813 matches
-
cu semicalotă, naos cu calotă semisferică și pronaos cu bolta cilindrică. Edificiul a fost pictat parțial, atât în interior, cât și în exterior, în două etape: între anii 1787-1790 de către meșteri necunoscuți, și în 1820 de zugravul Ioan Popa din Săliște. Patronul lăcașului de cult este reprezentat, încă de la intrare, sculptat în lemn masiv de stejar. Pictat pe cupola pronaosului, Sfântul Ioan Botezătorul apare înfățișat atât în chip de înger, cât și în scene care descriu patru evenimente importante, care individualizează
Biserica Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul din Grui, Săliște () [Corola-website/Science/323806_a_325135]
-
uniților și sunt arestați câte opt capi ai mișcării, iar printre ei se numără Dumitru Șteflea. (Monografia Săliștei, p. 112). S-a declanșat mai apoi „revoluția fără sânge” a călugărului Sofronie de la Cioara, ajutat în mare măsură de preotul din Săliște. Biserica din Grui și cea de pe Vale sunt pomenite din nou în 1761: armata imperială a intervenit pentru a-i potoli pe sătenii nemulțumiți că Biserica Mare, de pe Vale, a fost dată uniților, și cea mică, din Grui, lăsată ortodocșilor
Biserica Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul din Grui, Săliște () [Corola-website/Science/323806_a_325135]
-
de pietre și cărămizi. Schitul era înconjurat de vișini, nuci și frasini și avea și un mic heleșteu. Astăzi, pe locul unde s-a aflat schitul este o poiană numită ”Fundoaia”. Mai târziu, biserica de lemn a fost mutată în Săliște, unde este cimitirul ale cărui urme s-au păstrat până în zilele noastre. Din cauza alunecărilor de teren, biserica a fost mutată și de aici în satul Buninți, unde exista un alt locaș de cult, tot mic. Din cele două locașuri de
Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din Mihoveni () [Corola-website/Science/323293_a_324622]
-
ocru. În Romanați se folosește o combinație de albastru tare cu roșu și vișiniu, pentru modele delicate, mici, dar de mare rafinament. În Gorj, mai ales în nord, se folosește doar negru (și ocru pentru încreț) - influență clară dinspre zona "Săliște". În schimb compoziția, motivele, sunt foarte dinamice: colul morii, stele, spirale, coarnele berbecului, cârlige, etc. În Argeș și Vâlcea, de asemenea apar compoziții monocrome, dar e vorba de roșu închis și vișiniu, mai rar doar negru. Cămășile specifice din Dobrogea
Ie (vestimentație) () [Corola-website/Science/324222_a_325551]
-
dinamice: colul morii, stele, spirale, coarnele berbecului, cârlige, etc. În Argeș și Vâlcea, de asemenea apar compoziții monocrome, dar e vorba de roșu închis și vișiniu, mai rar doar negru. Cămășile specifice din Dobrogea, din Banat, Oaș, Maramureș, Transilvania: Hunedoara, Săliște, Apuseni, Bihor, Năsăud, Târnave, fiecare are o personalitate aparte deși unele sunt și ele compuse tot din 4 foi și încrețite la gât, au și elemente aparte în croială: ciupag, fodor, platcă. Ornamentele sunt specifice: în tablă, ciocănele, picături, umeraș
Ie (vestimentație) () [Corola-website/Science/324222_a_325551]
-
și Arheologie din București, apoi director al Muzeului Etnografic al Transilvaniei. Urmează o perioadă de 20 de ani în care profesorul Pavelescu, din cauza condițiilor politice, își desfășoară activitatea în învățământul de cultură generală, predând la școlile din Sebeșul de Jos, Săliște și Cisnădie. Din 1972 revine în mediul universitar, fiind profesor la Facultatea de Filologie și Istorie din Sibiu. În 1980 se pensionează, dar în 1992 își reia activitatea didactică la Facultatea de Litere și Istorie din Sibiu. Activitatea profesorului Gheorghe
Gheorghe Pavelescu () [Corola-website/Science/325613_a_326942]
-
Biserica „Înălțarea Domnului”, oraș Săliște, județul Sibiu, a fost construită între 1761-1785, sființită la 13 ianuarie 1786. Lăcașul de cult figurează pe lista monumentelor istorice 2010, . Lăcașul de cult, cunoscut ca „Biserica Mare”, a fost construit în intervalul 1761-1785. Are plan trilobat, cu altar, naos
Biserica Înălțarea Domnului din Săliște () [Corola-website/Science/327773_a_329102]
-
și întemnițat la Bobâlna, sat aflat azi în județul Hunedoara, fiind bătut cumplit. Pe 13 februarie 1760, Sofronie a fost eliberat cu forța de un grup de 500-600 de țărani români „înarmați cu măciuci” și conduși de protopopul Ioan din Săliște. Sofronie și-a continuat predicile împotriva Unirii cu Roma în Țara Zarandului și Țara Moților, declanșând în sudul Transilvaniei și în ținuturile de pe cursul superior al Mureșului o revoltă împotriva uniților, ale căror biserici au început să fie ocupate de
Sofronie de la Cioara () [Corola-website/Science/335047_a_336376]
-
din 28 februarie 1950, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât canonizarea unor sfinți de neam român, între care: Calinic de la Cernica, mitropoliții Ilie Iorest și Sava Brancovici ai Transilvaniei, Ioan Valahul, Visarion Sarai, și Oprea Nicolae (Miclăuș) din Săliște. Călugărul Sofronie de la Cioara a fost trecut în rândul sfinților mărturisitori, împreună cu ieromonahul Visarion Sarai și țăranul Oprea Nicolae (Miclăuș), prăznuirea lor urmând să aibă loc în ziua de 21 octombrie. Justificarea canonizării lor a fost următoarea: „smeriții între ieromonahi
Sofronie de la Cioara () [Corola-website/Science/335047_a_336376]
-
Sibiu și Vâlcea. Aria naturală ocupă teritoriul sudic al județului Alba (Cugir, Pianu, Șugag), sud-estic al județului Hunedoara (Beriu, Orăștioara de Sus, Petroșani, Petrila), sud-vestic al județului Sibiu (Cisnădie, Boița, Cristian, Gura Râului, Jina, Orlat, Poplaca, Rășinari, Râu Sadului, Sadu, Săliște, Tălmaciu, Tilișca) și cel nordic al județului Vâlcea (Brezoi, Câineni, Malaia, Voineasa). Aceasta este străbătută de Transalpina (DN67C) și mărginită în extremitatea estică de drumul național DN7 (care leagă municipiul Râmnicu Vâlcea de Sibiu). Zona a fost declarată sit de
Frumoasa (sit SCI) () [Corola-website/Science/332829_a_334158]
-
avut un frate mai mic numit Nicolae, care a fost și el copist și miniaturist. A murit de o boală de piept, cauzată de o mare criză de conștiință în septembrie 1872 și a fost înmormântat lângă Biserica Mare din Săliște, acolo unde odihnește și fratele lui mai mic. Descoperit de către Onisifor Ghibu în anul 1905, a fost numit de către Nicolae Cartojan "„Anton Pann” al Ardealului". Înzestrat cu un bogat și autentic dar poetic românesc, precum și cu un talent rar de
Procopie (Picu) Pătruț () [Corola-website/Science/332864_a_334193]
-
de pagini ce au cuprins toate prefețele Bibliilor anterioare, precum și tâlcuiri ale sfinților părinți (alături de 139 de ilustrații). În anul 1948 a fost propus pentru canonizare ca sfânt național. Unele dintre creațiile lui Picu Pătruț se mai păstrează încă în Săliște, sub forma unor obiceiuri locale având ca sursă cele două poeme dramatice ale acestuia: "Craii sau Irozii" (prezentat de copii în perioada Crăciunului) și obiceiul "Mironosițelor" (prezentat în bisericile din Săliște și din Mărginimea Sibiului în săptămânile de după Paști). În
Procopie (Picu) Pătruț () [Corola-website/Science/332864_a_334193]
-
creațiile lui Picu Pătruț se mai păstrează încă în Săliște, sub forma unor obiceiuri locale având ca sursă cele două poeme dramatice ale acestuia: "Craii sau Irozii" (prezentat de copii în perioada Crăciunului) și obiceiul "Mironosițelor" (prezentat în bisericile din Săliște și din Mărginimea Sibiului în săptămânile de după Paști). În fiecare an de Florii se cântă "Viersul Floriilor" (13 strofe pline de învățăminte pentru fiecare om, care descriu intrarea Domnului în Ierusalim și redau într-o manieră personală sentimentele pe care
Procopie (Picu) Pătruț () [Corola-website/Science/332864_a_334193]