4,350 matches
-
acum lucește vie în ochi-i plini de lacrimi. ARB[ORE] În mintea mea bătrână, în inima pustie Răsare gând de aur, ca steaua ce învie Din marea adormită și-n ceruri se înalță. Trecutul e în mine și eu sânt în trecut Precum trăiește cerul în marea ce-l respiră! Mi-aduc aminte-acuma de un ospăț măreț Pe care l-a dat Ștefan naintea morții sale. În sala cu covoare, cu stâlpi de-un aur blond Și înflorit cu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
văd înmiit de mare și-n ea, cu milioanele, oamenii lui? {EminescuOpVIII 184} 6 2254 Pentru scena dintre Arbore și Ștefan Considerante 1. El i-a fost tată. 2. Vrea să se scape de influința lui. 3. Toți boierii bătrâni sânt dați afară, numai Arbore a rămas, fiindcă i-a fost ca tată. 4. Iubește pe Mira, ce-i este fiică. 7 2254 ACT IV SC[ENA] 1 MAIO Am văzut-o cu ochii [de] angel cu aripe de senin - aducerea
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Ce cu blîndu[l] tău suris Alungi palida durere Într-al nopții orb abis, Tu, ce porți a ta privire {EminescuOpVIII 187} Peste lumea-ntunecată Cum e steaua luminată. Albe trec a tale zile, Albe frunți de unde-a mărei. Eu sânt stânca disperărei Ce-și ridică fruntea-n nori, În nori - negre griji, durere - Pe când tu-mi murmuri în poale Dulci cântări, doine de jale Sau înveselite hori Ochii-ți ce revarsă mile Și suflarea-ți de zambile Până azi a
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
11 2254 Doamne, ești mare ca cedrii Sionului și înfricoșat ca sufletul cel turbure al furtunei. 12 2259 Eu voi vorbi, Pîrvule, -n Dreptate și-mi voi înfige barda-n masa ei! Doar n-a venit portarul al Sucevei, Boieri! Sânt eu acum și-ncă trăiesc Și voi ținea orînduială-n casă, Î stupul plin de miere al moșiei. Pîn' va veni stăpânul ce se cade Vă spun, boieri, eu sânt vătaf, Eu poruncesc pîn' n-a * veni stăpînul! Nu se răstoarn-așa
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
mai spuneai că se coc din cenușă, or că-i găsești în nisip și humă ca pe culbeci... acu știu că ei iese din... M. Ochii negri de fată-i visează, inima-i nărăvește. Ce năravuri are inima când ei sânt sub ea... acele năravuri le au și ca oameni mari. Mamei tale-i plăcea pește - tu ai să fii pescar [PETRE] Tatei trebuia să-i placă sulița, că-mi place vitezia. E! pescar... nu vreau eu să fiu pescar... să
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
dă citire unei pretinse * hârtii pe care se recunoaște scrierea * mitropolitului Antim. Turburare și fierbere. Candidatura. Arbore *** fala * în *** dreptate. Eu sânt stăpân aci, nu voi! Eu sânt cânele păzitor. Iată un bătrân, un mort de metropolit. Antim - un spectru. Sânt viu, fraților. Dar nu mai *** ca nerozii *** pe băț. Citește testamentul. Toți se prosternează la pământ. Deodată se deschide sala. Intră un băiat îmbrăcat țărănește. Primește coroana... Marie... (se zice că Maria * a murit. - Ostaticii - Un ostatic recunoaște pe Maria
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
-i ridice...! Inimi bune moldovenii, cam ai dracului, dar buni. [UN GLAS] Nu, Măria Ta, am un merit deosebit de acesta...! [PETRU] A! A avut oaste Vodă, hai? Ai ridicat republica Vrancei, ori a Cîmpu-lungului, ori a Dornei * împrotiva lui, cari sânt legați cu jurământ cătră noi, și ai alungat pe lefegiii lui Cornea? A fost cruntă bătălia? Căzut-au mulți în această bătălie?... Biata Vrance, totdeuna ea-nainte la toate. Buni oameni, fătul meu, cam ai dracului, dar buni. [UN GLAS
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
mare cum era Arvinte-al nostru. Înțeleg... când se întîmplă ceva moarte făr' de lege Cine poate ca [s]-o facă? Lăpușneanu, se-nțelege. GLAS DE PREOT Care desfătare lumească rămâne neîmpreunată cu grija, care mărire stă pe pământ neschimbat? Toate sânt mai neputernice decât umbra, toate sânt decât visurile mai înșelătoare; într-o clipeală toate acestea moartea le apucă. - Acești doi, astă pereche de călăi pe noi căzută[-i] Și o ducem [în] spinare! Ce nemernică e țara! Unde este dezmierdăciunea
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
când se întîmplă ceva moarte făr' de lege Cine poate ca [s]-o facă? Lăpușneanu, se-nțelege. GLAS DE PREOT Care desfătare lumească rămâne neîmpreunată cu grija, care mărire stă pe pământ neschimbat? Toate sânt mai neputernice decât umbra, toate sânt decât visurile mai înșelătoare; într-o clipeală toate acestea moartea le apucă. - Acești doi, astă pereche de călăi pe noi căzută[-i] Și o ducem [în] spinare! Ce nemernică e țara! Unde este dezmierdăciunea cea lumească, unde este nălucirea celor
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
doi, astă pereche de călăi pe noi căzută[-i] Și o ducem [în] spinare! Ce nemernică e țara! Unde este dezmierdăciunea cea lumească, unde este nălucirea celor trecătoare? Unde este aurul și argintul? Unde este mulțimea, slugilor și strigarea? Toate sânt țărână, toate cenușă, toate umbră. Ci veniți să strigăm împăratului celui fără de moarte: "Doamne, vecinicelor tale bunătăți învrednicește-l pe acesta ce s-au mutat de la noi, odihnindu-l pre dânsul întru fericirea cea neîmbătrînită". - De se-ntîmplă ceva-n țară
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
geniilor din aer, din lumină, care Dumnezeu îi mână dasupra pământului... Cer și pământ... Dumnezeu și om... voi ca Mira să moară!... [MAGDALINA] Să ascult zburînde ginii, Vocea oaselor uscate Și a umbrelor - păcate. T[OMA]. Și a mea! De sânt nour, de sunt lună, Ai fi umbra mea nebună, Eu sunt om, tu ești păcat, Eu sunt gând și tu ești fapta, Eu număr schițele-n treapta Care trebui s-o cobori De-ar fi stele, de-ar fi nori
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
o stea, cine știi ce lume nemărginită poartă vuietul destinelor tale d-asupra capului tău. Cât ești de mare în nouri, cât ești de fericit jos, simți că ești lumină din lumină, Dumnezeu din Dumnezeu.. " Zenitul, umbra destinului, dovadă că sânt aud murmurând prin coardele lirei mirul sufletului meu, dovadă că am un suflet. Cât de mare sunt eu! Zenitul meu - o stea, cine știi ce lume care poartă vuietul destinelor sale dasupra capului meu; oare, dacă mor eu, moare și
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
la Italia și m-am abătut și pe-aici... știi, așa, din plăcere. D[OCTORUL] Par plaisir... știu... Și... (punîndu-i mâna la cap și la puls) nu mai ai nevoie de mine... Ceva dușuri cu apă rece... ceva cataplasme... Nu? Sânt folositoare, foarte folositoare... [ȘTEFAN] O, doctore... în măsura aceea... [DOCTORUL] Și-ntr-una mai mică de vrei... Numai să vrei!... Jean! [ȘTEFAN] Ce? [DOCTORUL] Chem să te ducă la duș... să te răcorească puțin. [ȘTEFAN] Tot glumeț, doctore. JEAN Domnul doctor a
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
eu te-am ținut minte... te-am visat o copilărie-ntreagă. [ȘTEFAN] (cu tandreță) Spune-mi unchiule! Spune-mi tu. Da? Eu îți voi spune nepoțică. Da, chiar fără să-ți fiu unchi... ce, nu mă poți săruta tu?... Pentru că sânt tânăr poate... E[MMA] (rîzînd) Da, de tânăr... [ȘTEFAN] Da' ce? NU cumva-s bătrîn! [EMMA] Ia pleacă capul. (și-l pleacă) Uite! Vezi-ți tinerețele, unchiule... da tocmai de-aceea... eu (îl sărută) te sărut. Știu că-mi poți
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
n-am mai întrebat-o. Știam cumcă ești dus în voiajuri și te însoțeam adeseori cu gândirea mea... Ce locuri frumoase trebuie să fi văzut...... Apoi tu... ești poet... Ce fericit ești că ești poet... Cerul și pământul ție-ți sânt de două ori mai frumoase decum li pare altor muritori... Eu aș vrea să fiu nevasta unui poet... Dar pîn-atunci, unchiule... (îi încongiură grumazul cu amândouă mînile) să ședem așa ca în timpii când eu eram de 7 ani și
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
SPIRIT Acolo stă un om? AL DOILEA SPIRIT Desigur a-nghețat! COR Amoru, -nghețat, va muri! {EminescuOpVIII 385} ÎNTÎIUL SPIRIT Pe părul său parcă-i omăt. AL DOILEA Moșneag să fie ori băiet? CORUL Va muri. AL DOILEA Dar ochii lui sânt luminoși, Ca mura sunt de-ntunecoși. ÎNTÎIUL Păstor se pare - dar ce fel De stă în codru singurel? AL DOILEA Au zâna codrilor zări? COR Amoru, -nghețat, va muri! Va muri! IONEL Părea c-aud prin fire Un glas de
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
De nebunie! Asta înseamnă a juca comedie! DOMNUL Ei, frate! mai e vorbă, păcatele mele, joacă grozav de bine... Apoi glăsciorul, apoi fețele ce mi le tăia... OFIȚERUL Hahaha, mon ami! Să s-ascunză păpușerii noștri. Ce greoi și-nțepeniți sânt ei pe lângă el. Da, da, aci e distincția, vezi foc în vorbă, foc oriental. A, d-apoi // costumul? Ce croială străină și plină de finesse; apoi accentul. Asta-i limbă, așa de bine n-am mai auzit-o vorbindu-se
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cale i s-a pus... 5 Ea-l aude și îi place și, deprinsă cu nărav, Mi-a cerut ca să i-l cumpăr căci voia să-l aibă sclav. Am trimis vătafu-n piață, poruncind hotărâtor Să nu spuie nimăruia că sânt eu cumpărător, Căci știindu-se al meu nume, prețul lui s-ar fi urcat... Însă totuși veneticul cântăreț a și aflat Că o damă însemnată ar dori să-l dobândească Ș-a cerut pe sine însuși doi talenți să se
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
doua zi chiar nici măcar voia să știe De-acel sclav căci a ei toană trecătoare-o părăsise, Iar dorințele aprinse i-au zburat ca niște vise... {EminescuOpVIII 446} E-o curată nerozie... Bine crede cine spune Că feeile mai toate sânt deșerte ori nebune BOMILKAR Să mă ierți însă povestea e din cale-afară lungă, De vei toarce-o mai departe până mâni o să ajungă. Eu te lămuresc în clipă. Ai un sclav. E de vânzare. Persianul este omul care poate, cu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
nu e o lume de spirite, de ce am avea o voace în întru care ni spune că este? - Nu toți au o astfeli de voace, zisei zâmbind. - Atunci ești în rătăcire, părinte, zise contele cu zel, nu poți nega că sânt întîmplări cari nu le poate esplica mintea noastră, cari decurg de la o influință superioară, și sânt oameni cari au fost în viață mai mult decât o dată în pozițiune de a crede la o lume de spirite. Spune-mi ce
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
că este? - Nu toți au o astfeli de voace, zisei zâmbind. - Atunci ești în rătăcire, părinte, zise contele cu zel, nu poți nega că sânt întîmplări cari nu le poate esplica mintea noastră, cari decurg de la o influință superioară, și sânt oameni cari au fost în viață mai mult decât o dată în pozițiune de a crede la o lume de spirite. Spune-mi ce este ceea ce mîngăie când ai pierdut tot, tot ce aveai mai scump, adecă - el tăcu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
mult sau mai puțin clar și adevărat, dacă nu e om care să nu crează la o lume de spirite, chiar dacă o ia în râs, vrând să arăte că e om luminat. Dacă se apropie moartea de aceia ce-i sânt scumpi inimei omului, dacă-i apucă cu mînile ei cele osoase și-i trage în mormânt, dacă degetul providinții îl persecută, atuncea, crede-mă părinte, el va crede într-o lume de spirite, va crede în soartă, care nu e
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
o lume mai bună și o visează numai pe ea, cine crede intim și tare la o unire a simțămintelor sale cu autorul lor, care e Dumnezeu, acela lucră en gros, cine însă, în superbia rațiunii sale, descompune ce e sânt divide ce e indivizibile, acela e un cămătariu de atome, de minute. Eu n-am putut suferi neciodată mintea prea înțeleaptă, care vrea să se vâre în totul și care socoate a lua parte la totul, fără a o face
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
spaniolului Caldero; el crede că trebuie să v-o esplice aceasta; și, spre a o putea, trebuie să vă dau o desfășurare a întîmplărilor mele. Ascultai cu atențiune ce-o să însemne această introducere străină. Don Caldero reîncepu de nou: " Eu sânt născut și crescut în Madrid, tatăl meu era un om sărac, însă nobile, de o noblețe veche, și eu supsei dară din copilăria mea ideile despre valoarea acestui rang. El căzu în urmă în ochii mei, cu toate că nu mă pot
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
alegă de mine cu un amor adânc. Adeseori când venea de la liturgie [î]mi dăruia mominte neîntrerupte de neci un martor. Ah, cât de fericit eram! Credeam că voi putea prin propriul meu merit să conving pe părinții Mariei că sânt demn de ea; de aceea căutai a fi primit la corpul diplomatic, cale care, sub regenții noștri cei slabi, e un drum cătră norocire. Eu fui, și în curând atașat la ambasadura din Viena. Găsii pe copila mea; a fost
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]