1,226 matches
-
-și înmormânteze fiul. Dar mai este totuși o clipă când pătimirea se preschimbă în altceva, trecând în alt plan, acela în care fapta războinică se preschimbă în cânt. În seara când solii aheeni urmau să sosească la el, Ahile, în sălașul lui, ascultat în tăcere de Patrocles, cânta, însoțindu-se de liră, cântece epice, povești cu eroi de demult. Clipa este în două feluri ruptă din lanțul de bronz al înfruntărilor crude. Ahile nu mai pare a se afla la marginea
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
și, apoi, să-i pună cenușa în aceeași urnă în care o să fie pusă curând și cenușa celuilalt. Apoi fuge, țipând ca o pasăre, și piere ca un abur înghițit de pământ, încă așteptând să-și afle cuvenitul și tristul sălaș printre umbrele morților lumii și 89 având să aștepte acolo, umbră, o altă umbră, atât de iubită cândva. Foinix. Foinix este tesalian, dintr-o parte a Tesaliei numită în epopee Helada. Era fiul lui Amintor, care venise în Tesalia din
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
Zeus i-a dat ascultare lui Tetis, aheii ajung într-o situație critică și se hotărăsc să trimită la Ahile o solie care să-i făgăduiască restituirea lui Briseis și daruri bogate. Ahile însă refuză și rămâne mai departe în sălașul lui, urmărind de acolo desfășurarea luptelor. Când vede dezastrul 98 aheilor, îl trimite pe Patrocles la Nestor să întrebe cine e războinicul pe care l-a adus, rănit, din luptă. Patrocles, văzând de aproape că situația e deznădăjduită, se întoarce
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
-și înmormânteze fiul. Dar mai este totuși o clipă când pătimirea se preschimbă în altceva, trecând în alt plan, acela în care fapta războinică se preschimbă în cânt. În seara când solii aheeni urmau să sosească la el, Ahile, în sălașul lui, ascultat în tăcere de Patrocles, cânta, însoțindu-se de liră, cântece epice, povești cu eroi de demult. Clipa este în două feluri ruptă din lanțul de bronz al înfruntărilor crude. Ahile nu mai pare a se afla la marginea
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
și, apoi, să-i pună cenușa în aceeași urnă în care o să fie pusă curând și cenușa celuilalt. Apoi fuge, țipând ca o pasăre, și piere ca un abur înghițit de pământ, încă așteptând să-și afle cuvenitul și tristul sălaș printre umbrele morților lumii și având să aștepte acolo, umbră, o altă umbră, atât de iubită cândva. Foinix. Foinix este tesalian, dintr-o parte a Tesaliei numită în epopee Helada. Era fiul lui Amintor, care venise în Tesalia din cetatea
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
Zeus i-a dat ascultare lui Tetis, aheii ajung într-o situație critică și se hotărăsc să trimită la Ahile o solie care să-i făgăduiască restituirea lui Briseis și daruri bogate. Ahile însă refuză și rămâne mai departe în sălașul lui, urmărind de acolo desfășurarea luptelor. Când vede dezastrul aheilor, îl trimite pe Patrocles la Nestor să întrebe cine e războinicul pe care l-a adus, rănit, din luptă. Patrocles, văzând de aproape că situația e deznădăjduită, se întoarce la
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
tüz-ter „vatra cuptorului”, prima parte însemnând „foc”; tăt., bașk. utar „ocol pentru vite”, cazah. otar „pășune, turmă”, rom. hotar etc. Slava a pierdut miezul lichid în zem, iar vgr. în gaia, ge, pe care îl păstrează lat. villa „câmp, așezare, sălaș”, rom. glie, magh. föld „pământ”, apoi lat. ille „acela”, rom. ăla, la, lat. illa „pe acolo”, olla „oală (de lut)”, ora „limită, extremitate, regiune, țară, cerul”, cuman. alan „ib.” etc. Alte exemple: Mână. Este dat de dicționare ca fiind la
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Moessia (Superior și Inferior), formă contrasă din cea precedentă. A se compara pentru contragere rom. olat „ținut, provincie, moșie“, vladnic „puternic“ cu vodă, rom. a hălădui cu sl. hoditĭ „a umbla“, vgr. Ellas, ados „Grecia“ cu edos „pământ, regiune, ținut, sălaș“; rom. mlaștină cu a musti. Grecii numeau Mysia două provincii în Asia Mică încă pe vremea lui Xenofon (sec. V-IV î. Hr.). Locuitorii Misiilor, considerați barbari, erau priviți cu mult dispreț. La Platon întâlnim expresia Myson eschatos, preluată de Cicero
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
măcar pe draghină, încercând să-mi mențin echilibrul: viața mea era supusă unui destin implacabil - eram a cincea roată la căruță...?! Poveste A fost odată ca niciodată, acum mii de ani, un loc unde era mereu cald. Acolo își găsiseră sălaș, ferindu-se din calea jivinelor și a altor oameni potrivnici, mai multe familii a căror origine mergea până la strămoșii daci. Sătenii erau harnici gospodari și se ajutau la strângerea grânelor și a tuturor bogățiilor dăruite de pământul roditor. De asemenea
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
în cale toate farmecele și nălucirile nepământene. Toate erau bune și frumoase dacă sătenii nu ar fi suferit din pricina căldurii. Primăvara și toamna căldura era suportată de vrednicii gospodari și odraslele lor, dar vara, când soarele dogoritor pogora asupra suflării sălașului, amestecându-se cu praful, purtat de vânturile năpraznice, sătenii parcă erau niște sfinți pustnici de la lăcașurile Eladei. De cele mai multe ori, truda lor era sortită pieirii, seceta punând stăpânire peste întreaga suflare, chiar și pădurea suferind da această molime a arșiței
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
truda lor era sortită pieirii, seceta punând stăpânire peste întreaga suflare, chiar și pădurea suferind da această molime a arșiței dogoritoare. Băieții starostelui au mers la dascălul Ioan să găsească vreo ieșire din greaua încercare la care erau supuși locuitorii sălașului. Vremea se anunța îmbietoare drumului parcurs de cei doi tineri. Soarele de abia se ridicase de vreun stânjen, iar roua nu se risipise de pe firele adormite ale imașului. Cărarea urca domol spre Sângeap și se afunda, întortocheată, în valea pârâuașului
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
locurile pe care le-am umblat și să ajut fiii oamenilor pe care iam furat. Și cine or fi aceia? Pesemne, voi, dacă pe voi v-am întâlnit pe aceste meleaguri! Noi suntem feciorii starostelui Vasile, care are sub ascultare sălașul acela, care se zărește la poalele pădurii, spre Podu de Lut. Iar tatăl vostru m-a ascuns, când era să fiu prins de boierul Barbu și de oamenii acestuia, iar eu i-am dat toată agoniseala mea de haiduc o
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
sănătoasa, dar dintr-o smucitură, dihania îi trase îndărăt și-i așeză la masa improvizată. N-o să vă fac nici un rău, pentru că mi-ați dat de mâncare! murmură dihania, dar ecoul le atinseră timpanul. Eu sunt Sfarmă Piatră șimi am sălașul pe aceste meleaguri. Eu conduc Ținutul de Piatră. Noi căutăm Peștera Uitării! spuseră, pe nerăsuflate, cei doi frați. La greu lucru v-ați încumetat, rosti gânditor Sfarmă Piatră. Dumnezeu o să ne ajute! se semeți fostul haiduc. Eu vă voi apăra
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
A fost odată ca niciodată. Era în vremea împăratului Cremene, când jivinele pădurii erau stăpânii oamenilor, iar uriașii se luptau pentru supremație pe planeta Pământ. Trăia, în acele timpuri, un bătrân, uitat de lume, care viețuia la marginea unui fost sălaș, Siliște, aflat la poalele întunecatei păduri. Bătrânului i se spunea Starostele, iar singura mângâiere era baba lui, cu care-l vrednicise bunul Dumnezeu. Starostele nu avea copii, iar nevasta lui era tare supărată. Cu toate acestea, ei își trăiau zilele
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
supus. Toată așezarea se adunase în fața casei starostelui, așteptând porunca acestuia. Dar starostele nu-și făcu decât cruce, murmurând „schimbarea cere jertfe, iar copilul meu va fi mielul Domnului”. Alaiul porni pe drumul de întoarcere și, după o oră, zăriră sălașul țiganilor de la intrarea în târgul Hîrlăului. Domnul era la sfat, iar, la auzul prinderii fugarilor, se lumină la față, poruncind să-i fie înfățișați. Două trupuri căzură în genunchi, în apropiera tronului: Măria Ta, nu-l omorî pe diac! izbucni
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
tot mai adânc, urmez magistrala Lulu, înaintînd prin carnea minții mele, adîncindu-mă, străbătând ca fulgerul cele șase straturi de neocortex, intrând în creierul mediu, în talamus, în-colăcindu-mă în jurul centrilor furiei, durerii, orgasmului, repulsiei, amețelii și pierzîndu-mă în creierul primitiv, în sălașul riturilor, măștilor și ciclurilor, unde, ca un abur mecanic, ca un abur arhitectural, ca un abur structurat și complicat precum universul, sufletul sublimează din trup. Tot mai adânc, tot mai fierbinte, tot mai imposibil de respirat. Prietene, scriu mai departe
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
și miraculos, la fel ca infinitul oceanului. Am alergat o vreme de-a lungul malului, sărind peste fragmentele de stânci care se găseau pe nisip, din loc în loc și trecând pe lîngă pereții unde algele, scoicile și pescărușii își aveau sălașul. Câte un ochi de apă adunat pe câte o piatră mai mare ascundea câte un crab... și reflecta nuanțele cerului. La un moment dat, am constatat că mai trecusem prin același loc, ceva din peisajul luminat misterios de razele arămii
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
într-un punct necunoscut din Marea Tireniană. Obiectele rămase au ajuns la British Museum. Vila lui Tiberius de la Sperlonga. Vila și spelunca au fost părăsite și devastate începând din secolul al IV-ea. Într-un refugiu de pe coastă și-a găsit sălaș un celebru sihastru creștin. Și fiindcă Tacitus, vorbind despre acest loc, l-a numit discret nativo in specu, o peșteră naturală, s-a pierdut și memoria lui; nimeni n-a avut curiozitatea să-l găsească. Astfel, locul atât de revelator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
erau în marea lor majoritate închise. Construcția era o relicvă a epocii victoriene și fusese pe rând școală cu internat și sanatoriu de nebuni. Școala de Muzică și Arte din Manhattan, căci acesta era numele ei astăzi, ar putea fi sălașul a zeci, sute sau poate mii de spirite. Cel mai tânăr dintre ele ar putea încă da târcoale trupului - cald încă - al femeii ce zace acum pe burtă nemișcată pe un hol întunecos, aflat în vecinătatea unei săli de recital
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
când în când. Aș ține cursuri acolo. Nu am mai fost în Anglia de... în fine, de mai bine de câțiva ani. - Magia și iluzionismul au fost dintotdeauna mai bine văzute în Anglia decât aici. Istoria acestor preocupări își are sălașul de fapt acolo și sunt atât de multe lucruri pe care vreau să i le arăt mamei. De pildă, locul în care a fost pe vremuri Sala Egipteană, care era centrul universului pentru magicieni. Pentru mine, să merg acolo ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
atât de îndrăgitele sale predici. Și la Clara Sampson, care avea acum aproape 15 ani și era mai potrivită ca niciodată pentru ce voia el. Și îngerul strigă cu vocea sa tunătoare că măritul Babilon a decăzut și a devenit sălașul tuturor diavolilor și păcătoșilor... Se gândi la familia lui Grady. Soția procurorului nu făcuse nimic greșit. Să trăiești cu un păcătos sau să decizi să lucrezi pentru unul nu era același lucru cu a fi un păcătos tu însuți. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
în ea, aproape fără a-și da seama ce face. Nu văzu la intrare decât luciul livid al unei candele ce ardea lângă altarul principal. I se părea că respiră întuneric, miros de bătrânețe, de tradiție parfumată în tămâie, de sălaș secular și, înaintând aproape pe bâjbâite, se duse să se-așeze pe-o bancă. Se lăsă mai degrabă să cadă decât se așeză pe ea. Se simțea ostenit, ostenit de moarte, de parcă toată întunecimea, toată senectutea aceea pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
îi tremura de plâns -, a murit, adică s-a omorât, nu mai există prezent posibil, nu mai există știință sau realitate valabilă pentru mine; nu pot trăi decât rememorându-mi-l sau așteptându-l. Și m-am pripășit atunci în sălașul tuturor iluziilor și-al tuturor dezamăgirilor: în biserică! — Așadar, acum credeți? — Știu eu!... Deci nu credeți? Nu știu dacă sunt sau nu credincios; știu că mă rog. Suntem câțiva inși care pe înserat ne reunim aici ca să ne rugăm spunând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
în spatele lui Armin, sus pe poteca din pădure, până la creastă. Ne lăsaserăm bicicletele mult în urmă și mergeam pe cărarea golașă și calcaroasă care se înălța mai sus de vârfurile copacilor și fiecare pas ne purta mai adânc într-un sălaș de existență străină, de mult trecută, chiar în mijlocul prezentului: fagii și puținii jnepeni care se agățau cu ghearele rădăcinilor de stâncile calcaroase ale munților Jura aparțineau deja unei epoci îndepărtate situate mult în urmă; veri reci, bogate în ploi au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
ce merita să fie oferită ca dar de nuntă. De atunci, dulăpiorul stătea în dreapta ferestrei de la sufragerie, chiar lângă nișa care-mi aparținea. Sub glaful ferestrei din stânga de la sufragerie, care asigura lumina laterală pentru pian și portativul deschis, își aveau sălașul albumul de poezii, păpușile și animalele de mângâiat ale surorii mele, care nici nu se strâmba, nici nu citea, dar care, veselă din fire, era preferata tatei și care practic nu făcea nici un fel de necazuri. După ora de închidere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]