6,936 matches
-
pe jumătate; în zori a plouat, funinginea inimii i-a curs la vale; până spre seară, cărări de furnici conturau nimicul, câteva vertebre și o coajă de craniu, într-o galerie de cârtiță. Părinții Ilarion și Gherasim, în pădurea făgetului, săpau groapă sub un ulm bătrân să ascundă averea starețului: 200 mii de mărci, o desagă cu odoare și pistolul. După ca au terminat munca, părintele Gherasim l-a lovit pe părintele Ilarion în moalele capului cu o cheie de roți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
sunt urmă, Doamne, subțire umbră, tot mai subțire! Zăpada nu o pot falsifica, nu mă pot așeza ermetic într-o cruce, mereu mai rămâne loc pentru însingurare. Nu pot umple nelocuirea din mine cu decupaje dintr-un puzzle al cimitirelor săpate în cer. În jurul pomului, grădinarul, toamna, adună mușuroi de pământ, fierarul modelează fierul potcoavelor după amprenta îndepărtărilor, pâinea crește în vatră cât e foamea de mare; în jurul omului, absența adâncește gropi. Of, Dumnezeule, până și apa, după ce-și înghite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ia forma mângâierilor. Au trecut 20 de ani și încă îi mai simt atingerea pe obraz când adie vântul. În inima omului singur, nimicul ridică zid. În acea zi de primăvară, în Copou, aerul avea umeri, genunchi, sâni, aerul a săpat două fântâni adânci în care cerul a coborât să-și răcorească fruntea și a uitat să mai plece. Doamne, cum mai împletea aerul păpădie în cosițele ei, cum împodobea degetele cu verighete de lumină, cum desena iluzii multicolore în blocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
insectă cu piciorușele încleiate pe cer. O dimineață, o înserare, apoi altă dimineață, apoi altă înserare, apoi... pe valea Bârgăului, timpul, hipnotizat, privea cerul în ochi. Petru, parte dintr-o succesiune de apusuri ireversibile, sub pleoape, ca sub o criptă săpată în stâncă, împărțea părticele de nelocuire. Furnicile, primele firimituri de viață contaminate cu singurătate. Pe valea Bârgăului, deasupra mușuroaielor, creșteau cruci. Sub pleoape intimitatea cimitirelor desfăcea brațe, inimi, suflete: Dumnezeule, iartă-mă, în dimineața aceasta nu o să-ți mai reproșez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
a întâmplat ca o revoltă a sângelui. Tot mai fluidă era curgerea între două posibile felii de pâine, tot mai limpede, mai subțire: "Fântânile se curăță cel mai bine pe vreme de secetă", spunea mămuța. În inima pietrei stă necurăția, sapă adânc, ploaia lui Sfânt Ilie binecuvântează rădăcinile crescute în cer, rugăciunea limpezește izvorul în palma Tatălui, sapă!" Sângele era precum o apă nostalgică în tulpina busuiocului. Buzunarul cu firimituri trăda concretețea nimicului și nimicul se credea trup de martir frânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pâine, tot mai limpede, mai subțire: "Fântânile se curăță cel mai bine pe vreme de secetă", spunea mămuța. În inima pietrei stă necurăția, sapă adânc, ploaia lui Sfânt Ilie binecuvântează rădăcinile crescute în cer, rugăciunea limpezește izvorul în palma Tatălui, sapă!" Sângele era precum o apă nostalgică în tulpina busuiocului. Buzunarul cu firimituri trăda concretețea nimicului și nimicul se credea trup de martir frânt la o cină de taină. Petru era precum "artistul" lui Kafka: "eu trebuie să flămânzesc, nu pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cu sânge, cu frunze, cu cioburi de sticlă, cu cenușă, cu furnici? Stăpâne, de ce îl ascunzi în bibliotecă printre cărți necitite? Dumnezeule, de când atâta reversibilitate sub cerul tău? Ceasul numără invers creșterea pomului; fructul desface mugur; spicul dospește pâine; lacrimă sapă izvor; iarba căruntă începe a înverzi; râul se întoarce în elicele morii; soarele răsare din mărul copt; omul ascultă clopotul și se întoarce în pântecele mamei ca într-un mormânt cald; glonțul sărută trupul păsării și iute revine în inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
luau prizonieri și aceasta fără obligația de a plăti un preț de răscumpărare. Nu porneau niciodată noaptea la atacul cetăților, iar atunci cînd se găseau împresurați într-un oraș, nu atacau taberele dușmane; nu construiau întăritori în jurul lagărului, nici nu săpau șanțuri, nu întreprindeau acțiuni militare în timpul iernii. Toate aceste lucruri le erau îngăduite prin regulamentele lor militare pe care le născociseră pentru a-și evita, după cum am spus, atît oboseala, cît și primejdiile; și au mers atît de departe cu
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
de ei. „Banda“, atunci și acolo, era taraful de lăutari - o vioară, un acordeon, o gordună, uneori două viori și, În plus, un țambal de piept. De jos, de la ei, vedeau negreșit care dintre marile uși de lemn ale pivnițelor săpate În deal stătea deschisă și unde era rost de petrecere. Se strîngeau pesemne iute laolaltă și, neauziți, nesimțiți de nimeni, răsăreau În pragul cramei. — Cum, dracu’, făcea taică-meu, cum mama dracului...? N-am auzit scîrțîind o ceteră, n-am
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
nemții l-au adus din Valea Dunării Superioare și de pe țărmurile Mării Suabiei. Pare se că, În Europa, vița-de-vie nu răzbate la nord de linia care unește Tokaj cu Sătmarul, ținut unde oricare așezare nemțească ar fi putut să-și sape boierește un iaz pe care să-l umple cu vin. Nu departe de Rătești, către est, răznite de la șoseaua principală, Întîlneai trei colonii de șvabi care vorbeau curent germana lor de secol al XVIII-lea: Homorodul de Sus, de Mijloc
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
De pe aceeași uliță l-am luat cu noi și pe Báholczer János. Baciu` Schimpf ne-a suit În carul lui tras de un cal și ne-a dat fiecăruia cîte o lopată, bucuros că are cine să-l ajute la săpat. Am trecut cele două poduri, iar sub dealul Cerhatului, am luat-o la stînga, apoi la dreapta, suind pe la marginea pădurii. Zoli ne-a atras aten ția asupra unei colibe din crengi Împletite Într un desiș de arbuști. Era mai
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
tufele de cucută și rugii de mure. Dar În martie 1965, după o iarnă cu zăpadă multă ce se topea cu repeziciune la so si rea precipitată a căldurii, pîrÎul umflat urla din toate puterile. Era un canal de scurgere săpat de localnici pentru colectarea apelor de primăvară de pe dealurile din jurul satului. După Întortocheli complicate prin care părea că se Întoarce de mai multe ori din drum ca să traverseze grădini și chiar curți, se vărsa În cele din urmă În Valea
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
bine drămuită, În funcție de cum se vor strădui să muncească. — Ăștia-s meșterii voștri, ascultați-i ca pe Dumnezeu. De raportul lor la comandament depinde soarta voastră. Aveți datoria... Ați Înțeles? — Înțeles. — Are, a lófaszba, de pus careva vreo Întrebare? Nu. Săpau șanțuri, spărgeau piatră, o cărau de colo-colo, to peau smoală, doborau copaci, erau alergați și suduiți de meș terii mai ai dracului, mîngîiați cu o vorbă de cei mai omenoși, mîncați de purici, Într-un cuvînt, construiau În trecătorile munților
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
și unde se Întîlnise astfel a doua oară cu jucăria cenușie. În curtea casei, zărind o teslă, a ridicat-o și s-a gîndit că n-ar fi rău să aleagă o bucată potri vită de lemn În care să sape un jgheab pentru un izvoraș din deal, În așa fel Încît să-l călăuzească la vale, să nu-l lase să se risipească prin ierburi. Zis și făcut, s-a așezat pe o piatră, apucîndu-se de lucru. Numai că, mînuind
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
să bată pînă dincolo. Pornită Întins de aici, pusta nu se oprea decît În Poarta cea Mare a Vienei. Pe oameni, alături de noroi, cel mai mult Îi necăjea apa. FÎntînile lor erau de folos numai pentru vite. În anume locuri, săpaseră cîte o „fîntînă bună“. Cea mai curată și mai rece apă de băut venea Însă de la curgătoare. În mijlocul satului, la o răspîntie Încăpătoare, dintr-o țeavă de metal, apa curgea continuu Într-un bazinet, iar de acolo, dispărea pe sub pămînt
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
În mijlocul satului, la o răspîntie Încăpătoare, dintr-o țeavă de metal, apa curgea continuu Într-un bazinet, iar de acolo, dispărea pe sub pămînt poate pînă În rîu. Locul era amenajat cu grijă: se cobora pe cîteva trepte Într-o cuvă săpată În sol și placată cu piatră. Țeava ieșea din peretele falezei diferenței de nivel. Apa se păstra rece În oluri și În oluțuri, amfore mari, pîntecoase, cu gît Îngust și lung, terminat printr-un ciur În partea de sus, pentru
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
nelegiuite și profane”. „știind că nu va putea să aducă pe arcă, unde trebuia să urce împreună cu tatăl său, care era unul dintre drepți, și cu frații săi cei plini de virtute, o carte care păstra amintirea lor, el a săpat rețetele criminale și tradițiile profane (scelestas artes ac profana commenta) pe niște bare de metal pe care apa nu putea să le strice și pe niște pietre foarte tari.” (Conl. 8,21) Așa a salvat el memoria malefică a omenirii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
a câtorva învățături malefice prin intermediul scrisului. Kaïnam153, nepotul lui Noe, care s-a născut după potop și știa să citească, este cel care descoperă la un moment dat o „inscripție pe care cei vechi”, adică oamenii de dinainte de potop, „o săpaseră în stâncă. El a citit-o și a copiat cele scrise acolo, dar în felul acesta s-a rătăcit: acolo se afla doctrina Veghetorilor, conform căreia aceștia practicau divinația cu ajutorul soarelui, al lunii și al stelelor” (8,3-4). El a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
model de virtute și dreptate; - îngerii se amestecă cu oamenii (inclusiv cu descendenții lui Seth), provocând potopul ca remediu necesar contra răului universal. Ham, unul dintre fiii lui Noe, asigură perpetuarea răului în lume după potop. Conform lui Serenus, el sapă în piatră și metal tainele revelate de îngeri; după mitul sethian, îngerii profită de un moment de uitare ori de neglijență din partea Mamei pentru a-l introduce în arcă pe Ham cel rău. Există foarte mari șanse ca avva Serenus
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
nu știm de-ajuns cum să le prefacem metodic în valori practice, în puteri care să ne transforme zi de zi. Căci în domeniul sufletesc, ca și în cel fizic, nu poți face nimic cu formule generale. Precum nu poți săpa o grădină făcând un gest general, chiar dacă l-ai repeta mereu, ci trebuie să te apuci bucată cu bucată, folosindu-te de mișcări precise și pricepute, și precum nu cresc florile în ea repezind asupra ei un val de bunăvoință
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
pe bolta porții, unde se uneau, se împleteau așa, în trei, cum se împletea în cozi lungi, purtate pe spate sau strânse în coc, părul fetelor la horă. Pe stâlpii porților, din loc în loc, un rotund , în miezul căruia era săpat ba un copac, ba o scară, ba o floare, ba un chip de om... La poarta bisericii însă, acel cerc era gol... iar mijlocul, acolo unde ar fi trebuit să fie săpat ceva, strălucea în lumina soarelui, neted, auriu lemnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
loc în loc, un rotund , în miezul căruia era săpat ba un copac, ba o scară, ba o floare, ba un chip de om... La poarta bisericii însă, acel cerc era gol... iar mijlocul, acolo unde ar fi trebuit să fie săpat ceva, strălucea în lumina soarelui, neted, auriu lemnul galben... ca oglinda. De la un timp, oamenii au prins a se uita acolo, în rotundul acela gol, când intrau și când ieșeau din biserică. Și unii plecau plini de bucurie și chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
și El îl dă numai celui care știe să-și poarte crucea, așa ca El, în lume și pentru lume. Dacă nu vedeți crucea în oglinda lemnului, mai aveți de crescut până să fiți oameni..." "Bine, dar de ce n-ai săpat niciodată o cruce în rotundul porților, în oricare din celelalte porți ?" " Fiindcă se cade să fie o singură cruce la care să se închine toți și aceea e ridicată în Biserică. Și este o singură cale a crucii, aceea care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
adevăr și viață." Și așa, spune povestea, se stinse meșterul porților. Un timp, oamenii au știut secretul. Pe urmă, l-au uitat. Sau nu s-a mai găsit nimeni care să vadă crucea din oglinda lemnului. Și au început să sape cruci în lemnul porților... Dar porțile acelea sunt doar... porți care despart și nu mai arată adevărul, nu mai deschid calea și nici prin ele nu trece viața. Sunt doar porți care așteaptă. Așteaptă pe cineva care, trecând râul, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
și vorbe ! Adică, latri ! N-ai mușcat pe nimeni, n-ai sărit la bătaie, cu noi nu te joci... Cred că lupii fug de tine, așa, numai de groaza să nu te audă urlând sau când te-apuci tu să sapi de nu te mai oprește nimeni, le dai cu praf în ochi ! De ce-i mai fi fiind și tu câine la stână, asta nu știu... Nu era rău Ursei ăsta, dar zicea și el așa, cu năduf, că alergase toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]