1,346 matches
-
realitate. Televiziunea este adevărată! spun unii. Și în ce punct părăsește ea realitatea? Fiecare trebuie să aibă, fiecare își pretinde personalitatea lui vie, propria lui operetă, teatru evenimențial, fiecare trebuie să aibă ceva artă în viața lui... În viața noastră sălășluiește forma, conturul artistic, și vrem ca forma să ne fie dezvăluită, chiar dacă ne mișcăm în spațiul strâmt alcătuit din chei, portfard, cești de cafea, șifoniere, carnete de cecuri, rufe, coafură, galerii pentru perdele, garanții pentru frigider, pixuri, nasturi, bani. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Noimann Își aduse aminte cum Bikinski Îi tot bătuse apa-n piuă de atâtea ori la telefon, dar și la cârciumă, despre adevărul cel bun și adevărul cel frumos, vorbindu-i și despre adevărul ultim și adevărul absolut ce ar sălășlui În om. Îi vorbise despre adevărul orb, despre adevărul șchiop și adevărul surd, despre adevărul gras și adevărul slab, despre adevărul bogat și adevărul sărac ce hălăduiesc noaptea pe străzi. Despre adevărul luminos și adevărul Întunecat, despre adevărul tare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ce se oploșise În interiorul ei. În disperare de cauză, privind la luna plină ce fusese zugrăvită dincolo de geam, Oliver scotea câte un lătrat, prin care Încerca să-și arate compasiunea față de o ființă căzută În dizgrația tuturor forțelor Întunecate ce sălășluiesc În hăul cosmic aflat la distanță de o palmă deasupra creștetului său Împodobit acum cu o frumoasă creastă rozalie; ființă pe care masterandul Înc-o mai iubea... Studenții Îl găsiră a doua zi pe Oliver În această stare ambiguă, cu trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Învățătura sa nu trebuia să rămână Între ramuri, ea trebuia transmisă lumii prin viu grai. De aceea trupul Oliver, lepădându-se de frunze, se acoperea și de penaj. Planând În aer, Oliver avertiza printr-un croncănit umanitatea de răul ce sălășluia Înlăuntrul ei. Sfârșitul lumii vechi era aproape. O lume nouă și umbra unui nou Mesia creșteau la orizont. Adevărurile noii lumi, Oliver le propovăduia prin ciripit. El era noul Mesia sau poate doar un vestitor al său. Oliver avea menirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
amuză starețul, reușind să se liniștească pe moment, „prietenul tău Oliver a devenit propriul său cobai... Și În ce constă metoda lui, dacă nu e un secret?” „Prin contaminare. Uzând de introspecție, Oliver Încearcă să ajungă la adevărul etern ce sălășluiește În om și În afara lui, În toate cele ce ne Înconjoară... Ajungând la acest ultim adevăr, e contaminat de el, devenind, la rândul său, etern...” „Și cum atinge această stare?” Întrebă bătrânul. „Renunțând la o parte din persoana lui...” „Vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
consideră munca un blestem și-o nebunie, nu?” Întrebă Bikinski. Și tot el răspunse: „Pentru că munca Îl Împiedică pe om să-și risipească sufletul În eter. Ea Îl leagă de materie, de glie. Muncind, omul uită de adevărul suprem ce sălășluiește-n el. Iisus a spus: „Priviți la păsările cerului; ele nu seamănă și nici nu seceră și nici nu strîng nimic În grânare și totuși Tatăl vostru cel ceresc le hrănește. Priviți la crinii care cresc pe câmp...”. Starețul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Oliver Îi ținea companie lui Spinoza, descoperind mereu câte un alt adevăr, care-l Împingea mereu Înainte pe calea ce duce spre lumină, până când cădea frânt de oboseală pe pat și adormea. Fiecare urlet expulzat Îl elibera de teama ce sălășluia În pieptul său. Atrase de luna plină, urletele sale se contopeau cu cele ale lui Spinoza, se acopereau de broboane de sudoare și dispăreau În hău. Privindu-le cum se Învârt ca niște mingi de foc În lumina rece a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Fac asta probabil cu același scop... Vă atrag totuși atenția că sunteți sensibil la tot felul de amănunte nesemnificative și pierdeți din vedere un lucru esențial...” „Anume?” Întrebă Noimann, opintindu-se din greu. „Pierdeți din vedere faptul că răul ce sălășluiește În interiorul dumneavoastră are o dublă natură. Primul există de la Începutul lumii și până acum. Acesta nici nu știu dacă necesită a fi extirpat. Celălalt are alte origini și asupra lui trebuie acționat cu grijă. Unul e de esență masculină, celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
pe Noimann. Unoeri era pătruns de aceleași frământări. „Cum să vă spun, golul Își are și el importanța sa...” „Păi sigur că da, gândiți-vă numai la carii, la golurile din măsele... Apoi la această gaură ivită În picior... Acolo sălășluiește o parte din răul care vă bântuie...” „Și cealaltă parte?” Noimann transpiră din nou. Mușchii i se Încpordară de la sine. Ceva dinlăuntrul lui Încerca să iasă afară. Medicul icni, Își mușcă buzele. Din gaură se rostogoli pe dușumeaua de ciment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
aprinse o brichetă, dând foc la un capăt al feșelor. „Pe măsură ce Înscrisul se va mistui, răul de care sunteți bântuit va fi pe jumătate eliberat. Să vedem Însă cum reușim să vă deposedăm, asta-i cuvântul potrivit, de răul care sălășluiește În afara dumneavoastră...” De jos, gemetele se Întețiră... Apoi o cămașă de noapte se Înălță, fâlfâind din brațe, de sub scaunul său. Noimann privea Înmărmurit la această apariție. Chiar și ginecologul, Încruntându-și sprâncenele stufoase, privi nedumerit În jur, uitând pentru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Noimann. Și În drumul nostru ne intersectăm cu tot felul de făpturi, mai mult sau mai puțin reale. Poate că procesele de conștiință ale lui Noimann erau influențate, atunci când se afla În stare critică, tocmai de aceste entități hibride ce sălășluiau Într-un spațiu imperceptibil simțurilor. Unele din entități se Întrupau intrând În diverse corpuri, parazitându-le existența și trăgându-și energia din interiorul lor. Ținând cont de toate aceste lucruri, nu era de mirare că stabilimentul doctorului Perjovski era niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
toate zilele. În curând, umanitatea va Îmbrăca o nouă haină. O nouă lumină va cădea din cer. Și tot din cer va veni un nou Mesia, care va scăpa lumea de grija zilei de mâine și de tot răul ce sălășluiește, din pricina muncii, În ea. Oliver va fi noul Mesia sau poate doar un Însoțitor umil al Său. Toți vor fi asemenea crinilor sălbatici ce Înfloresc pe câmp. Asemenea păsărilor cerului de care are grijă Tatăl ceresc. Jumătate crini, jumătate păsări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
mai departe La Judecata Omului vei fi și dreaptă carte De n-ai fi tu, noi n-am mai ști desparte Durerile de bucurii, luminile de noapte Și n-am mai ști că Dumnezeu, departe Când jeluim în zilele sihastre, Sălășluiește și lucrează în lacrimile noastre. (Autorul - vol. CINE) LITANII ȘI PĂTIMIRI „Înlăcrimat, broboane topesc în rugăciune Paharul pătimirii, să-l pot bea până la fund... Cu brațele întinse, cerșesc doar o minune, Se-nchid furtuni în suflet și-n pieptu-mi așteptând
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
reciproc. Neamul se pierde în nevoi. Suntem amenințați cu dezastre și deznodăminte dureroase și dramatice. Să nu ne ascundem în „turnul de fildeș”. Cei de azi nu au învățat nimic din dezastrul predecesorilor. Să ne întoarcem la „cristalul” divin care sălășluiește în adâncul inimii oricărei ființe umane. Cei care veșnic ne ponegresc cu acuze neroade, dușmanii neamului nostru creștin și ai Bisericii lui Hristos, ascunzișuri murdare, vor distrugerea surselor de conștiință națională, de unitate și demnitate, Mișcarea Legionară, asmuțiri zadarnice. Duhul
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
e mărgăritarul sufletului, lucrare și semn al Dumnezeirii în noi. „De n-ai fi tu, noi n-am mai ști desparte Durerile de bucurii, luminile de noapte. Și n-am mai ști că Dumnezeu, departe Când jeluim în zilele sihastre Sălășluiește și lucrează în lacrimile noastre.” Petru C. Baciu Nu înstrăinați pământul E porunca-Testament! E avertisment și durere. Pământul e talpa țării. „De vrei să fii tu însuți și fruntea să nu-ți pleci Să ai un cer deasupra, sub tine
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
dovadă de Încredere. În urma lor se ivea prima geană de lumină. 15 august 1475, palatul Ak Sarai, Istanbul Amir se Înclină În fața celor patru Cuceritori și așteptă să afle de ce fusese chemat. Abia se Întorsese din ținuturile mongole În care sălășluia tribul Bordjighin. În iarnă primise, pe drum, vestea Înfrângerii de la Vaslui. Se așteptase să fie rechemat la Istanbul, dar nu se Întâmplase așa. O mulțime de lucruri se Întâmplaseră În Imperiul Otoman de la plecarea lui, din octombrie 1474, dar, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ochii aiurea. Aiurea în spațiu și timp. Un spațiu și timp ce erau apropiate, deoarece simțeai că surâsul ei poate ajunge curând, nu era un surâs pentru depărtări prea mari. Mai surâdea înăuntrul ei, în locuri din suflet unde îi sălășluiau credințele. Cele două surâsuri se suprapuneau plăcut. Lui Mini cele două locuințe ale fiecărei ființe, casa de zid și casa de simțire, îi păreau deopotrivă de concrete. Unde era însă, azi, omul cel vinovat? Părea că pe acolo trecuse o
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
imensă care vibrează în Cetate, căreia îi simt acum pulsul aci la grumazul mîi-nei, subt brățară, bătând la un loc cu al meu ... eu port pesemne în ființa mea conștiința timpului de când ei stăpânesc viața, deoarece acest simț de robie sălășluiește în mine, cea eliberată! - Da ... da! Ei au zidit temnițele noastre și ne-au dat focul în păstrare ... la bucătărie. - Și acolo! Eu nu zic numaidecât că sunt toți buni, dar că ei ocupă timpul și spațiul vieței mari: a
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
dezamăgire consimțământul. Dar nu se poate hotărî felul în care se perpetuă asemănările. Totul e că Doru Hallipa era încă un purtător de sevă sănătoasă, un agent al tradiției patriarhale, prefăcut acum de oraș si de actualitate, clar în care sălășluia o rezistență a formulelor care dispăreau. Era un component chiar în descompunere. Mini își închipui locul viran înainte ca oamenii să fi clădit orașul; își închipui apoi orașul golit de oameni! Erau inseparabili. Căută orașul cu o privire mângâioasă, prin
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
oferit o singură dată. Mă închin pământului, care mă suportă, mă hrănește și mă primește în sânul lui pentru veșnica odihnă. Urare Românie, ești mamă iubitoare, cu pământ roditor binecuvântat de Dumnezeu și sfințit cu sângele străbunilor. În pântecele tău sălășluiesc bogății la care au râvnit și râvnesc vrăjmașii de altă dată și de azi. Te îmbrățișez, cu dragoste de fiu și îți sărut fruntea încununată de Carpații îmbrăcați cu codri seculari. Îți sărut trupul, scăldat de apele râurilor ce coboară
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
fi adevărate sau că puteau lua chip aievea În Întunecimea Văii. Fără să vrea, grăbiră pașii din ce În ce, până o luară de-a dreptul la goană, fără să le pese că stârneau cu zgomotele lor toate jivinele ce sălășluiau pe acolo. Nu le păsa că se târmoceau În noroiul Împuțit de pe marginea pârâului, că-și bășicau mâinile și obrajii În urzici, că se zgâriau și lăsau ațe și petice de țoale În spini. Răvășită, Valea se burzuluia În jurul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
zăcea Eleșteul. Pe vremuri, fusese săpat după voința unui boier cu destul noroc În viață - plecase În străinătate cu puțin Înainte de a nu mai putea să plece. La Început era adânc, cu malurile tăiate drept, și-n apele lui verzui sălășluiau crapi și carași pe care boierul, ca să-și bucure musafirii, Îi pescuia cu undițe În cârligele cărora Înfigea gogoloaie de mămăligă iar nu râme, căci oaspeților le făcea scârbă zeama galbenă ce curgea din ele când erau Înțepate. Conacul de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de-și pierd gustul toate câte se pun Înăuntru: gogonele, prune, castraveți, gogoșari, gutui, pere, conopidă, varză roșie și sfeclă - și făcea parte din zestrea mamii, a bunicii, a bâtei. Dincolo de valoarea sentimentală care nu poate fi prețuită În bani, sălășluie cea de obiect istoric și de artă: cu acel vas anticii noștri strămoși cărau spre capitala lor vinuri dulci grecești și uleiuri de măsline. Cioburile le voi dona Muzeului Județean, după ce mă voi declara de acord cu suma ce mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
puteți deveni părtași - mă refer la partea masculină a cirezii - dacă veți fi În stare să arătați calități combative. Vă amintesc, deci, că dovada de netăgăduit a faptului că strămoșul nostru, Întemeietorul, și-a așezat și statornicit pe locurile unde sălășluim noi astăzi Întreaga ceată de hămesiți a fost dezgropată de acea alunecare de teren care s-a produs În Împrejurări de acum bine cunoscute. Nu vom insista asupra amănuntelor, Însă vă pun În vedere că târziu, mult mai târziu, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
neguros către casa lui Foiște. În timp ce cobora coasta dinspre Dunăre a satului, mormăia În barbă vorbele grele pe care avea de gând să le azvârle nemernicului. Se răstise la tușa Tinca, mama poetului, și se repezise spre odaia În care sălășluia monstrul, odaie botezată birou de lucru, trudă, chin. Primul obiect de care dăduse cu ochii după ce Împinsese cu umărul ușa fusese vârful de pin proptit Într-un colț. În ramurile lui atârnau, legate cu firicele de sfoară de cânepă, covrigi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]