăsat o duhoare de nedescris în Amritsar. Lemn ars. Gunoaie neridicate. Miros dulceag de carne arsă, de mătase de sari arsă și pulverizată pe răni ca să oprească sângerările. La capătul unei străzi observă ceva, o sclipire aurie în apă, este Templul în mijlocul rezervorului uriaș. Un croitor stă în fața atelierului său cu o privire goală, impasibil. Trec câțiva oameni pe strada îngustă. Merg pe jos, pentru că generalul a rechiziționat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
-l și gustând din el - m-a potopit de rușinea gestului pe care fusesem pe cale să-l fac. Grija mea era de acum să acopăr urmele, ca să nu dau de gândit celui ce avea să mă Înlocuiască. Întâi am oprit sângerarea cu bulgări de zăpadă, am scos cartușul de pe țeavă și l-am vârât Înapoi În Încărcător; sângele amestecat cu scuipat se făcuse gheață pe cătare și pe gura țevii - am curățat totul cu o bucată de batistă și cu vergeaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
spate În nămol și se repezise spre via care Începea unde se sfârșea curtea. Fusese prins din urmă de vărul cel scund, Încălecat și lovit amarnic Între urechi cu un par smuls de lângă potecă. Murise, În cele din urmă, din pricina sângerării În șuvoaie, și nicidecum de la amărăciunile de izbituri cu parul pe care, probabil, nici nu apucase să le simtă. Ectoraș se ridicase cu greu din nămolul În care se prăvălise pe spate și-și ștergea cu mâneca sângele care Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
îl plesneau cu șfichiul biciului...Urmăresc scena cu sufletul îndurerat... De ce darabanii nu strigă la el să se oprească dacă vor să-l prindă, părinte? Așa li-i obiceiul. Îl fugăresc lovindu-l până împricinatul cade zdrobit de durere și sângerare. Ai văzut doar că bietul flăcău abia bleștea...Va cădea îndată și atunci îl vor lega burduf și îl vor duce la agie. Sărmanul flăcău. Oare ce o fi făcut? Se poate să fi furat ceva de mâncare de la cine știe care
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
-mă! Casa ar fi fost mult mai liniștită dacă Lucy ar fi tăcut din gură, dar strigătul acesta înăbușit i-ar fi făcut enorm de mult rău pe termen lung. Trebuia să-l lase să iasă. Altfel nu putea opri sângerarea. Făceam eforturi să o văd cât mai des pe Aurora, mai ales în acele prime luni dificile, când încă se mai lupta să-și găsească un drum în viață. Ororile din Carolina de Nord o marcaseră pe viață și amândoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
că l-ai iubit mult, Alexandra-Marioritza. Ea își continuă liniștită drumul, ca și cum n-ar fi auzit nimic. Dar în ochi îi apăruse o mare întunecare. Un hău de durere. Nicolae nu avea cum să vadă acele semne ale dezastrelor și sângerărilor interioare. Din doi pași fu lângă ea și își strecură cu tandrețe mâna sub cotul ei. Dar, aproape instantaneu, și-o retrase uluit. Simțise un curent paralizant, de parcă ar fi atins, din greșeală, o frunză de urzică. Întreaga ei ființă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
moștenire fiului său un imperiu mai Întins!” Îi spunea el. În acea vreme, da, Terken era satisfăcută, nici o durere nu-i schimonosea surâsul. Apoi moștenitorul a murit. O febră subită, fulgerătoare, nemiloasă. Medicii s-au străduit În zadar să prescrie sângerări și cataplasme, după două nopți s-a stins. S-a spus că era vorba de deochi, poate chiar de cine știe ce otravă insesizabilă. Disperată, Terken și-a venit, totuși, În fire. Odată trecut doliul, a făcut să fie desemnat ca moștenitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
avem de partea noastră vreun ilustru personaj din clasele sociale superioare, în vreo situație când ai nevoie de autorități. I s-a trimis numaidecât o ambulanță, ceea ce înseamnă paramedici care ne-au asigurat că Ben nu are capul spart, nici sângerări intracraniene, și că Finn n-o să orbească. Au vrut să-i ducă pe amândoi la spital, dar băieții, ca să se dea mari, au refuzat. Ben se împăunează acum nevoie mare cu un bandaj impresionant, iar Finn își pune în ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
de mine, în grădină, unde aveam vie. Câteva schije mici mi-au ciuruit fundul. Am alegat la mama, în beci, unde erau ascunși ceilalți din casă. Mama mi-a scos schijele și rănile le-a astupat cu lână arsă, oprind sângerarea. Ce s-ar fi întâmplat dacă bomba aceea ar fi căzut mai aproape de mine? Cred că eram mort de atunci. Dar am scăpat cu viață și cu o sperietură zdravănă. Toți au mai servit câte un pahar de vin, mai
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
fratelui Gelu. Speriat, s-a întors în beci unde noi stăteam ascunși. Mama i-a scos la lumina lămpii schijele, iar bunica Maria a ars o cârpă de lână și i-a pus scrumul în carnea tăiată spre a opri sângerarea și o posibilă infecție. Noi, toți, am început să tremurăm de teama ca nu cumva o bombă să lovească și casa și beciul și să ne omoare pe toți. Trăgeau rușii de pe deal, trăgeau și nemții de pe câmpul din fața satului
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]