6,550 matches
-
hăituită de prinț. Urmărirea durase destul timp și puterile fiarei slăbeau din cauza sângerării. Odată ajunsă la poalele stâncoase, fiara muribundă din cauză că pierduse prea mult sânge, încerca să se piardă cu ultimele forțe printre crăpăturile adânci dintre stânci, către inima muntelui. Săgeata de Argint însă l-a ajuns și lupta dintre cele două sălbăticiuni se vădea tragică. Fiara rănită adânc de săgeata prințului , încolțită de iscusința șoimului cu gheare de oțel care îi țintea vena gâtului secătuindu-i ultima vlagă, lupta cu
VIS ALB (POVESTE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384298_a_385627]
-
din cauză că pierduse prea mult sânge, încerca să se piardă cu ultimele forțe printre crăpăturile adânci dintre stânci, către inima muntelui. Săgeata de Argint însă l-a ajuns și lupta dintre cele două sălbăticiuni se vădea tragică. Fiara rănită adânc de săgeata prințului , încolțită de iscusința șoimului cu gheare de oțel care îi țintea vena gâtului secătuindu-i ultima vlagă, lupta cu ultimele forțe pentru viața sa, care era pe sfârșite. În timp ce lupul alb își dădea ultima suflare și prințul se pregătea
VIS ALB (POVESTE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384298_a_385627]
-
penetrându-i inima ca un foc mistuitor nemaitrăit până atunci. Focul acelor priviri îl simțea transformându-se in șuvoi de pasiune, revărsându-se cu forța unui torent clocotitor, cotropindu-i toată ființa. Era ceva ca o vrajă fulgerătoare, asemeni zborului Săgeții de Argint căruia nimic nu i se putea împotrivi. Spiritul muntelui prinse glas dulce de femeie și îi alintă simțurile cu voce melodioasă, mustrându-l: - Cine ești tu necugetatule străin, care te încumeți să încalci granițele împărăției prea puternicului rege
VIS ALB (POVESTE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384298_a_385627]
-
nr. 1717 din 13 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Se-ntreabă orișicine, cult, incult Ce-nseamnă să iubești, nu e prea mult, E când în firea celuilalt te oglindești și plin de bunătate te zărești. Când arde a privire ce săgeată Să fugi de ea, e patimă deșartă, Un ochi înduioșat și inimos Căldură își revarsă generos. Sunt mulți care consideră iubire Doar cea dintre-o mireasă și un mire. Iubirea e liant universal Nu se exprimă doar prin nunți și
PRIMUM NON NOCERE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1717 din 13 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384418_a_385747]
-
întâi cimitirul, apoi vor năvăli la palat unde-l vor ucide pe prinț și o vor lua ostatecă pe prințesă. Dar ea e ca pasărea nopții, apare și dispare... Cavalerii trebuie să fie bine înarmați cu săbii, sulițe, arce cu săgeți și să poarte cu ei crucifixe... Brrr!... Mă cutremur numai când mă gândesc la ele, dar să le mai și văd... Apoi vor cerceta castelul unde stau contele și contesa cu slujbașii cei mai credincioși. Acolo se găsesc coșciugele lor
VI. FIICA LUI DRACULA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384428_a_385757]
-
rulează ca unsă. Îi dau în mă-sa pe alde Casapu, Spârcâiac și ai lor! Însă, când a ajuns la Mândrileanca, elanul i s-a topit ca zăpada la vederea soarelui. Încă de la poartă, Dora a aruncat în el cu săgeți de foc: --N-ai decât să petreci cât vrei cu putorile tale, dar măcar să nu știu eu, să nu mor aici de durere și să mă perpelesc așteptându-te toată noaptea. Știi tu, mă, cât am plâns eu? (izbucnește iar în
SRL AMARU-13 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384459_a_385788]
-
enigmele ce sunt pentru noi așa, pentru acea vreme constituiau o știință. Cercetătorii s-au gândit la forța centrifugă, la faptul că a fost descoperită și aplică foarte multor lucruri, însă n-au găsit explicația, destul de simplă în cazul unei săgeți, cum ar putea fi aplicată unor mici saci, ținând cont că în capătul liber (ce nu era ținut de mână) săculețul avea formă plată. Cu toate că, să nu uităm că performanța acelor vremuri făcea totul, alte lucruri fiind doar de un
SOCIETĂŢILE MATRIARHALE de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1439 din 09 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384589_a_385918]
-
imagini pe retine. Te regăsesc pe tine-n orice poze, Deși sunt, uneori, puțin voalate, Ca să scăpăm de stres și de nevroze, Am vrea și noi, când primăvara poate, Să împărțim mereu mai multe roze Și zâmbete și gânduri delicate. SĂGEȚI Prin noapte au trecut oștenii gheții Și-au tras săgeți de frig la mine-n geamuri, S-au speriat toți mugurii pe ramuri Și-au tremurat în bruma dimineții. Zăpada a-ncercat să-nalțe flamuri, Cu-nsemnele durerii și tristeții, În
PRIMĂVARA LA ECHINOX de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1907 din 21 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384672_a_386001]
-
Deși sunt, uneori, puțin voalate, Ca să scăpăm de stres și de nevroze, Am vrea și noi, când primăvara poate, Să împărțim mereu mai multe roze Și zâmbete și gânduri delicate. SĂGEȚI Prin noapte au trecut oștenii gheții Și-au tras săgeți de frig la mine-n geamuri, S-au speriat toți mugurii pe ramuri Și-au tremurat în bruma dimineții. Zăpada a-ncercat să-nalțe flamuri, Cu-nsemnele durerii și tristeții, În zori s-au răzvrătit, cântând, poeții Și frunzele, cu multele
PRIMĂVARA LA ECHINOX de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1907 din 21 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384672_a_386001]
-
Negru-Cioară și cioroipanii săi. Ajunși față-n față cu Ghiocel și garda sa, se repeziră ca turbații, atacară prin surprindere, încât bieții flăcăi și luptătorii lui Sabie de Raze nici nu se dezmeticiră când fură azvârliți din șa, copleșiți de săgețile de gheață ale luptătorilor lui Viscorilă. Noroc că greoiul Nămețilă se împiedică și rostogoli peste flăcăi un munte de zăpadă, îngropându-i cu totul în nămeți. Înfuriat, Viscorilă sufla ca un turbat, iar soldații săi trăgeau în neștire cu săgeți
MĂRŢIŞOR-17 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382384_a_383713]
-
săgețile de gheață ale luptătorilor lui Viscorilă. Noroc că greoiul Nămețilă se împiedică și rostogoli peste flăcăi un munte de zăpadă, îngropându-i cu totul în nămeți. Înfuriat, Viscorilă sufla ca un turbat, iar soldații săi trăgeau în neștire cu săgeți de gheață. - Ce făcuși, dobitocule? De fiecare dată tu mă încurci în luptă! se răsti Viscorilă la Nămețilă. - Sunt prizonierii mei! zise Nămețilă. Eu i-am prins, eu îi duc la Majestatea Sa! - Ba eu i-am trântit la pământ
MĂRŢIŞOR-17 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382384_a_383713]
-
De fiecare dată tu mă încurci în luptă! se răsti Viscorilă la Nămețilă. - Sunt prizonierii mei! zise Nămețilă. Eu i-am prins, eu îi duc la Majestatea Sa! - Ba eu i-am trântit la pământ și i-am rănit cu săgeți! se înfurie Viscorilă. Nu mă supăra că-ți suflu de pe cap căciula și de pe umeri cojocul! - Ba eu am să-ți arunc un munte de zăpadă-n fălcile alea și-n ochi, de ai să vezi stele verzi! se burzului
MĂRŢIŞOR-17 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382384_a_383713]
-
pe glie, În copacii prinși de gripă, Nu mai este veselie, Câte-o vrabie rătăcită, Țopăie, tușind greoi, Se întreabă: "De ce, iarnă, Ai venit iarăși la noi?" Mai încolo, pescărușul, Urmărind atent vâltoarea, O zbughește-naripatul, Împungând cu ciocul marea, Ca săgeata intră-n apă, Prinde-un pește măricel Și-așezându-se pe-o piatră, Se înfruptă-ncet din el. Au plecat cocorii-n grabă, Către țări mai călduroase, Sper să nu greșească locul, Să se-oprească prin orașe, Frigul mușcă cu putere! Frunzele
ÎN CURÂND VENI-VA DOMNUL de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382437_a_383766]
-
devenirii să înhame Copii zvârlți în vidul depărtării Cu nostalgia-ntoarcerii în mame. Din spate ne împinge inerția Rotind destinul lumilor pe-o sfoară Vai, am trecut prin noi de-o veșnicie Și mai ne-ntoarcem pentru-a câta oară? Săgeata timpului ireversibil Se-ndreaptă însă către eschaton Vizibilul se-ntoarce-n invizibil Și în Lumina noului Eon. Referință Bibliografică: ESCHATON / Marin Mihalache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2106, Anul VI, 06 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Marin
ESCHATON de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382469_a_383798]
-
intensitatea unui cer, care ar fi vrut să certe o ploaie. Tremura! Se priveau, unul pe celălalt, printre gânduri. -Știu tot!-de la ea. Te-am căutat mereu, neștiind unde ești. Scrisorile mele, se întorceau neputincioase, rănindu-mă ca niște săgeți adevărate, înapoi. După ce ați terminat liceul, Ilona a intrat la facultate, cu cel pe care-l credea iubirea vieții ei. Dar, pentru el se terminase pariul! Le jurase unor prieteni de-ai lui, că ea nu va fi niciodată a
DUPĂ DOUĂZECI DE ANI, PRIMĂVARA de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382520_a_383849]
-
ne sunt scuipate-n gând. 20. Reperaj: nu ne ucide ceea ce-nghițim și în stomac ajunge, ci grăbit ceea ce iese prin urâte vorbe din acesta, cum în sine, nici copacul nu este o amenințare care să ne-alunge, ci doar săgețile din el cioplite, ce grav ne găuresc creierul și vesta. 21. Reperaj: clarinetul plânge, contrabasul gâfâie, tobele strănută și tușesc, pianul mă mângâie blând, chitara în inimă-mi vibrează, de nimic nu-mi pasă, mi se fâlfâie de toți și
POEME (4) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382459_a_383788]
-
mă iei de braț și să-mi spui tu!" 63. Reperaj: tânara femeie privește însingurată trecând pe lângă oamenii imateriali, calcă tiptil pe amintiri, pe fumuri gri de vatră, alături de trecătorii arseniați și boreali. 64. Reperaj: femeia nud ce-a tras săgețile și le-a înfipt în gâtul dușmanului și-n brațe, de fericire exultă. Sunt foarte puternice viețile celor care pentru a trăi, de tot și de toate disperă să se agațe. 65. Reperaj: fetișcana blondă cu cozi de rândunică ce
POEME (4) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382459_a_383788]
-
mai viteaz prin sabia credinței El ne-a adus și nouă nădejdea biruinței. Și din tării de slavă, cu dragoste, mereu El este-adevăratul și bunul Dumnezeu. Care cu dreapta sfântă deschide lumii cale Și se aprind luceferi pe bolțile astrale. Săgețile-s ascuțite sub El tot cad popoare Și El pe cel potrivnic îl calcă în picioare. Căci tronu-I de domnie cu răul nu-l împarte Și sceptrul Său deapururi e sceptru de dreptate. De-aceea Tatăl Sfânt a uns și
PSALMUL 45 de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2028 din 20 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382560_a_383889]
-
înfloriți, în ochii oamenilor, troienindu-le casele, mașinile, orbindu-i și înghețându-i. Intrară în luptă Vânturile Lățoase care răsturnau mașinile, rupeau crengile pomilor, smulgeau zarzavaturile. Dezastrul luă amploare când intrară-n luptă Ghețienii, care înghețară pe bieții oameni cu săgețile lor de gheață. Dar catastrofa nu se îndeplini decât în momentul când Viscorilă începu să sufle turbat, smulgând acoperișuri, copaci, grădini întregi, apoi Iarna cernu prin sita fermecată munți de zăpadă pe care vrăjitorul Ger-Sticlos îi transforma în ghețari cu
MĂRŢIŞOR-24 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382591_a_383920]
-
cât mai mult de granițele sale pericolul invaziilor prădătoare ale tătarilor. Descrie, cu pana sclipitoare a unui scriitor stăpân pe arta cuvântului, dar și cu responsabilitatea adevărului, ținuturile acoperite de codri seculari cu fauna lor fabuloasă, trimițând din loc în loc săgeți la adresa prezentului iresponsabil față de o astfel de moștenire, care ar trebui sa fie sacră. Scriitorul Marian Malciu prezintă sistemul economic de exploatare judicioasă a acestor bogății în conformitate cu nevoile omului, dar și cu respectarea ecosistemului natural. Face dese trimiteri la vechile
ISTORIE, CREDINŢĂ ŞI CULTURĂ”, OPINII, PROF. ANICA TĂNASĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383940_a_385269]
-
în zborul chemat de Ingeri spre înălțimi, acolo unde mângâierea e împlinirea gândului de fericire, sărutul și privirea, leagănul veșniciei. Mai cântă inocența în tumultul notelor pianului reînviat de scara puterii. Si cântecul se revarsă peste chipurile care-și aruncă săgeți fierbinți din privirile pure și pline de speranță. Iubește. Iubește tot ce există. Tot ce te chiamă. Tot ce poate fi în visul tău. Iubește mângâierea și zborul înălțimilor cuprinse de gândul liber, îndrăzneț. Iubește trupul și chipul iubitului de lângă
LA CAMPANELLA de SILVIA CINCA în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384024_a_385353]
-
mai pe urmă, în unduieli de seară nu vor vădi un nume, ci poate-o întrebare: - Cine a fost acesta, ce prea târziu se-arată care cu foc în vorbe, din viața lui desprinse, a răstignit prin stihuri străpunse de săgeată amestecări de gânduri ce-n urmă vor fi stinse? V-am ascultat dorința trimisă prin sonet însă revin la zisa-mi spunând Nu sunt poet!” *** (*)Calliope - muza poeziei epice. Euterpe - muza poeziei lirice, Erato - muza poeziei erotice, *** în ultimul ceas
SCRISOARE CĂTRE MUZE (*) de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1399 din 30 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384109_a_385438]
-
pahar? tu să-mi atingi sărutul de pe buze, eu să te șterg de dorul unei spuze, avide sorburi ce ne sting de jar! Știu că ți-e greu să guști din mine, nectarul adunat din colb de vânt, tu stingi săgeata inimii haine, cu-adânci tăceri de ploi ce dor căzând! Mi-e glasul nor și soarele alintul, pe tine odihnesc cărări de dor, din fir de stele ți-ai căznit azi lutul, eu mi-am făcut din cerul tău izvor
SĂRUTUL de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383348_a_384677]
-
gândul Fantasmagoriei de păreri Împrăștiind neguri de-a rândul, Tăceri răpite de tăceri.. În centru, razele în vii culori Dansează hora și se prind de mână, Le prind în păr de-atâtea ori Mănunchi de-azur și purpurină. În asfințit săgeți de raze Se sting, se-aprind, se-nfig... Deșert sunt cu secate oaze, Mi-e sete, în pustiu mă sting. din vol ” A treia cale” foto: internet Referință Bibliografică: Lumini din necuprins / Elena Buldum : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
LUMINI DIN NECUPRINS de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1186 din 31 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383442_a_384771]
-
în: Ediția nr. 1971 din 24 mai 2016 Toate Articolele Autorului GENUNCHI Cad florile, rănite, în genunchi Și soarele e surghiunit în ceață, Copiii plâng, rămași fără povață, Orfani și de părinți, dar și de unchi. Suntem fixați doar cu săgeți de gheață, În inimă, în suflet și-n rărunchi, Copacii se îndoaie dinspre trunchi Și de speranța vieții se agață. Așa suntem cu toții pe pământ, Precum un fir, precum un bob mărunt, Udați de ploi, loviți din greu de vânt
GENUNCHI de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383571_a_384900]