1,048 matches
-
puternic. Pune semnele de punctuație la locul potrivit. Scufița Roșie a plecat să îi ducă mâncare bunicii. Pe drum s-a întâlnit cu lupul. Unde te duci Scufiță Roșie? Mă duc la bunica să îi duc mâncare pentru că este bolnavă. Săraca de ea! Unde stă bunica? În căsuța de lângă marginea pădurii. Așteaptă nu pleca uite ce flori frumoase sunt în poieniță! Culege un buchet pentru bunica. Așa am să fac. Ce mult o să se bucure bunica! Hai să facem câteva exerciții
Fişe de lucru din cabinetul de logopedie by Alina Biolan () [Corola-publishinghouse/Administrative/1145_a_2052]
-
ca să-i lăsăm pe clenți bușbeți, iar În beci aveam subsolu. Păi ieram io guguștiuc cu iarba la gură, da buliță iera activist, aș fi dat tot auru negru dân Pánuco să mut dân loc măcar o mesuță dân alea sărace care ochii mei le lua În poznă pă mâna dreaptă, da don Alejandro Meinong poroncise să nu fac nici cel mai dă sanchi viraj În rânduiala și așezarea la mobiler, că să da orb și-mi cânta că tranzita prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
singur concluzii chiar dacă nu erau ele dintre cele mai exacte. "Așa, nu ne prea merge bine nouă la Vladia." Aici nu avea cum și nici interes să-l contrazică. Își putea închipui în ce hal arată. Noroc de uniformă, ea, săraca, ține piept la toate. Dacă ar fi fost îmbrăcat civil, probabil că ar fi fost dat pe ușă afară de proprietarul stabilimentului, așa murdar și prăpădit cum era. "Așa e Leonard, iubitule, la Vladia nu mai e ce a fost." De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nu spunea nimănui... și nici băietanul nu știa... De păcătuit nu păcătuia, da’ așa-i era drag, macar să mai iasă în lume, să mai soarbă lumină, ci numai în casa urâtului se înădușea... Ș-a început a o bate, săraca, a început a o bate bărbatul... Ș-o bate azi, o bate mâni, nimeni nu știa... a grămădit-o într-un rând în zemnic ș-a bătut-o... A fugit Ileana la tatu-său și la mă-sa, dar n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
spre mahalalele lui iubite - căci un tânăr ca el totdeauna trebuia să aibă o dragoste. Dar în viața aceasta în care se ridicase cu asprime și prin care din greu răzbătea, el nu știa să umble decât pentru puținele și săracele lui plăceri: o beție cu prietinii, un rând de straie nouă... Iar vorbele schimbate îndelung la un colț de portiță, în fundul unei grădini, le rostea tot pentru plăcerile lui visate cu cutremur în ceasurile-i grele și singuratice. Cu gândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
decupase dintr-o revistă și care reprezenta carlinga unui avion cu mii de butoane și doi aviatori, cu capetele pe jumătate întoarse, surâzând. Emilia îmi spusese într-o seară: "Orice femeie vrea să fie mințită. Dar frumos dacă se poate". Săraca Emilia. Nici nu bănuia cât de mult, în bine și în rău, va conta mai târziu sfatul ei pentru mine. A fost destul să observ pe masa la care lucra Laura fotografia cu pricina; imediat m-am lăudat că am
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
lucru e sigur: cei aruncați peste bord n-aveau cum să cânte și ei. În canon. Cotidianul, 23-24 martie 2002 Exodul criticilor și canonul Mai are și Pastenague câteodată dreptate! Alegoria nu e o armă a prezentului. Era bună ea, săraca, în timpul dictaturii. Acum însă e cam demodată. Și încă n-ar fi prea grav dacă nu s-ar dovedi în plus și ineficientă. E ca și cum ai trage cu arcul împotriva canonului. Care canon? Iertați-mă! Voiam să zic tun. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
ești așa de crud, dom’le, nu-ți ascultam țicnelile alea despre drumu’ cu autobuzu’ Greyhound. — Ridică-te, mamă. — Chiar arăți ca un țicnit mare de fapt, continuă Darlene. Ar fi trebuit să-m’ dau sama. Uite numa’ cum plânge săraca maică-ta. Darlene îl împinse pe Ignatius ca să se ridice de pe scaun, dar îl făcu să se răstoarne peste mama lui care se opri brusc din plâns și gemu: — Cotu’ meu! — Ce se petrece aici? întrebă o femeie din pragul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
pe care ți l-am cumpărat eu.“ Da’ nu m-ascultă. Nu-i el unu’ s-asculte. Are un cap ca de piatră. — Uneori am și probleme acasă. Cu trei copii, nevastă-mea-i foarte nervoasă. Nervii’s ceva teribil. Săraca don’șoară Annie, din casa de-alături. Ea e cu nervii. Țipă to’ timpu’ că Ignatius face zgomot... — Așa și nevastă-mea. Câteodată trebe să plec de acasă. Între noi fie vorba, dacă aș fi altfel de om, câteodată m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ele cât poți. — Nici n-aș încerca să fac așa ceva, spuse sincer doamna Reilly. — Mie-mi place. Cân’ eram mică, mă punea maică-mea să i le desfac. Avea o tarabă mică cu fructe de mare, chiar în fața pieții Lautenschlaeger. Săraca maică-mea! Le lua direct de la pescari. Nu știa aproape deloc englezește. Și mă punea pe mine, o puștoaică, să-i deschid scoicile. Nu mergeam la școală. Nici gând, fetițo. Stăteam to’ timpu’ acolo și loveam în scoici pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
fost silit să stea la toaleta de la autogara. — O, Doamne! Să cred oare ceea ce aud? Te rog, grăbește-te să pleci cu cei doi mafioți ai tăi și lasă-mă în pace. Nu te purta așa cu săraca ta mamă. — Săraca? Am auzit oare cuvântul săracă? Când în casa aceasta plouă cu dolarii trudiți de mine. Și se duc ca pe apă, ba și mai repede. Nu începe din nou cu chestia asta, Ignatius. Am primit două’j’ de dolari de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de-a’ lor. — Călugărițele conduc spitalu’, Claude. Maică Doamne, de unde naiba scoți tot timpu’ chestia asta cu comuniștii? — Le-o fi păcălit cineva pe maicile alea, își dădu cu părerea domnul Robichaux. — Ce groaznic! exclamă cu voce tristă doamna Reilly. Săracele maici! Să lucreze pentru o șleahtă de comuniș’! — Nu-mi pasă a cui e spitalu’, spuse Santa. E gratis și-i internează pe unii ca Ignatius. Acolo e locu’ lui. — Dacă începe Ignatius să vorbească cu oamenii ăia, s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
le mâna băiatul. Asemenea animale le erau necunoscute, după cum necunoscuți le erau și cactușii. Munții de granit păreau să nu se mai sfârșească. Soarele dogorea întruna. Legănat de cal, samuraiul își aduse aminte de valea sa. Și pământutile lui erau sărace, însă, sărăcia de aici era cu totul altfel. În vale era verdeață, erau ogoare și curgeau pâraie. Însă aici nu era pic de apă și creșteau numai plante noduroase, pline de ace. De lângă el, Nishi zise: E prima dată când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
picii ei, iar cea de-a doua și-a descărcat oful, istorisindu-mi o parte din pățaniile ei de când este În Italia, unde Îngrijește 24 din 24 ore o bătrână paralizată și cu maladia lui Alhzeimer. Vai de capul ei, săraca! 17 decembrie 2012 Și azi a trebuit să Înot nu doar prin zloată, ci și prin mulțimea năucă, alergând ca și mine să rezolve cât mai repede totul. O mare de mașini și de oameni frustrați că trotuarele și arterele
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
voteze, să iasă comuniștii înapoi și să dea steagul tricolor jos, ticăloșii! Se stăruie Nina și-i duce lui Ilie de mâncare conserve, ulei, poate și carne dacă i-o primesc aceia de acolo. Este greu, a îmbătrânit și Nina săraca! La patruzeci de zile, când i-am făcut praznic moșneagului, mi-a spus că s-a săturat de drumuri. Eu nu-i zic nimica. De la patruzeci, de la moartea moșneagului, Nina nu a mai fost pe aici. E tare obosită și
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
nu ar putea el fi adaptat și la spațiul regional? Din amonte în aval putem acoperi aproape întrea-ga paletă de produse și servicii necesare, în condițiile unei inteligente abordări a fenomenului de integrare. Suntem o zonă bogată în sărăcie și săracă în bogăție. Resursele noastre principale sunt repet factorul uman, poziția geo-strategică și potențialul științific. Ele ne pot hrăni dezvoltarea. Să ne valorificăm șansele în competiția globală, în mod cât mai inteligent și să gândim în perspectivă. Să proiectăm dezvoltarea zonei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
în valori relative (ca procent din P.I.B.), sau ca mărime medie pe locuitor. Majoritatea țărilor înregistrează datorii publice interne și/sau externe. Desigur, situația este diferită de la țară la țară, în cele bogate fiind mai mare datoria internă, în cele sărace cea externă. În ce privește țara noastră, datoria publică internă se ridică la aprox. 15.000 mld. lei însemnînd aprox. 12% din P.I.B., iar cea externă la peste 35 mld. $, adică peste 24% din P.I.B. Tendința ultimilor ani a fost de creștere
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
nouă strategie și a aduce personalul la o stare de emulație creativă. În aceste situații nu se vorbește despre realități importante precum existența tehnologiilor învechite, moralitatea precară a managerilor, câștigurile modeste și gândirea șablonardă. Companiile cu gândire săracă adoptă politici sărace, proceduri birocratice, manifestă constant rezistență la schimbare și automulțumire; ele sunt expuse unor valori repetate de tensiuni sociale interne. Pe de altă parte, organizațiile care practică politici deschise bazate pe gândirea analitică, sistematică, dar și organizațiile care abandonează pattern-urile
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
cei șase anișori ai ei, trebuia să înfrunte viața ca și un om mare. Dacă ar fi avut și ea o brumă de avere..., ar fi trăit cu toții mai bine. De altfel, nu era ea singura din sat atât de săracă... Borșul cu știr era zilnic pe multe mese din casele de pe ulița ei, dacă nu pe toate. Așa au fost vremurile de după război: cu sărăcie, foamete și multă întristare. Poate că Dumnezeu îi va auzi cândva ruga făcută zilnic în
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
ca Sia. Totuși mai făcuse o încercare în favoarea ei. într-o zi întrebase cam din senin pe prințesă ce-ar zice dacă aceea cu care 1-a întîlnit o dată ar fi fata lui. Ada răspunsese râzând nepăsătoare: - Era o fată . . . săraca! Și după o pauză: Nu vorbi prostii! Acel "săraca" nimicise pe Sia . . . Așdar, nu era cu putință să aibă o fată ca ea, era o "prostie". O prostie din cele care nu plăceau prințesei. Fusese supremul gest de paternitate al
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
într-o zi întrebase cam din senin pe prințesă ce-ar zice dacă aceea cu care 1-a întîlnit o dată ar fi fata lui. Ada răspunsese râzând nepăsătoare: - Era o fată . . . săraca! Și după o pauză: Nu vorbi prostii! Acel "săraca" nimicise pe Sia . . . Așdar, nu era cu putință să aibă o fată ca ea, era o "prostie". O prostie din cele care nu plăceau prințesei. Fusese supremul gest de paternitate al lui Lică. Tot trecutul, chiar pe moșica Mari, îl
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
acasă? — Mă simțeam singură printre ai mei, fără mamă. Nu mai plânge, draga mea, îi sărută obrajii scăldați în lacrimi. Așa m-au găsit țiganii, m-au dus în șatră, am trăit în cort, am cerșit... — Să cerșești împreună cu țiganii! Săraca de tine, o îmbrățișa Cezar. — Ei s-au purtat foarte frumos. Mi-a dăruit și salba cu galbeni. M-au iubit ca pe copilul lor, de aceea au venit și la concert. Țin foarte mult la ei. acum înțelegi legătura
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
și ai un ginere pe cinste, mai este loc de necazuri, caută să-l înveselească Virgil. Voi nu știți câte au trecut peste mine. — Apropo! Am auzit că soția ta de a doua este bolnavă. Este internată într-un ospiciu. — Săraca! Îmi pare rău. N-ai mai ținut legătura cu noi. Nu ne-ai mai spus nimic. — De unde să știu unde să vă anunț.Auzisem că v-ați mutat în alt oraș. — Este adevărat că și noi cu atâta lucru și
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
covoraș ca acum? — Mai văzuși. Călcam pe pământul aspru, pe iarba înrourată, pe prundiș, prin noroi... — Și nu te durau tălpile ăstea, se apleacă Cezar și i le mângâie înduioșat. — Nu mă dureau că se tăbăciseră de atâta umblat desculță. — Săraca de tine! Doamne! Doamne! Cum de m-oi fi îndrăgostit eu de o fată cu tălpile tăbăcite?râd amândoi cu hohot. — Ai făcut o mare greșeală! Regreți? — Nu regret. Fata de care m-am îndrăgostit este cea mai frumoasă din
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
pe care-l purta eleva de liceu, strâmtat prea tare, scurtat prea mult, scăzând de multe ori nota la purtare, așa bleumarin cu cămășuța aia bleu pe dedesubt, tocit și frumos cum era el, mai ales când se chinuia ea, săraca, să-l scoată, fix pe corp, de nu ieșea nici cu Miliția Capitalei, mai pârâia pe la cusături, dar până la urmă tot îl scoteam noi, ce dracu', că eram profesioniști pe vremea aia. Mi-aduc aminte ce tehnică de imobilizare aveam
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]