1,766 matches
-
multă vreme fiindcă Santa Veronica noastră a fost lovită de vânturi puternice și a suferit pagube destul de mari, așa că am rămas mai bine de șase luni în Havana pentru reparații. Aici, însoțitorul lui Tanaka Tarozaemon și-a dat ultima suflare, sărmanul de el. Era vorba despre omul care fusese grav rănit la genunchi. Chiar și după înmormântare, Tanaka a fost atât de disperat, că ți se rupea inima. L-am văzut de multe ori pe acest bărbat trufaș cum privea țintă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Voastră nu trebuie să-și facă griji, căci noi vom oferi pe domeniile noastre îndeajuns de mulți bani și pământuri pentru biserică. Ajunge! Samuraiul își înfrână cuvintele care stăteau să-i iasă pe buze. Ajunge! Voia să-l cruțe pe sărmanul Tanaka de această farsă prostească. Cuvintele lipsite de însemnătate ale scrisorii. Omul cu mitră albă ascultând în tăcere. Și el, și cardinalul Borghese de lângă el păreau să îndure această farsă prostească fără nici un efort. — E drept că Nueva España se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
au mai dat voie să ne oprim în Madrid, ci ne-au poruncit să mergem direct la Sevilia. Nici în acest oraș nu ne-a întâmpinat nimeni altcineva în afară de familia mea. Rămași fără privilegii, japonezii nu mai erau decât niște sărmani rătăcitori. Ordinul meu și familia mea ne-au dat trei mii trei sute de ducați pentru a ne acoperi cheltuielile de întoarcere, căci nouă nu ne ajungeau banii. În schimb, mi-au cerut să mă retrag într-o mănăstire din Nueva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
câtuși de puțin, fii pe pace! De ce să-mi fie milă, că doar nu le fac nici un rău. Vezi tu, dragul bunicului, crengile pe care le tăiem noi, acum, sunt moarte, s-au uscat. Cum? Și pomul acesta a murit? Sărmanul de el! Nu, el n-a murit, dar dacă-i mai lăsam multă vreme povara pe care a avut-o, cu siguranță că ar fi murit. Pe când așa, el va crește mai frumos și va rodi mai bine. Și tuturor
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
cojocul vostru!” Iar vlăjganii n-au mai îndrăznit. Drept răsplată Sorin și Sorina i-au dat toate bunătățile pe care le-au avut la îndemână: și cozonac, și cornulețe cu magiun, și clătite, și bomboane. După ce s-a ospătat bine, sărmanului Cuțulache nici prin cap nu-i trecea cât avea el să pătimească din această pricină; l-a apucat o sete cumplită; cu cât bea mai multă apă, cu atât arșița era mai mare. Ca să și-o potolească, a fost nevoie
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
în el niște vișine, pe care bunicul le-a folosit ca să facă vișinată. Voi i le-ați dat purcelului, să le mănânce, iar el, când le-a înfulecat s-a și îmbătat, căci vișinile acelea aveau alcool în ele. Aoleu, sărmanul Ghițulică! se căinează copiii. Stau gata să plângă amândoi. Ce-au să zică bunicii, părinții? Dar dacă purcelul o să moară?! Liniștiți-vă, copii! Animalului nu i se va întâmpla nimic rău. O să mai geamă așa încă puțin, apoi o să doarmă
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
de bine!” le urează Sorina. „Mulțumim!” răspund puii înclinându-și căpșoarele, așa cum i-au învățat mama și tata. Dar ce-i asta? Unul dintre ei, mai neastâmpărat și mai neatent, cade din cuib. Frățiorii lui privesc îngroziți în jos. Poc! Sărmanul! Nu, nu e ce cred ei. A căzut - unde gândiți? - chiar pe salteaua Sorinei. „Vezi dacă nu ești cuminte și nu ești atent?” ar vrea să-l certe ea. Însă, văzându l cât e de speriat, cuvintele nu vor să
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
poporul Meu M-a uitat de zile fără număr. 33. Ce bine știi să-ți întocmești căile cînd este vorba să cauți ce iubești! Chiar și la nelegiuire te deprinzi. 34. Pînă și pe poalele hainei tale se află sîngele sărmanilor nevinovați, pe care nu i-ai prins făcînd nici o spargere. 35. Și cu toate acestea, tu zici: Da, sunt nevinovat! Să se întoarcă acum mînia Lui de la mine!" Iată, Mă voi certa cu tine, pentru că zici: "N-am păcătuit!" 36
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
dezamăgire. Ceva de genul „De ce ni s-a întâmplat așa ceva...?“ Deci, nu putea să accepte întorsătura bruscă pe care o luase viața familiei ei. Scrisoarea m-a surprins. Cu siguranță că în inimile celor doi soți este un hău adânc. „Sărmanul!“, mi-a trecut prin minte. Știam totuși foarte bine că un simplu cuvânt de compasiune nu l-ar fi ajutat deloc pe cel în cauză. Cu toate acestea, nu mai pot face nimic acum. „Probabil că sunt multe persoane în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
suporte și o „a doua victimizare“? (Altfel spus, în orice colțișor din jurul nostru societatea normală naște violență.) Chiar n-a putut nimeni să facă nimic în privința asta? La scurt timp după atac, colegii de serviciu au adoptat o atitudine dureroasă. Sărmanul tânăr salariat a trebuit să înfrunte o violență de două ori mai mare din partea colegilor, care s-au împărțit astfel: „tu, cel din lumea ciudată“ și „noi, cei din lumea normală“. O asemenea teorie nu avea nici un sens pentru el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
parcă în râs România, s-a strofocat tot anul trecut dându-se de ceasul morții ca toate pensiile să fie impozitate și dacă mârlanului prezidențial nu i-a ieșit acest lucru, totuși a reușit până la urmă să ciupească ceva de la sărmanii bătrâni, punând o taxă de 5,5% pentru toate pensiile care depășesc 740 de lei. Nu a fost chiar „pohta ce-a poftit” dobitocul cu chelie și fără tichie, dar măcar se simte poate mai bine și râgâie acum ghiolbănește
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
că mai are doar o strigare ca să se alăture Sfinției Sale Bartolomeu Anania, Sfinție ce se îndreaptă cu pas cutezător și ferm spre cele veșnice? S-a gândit el, să schimbe urgent pinul și să deschidă fereastra, fiindcă prea se simțea sărmanul ca musca între geamuri în ultima vreme în explicarea reacțiilor populare la apariția în public a lui Băsescu. Într-un articol publicat pe blogary.ro și preluat de realitatea.net, Sebastian Lăzăroiu acuză vehement: bă hahalerelor, na, că până la urmă
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
ați văzut când a dat la televizor secvența arestării, ce „căsuță” are acest urgisit al PDL-ului. Un ditamai căsoiul cât un bloc de locuințe, dar făcută la „marea artă”. Și m-a impresionat până la lacrimi gardul acestuia. Nu avea sărmanul decât un gard de fier forjat de vreo doi metri înălțime, cu porți tot din fier forjat la modul artistic. Cred că numai pentru gard a plătit sărmanul cam cât ar costa construirea unui bloc de patru etaje pentru urgisiții
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
marea artă”. Și m-a impresionat până la lacrimi gardul acestuia. Nu avea sărmanul decât un gard de fier forjat de vreo doi metri înălțime, cu porți tot din fier forjat la modul artistic. Cred că numai pentru gard a plătit sărmanul cam cât ar costa construirea unui bloc de patru etaje pentru urgisiții sorții. Nu pot să cred, că din salariul său modest, de pesedist cumsecade și mare iubitor al poporului, a făcut toate acestea, dar nu uitați că sunt și
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
încă neîntâmplate. Și am început cu cartea „Facerea” ca orice bun creștin care citește Biblia. Cu începutul, începuturilor, am dat-o în bară chiar de la începutul cărții, fiindcă fără preaviz Biblia mi-o trântește franc: „Dumnezeu a existat dintotdeauna”. Deci sărmanul a fost dintotdeauna fără mamă, fără tată, apărut și crescut de izbeliște și precum spun psihologii, în astfel de cazuri, nu este de mirare că uneori îi mai sare țandăra tam- nisam, din senin, chiar fără noimă și ne dă
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
traducere liberă ar însemna „talmeș- balmeș”. Ia te uită, cam ca la noi în țară, numai că pe timpul acela, stat de drept ioc, prim ministru ioc, impozite ioc și nu existau nici instituții serioase cum ar fi bunăoară DNA, așa că sărmanul Elohim (care după schimbarea numelui, prin sentință judecătorească, a fost numit, Dumnezeu) se plictisea de moarte și căsca sărmanul, scărpinându-se pe burtă și râgâind pașnic, doar câte o veșnicie, două, fără întrerupere. Până la urmă când deja ajunsese la vârsta
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
stat de drept ioc, prim ministru ioc, impozite ioc și nu existau nici instituții serioase cum ar fi bunăoară DNA, așa că sărmanul Elohim (care după schimbarea numelui, prin sentință judecătorească, a fost numit, Dumnezeu) se plictisea de moarte și căsca sărmanul, scărpinându-se pe burtă și râgâind pașnic, doar câte o veșnicie, două, fără întrerupere. Până la urmă când deja ajunsese la vârsta venerabilă a bărbii albe, unde de altfel a și rămas, i-a căzut în sfârșit și lui fisa, cum
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
Suflețel moale! Ca nisipul dimprejur, cu care mă joc în voie ca să-mi mângâi mâna. Dar cu toată observația mea, aveam o satisfacție imensă. Irina făcuse caricatura întregii ei afecții pentru acel Marcu. N-aveam să-l invidiez niciodată, chiar dacă, sărmanul, ar fi ignorat rolul pe care fusese silit să-l joace sau ar fi avut mai puțină perspicacitate ca mine, sau ar fi interpretat cu bunăvoință mici gesturi de ale Irinei neconvenabile pentru el, s-ar fi consolat filozofic zicând
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
întors Ioana! Cu mult înainte de a mă fi așteptat! A făcut ce-a putut ca să scape mai iute de vizită și a venit! l-a fost dor de mine! Poate că se gândea, deoarece mă văzuse îngîndurat: "Ce chinuit este sărmanul din pricina mea! Și singur pe lume! Trebuie cu orice chip să mă transform și să mă fac mai bună ca să nu-l mai irit! " N-are nici o bănuială de ce unelteam. Crede, dimpotrivă, că făceam și eu combinații de împăcare. Ce
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
sila, la urmă ne dăm seama că facem o barbarie gratuită. Așa stă, până ce plecăm la Cavarna. Parcă moartea a intrat în casă și s-a oprit o clipă să se odihnească lângă culcușul mic, înainte de a porni la lucru. Sărman pisic, care poartă tot atâtea mistere cu el ca si grațioasa Viky. Cum îl vom găsi astă-seară? Ajunși la Cavarna, am aflat că Viky a avut 39 grade de dimineață chiar, ceea ce nu i se mai întîmplase. Seara la 6
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
trăiesc și că mai scriu. Trupu-mi este istovit, Dar creierul mai poate Chiar de-i egoism strivit De cei ce dau din coate. Tot ce-a dat, mai poate da - Cuvinte fără noimă, Triste crezuri în sadea, În simplă uniformă. Sărman gând rămas în joc E văduvit de rosturi, Căci i-am dat doar dor de foc Cu șapteștrei de costuri. Trupu-mi este istovit, Dar creierul mai poate Prin vers tot mai gârbovit Nimicuri a străbate. 11 ianuarie 2004 REFLECȚII (CIXL
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
de un Oliveira Salazar copil-model, înzestrat cu acele virtuți cu atât mai antipatice cu cât sunt mai precoce: blândețe, cumpătare, fiu-model, prieten-model. Micul Oliveira, cum spun unii biografi, ascunde în buzunare pâinea care i se cuvine, ca s-o împartă sărmanilor din sat. Nu se ceartă niciodată cu ceilalți copii. Nu pierde nici o slujbă din biserica Santa Madre. Este, fără îndoială, un copil precoce - dar și un copil fericit. În casa părintească trăiește o viață de calmă iubire și înțelegere, pe
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
poarta aia, înainte ca războinicii mei să o deschidă cu forța. Cu un gest măsurat, dar sever, Canzianus întinse degetul către Inisius, care tocmai se ridica de jos. — Nu poți să-l crezi pe omul ăsta, nu e decât un sărman nebun, plin de ranchiună fiindcă l-am îndepărtat din pricina nebuniei lui. Nu! strigă Inisius, ridicat în picioare. Nu e adevărat! Nu sunt nebun! Tu, fariseu blestemat! Cauți doar să-ți salvezi viața mizerabilă, dar a venit ziua judecății! Dădu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
însă cum Balamber, pradă mâniei, se trase înapoi cu un mârâit furios și îi strigă lui Inisius că-i va face pe plac, se apropie câțiva pași și îi ceru încă o dată, cu glas ferm, să-l cruțe pe acel sărman dement. Balamber îi porunci atunci lui Inisius să se ridice în picioare și căută să-l îndepărteze de el, însă acela, neînduplecat, îl urmă târându-se în genunchi și se aruncă să-l prindă de glezne. — Deci aceeași pedeapsă! Același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
zic că nu, nu am văzut pe nimeni. Iar confratele meu, palid ca un mort, reușea doar să facă semn că nu din cap, nu mai putea nici măcar să sufle, dar mai să și vorbească, înțelegeți? „Dar ce a făcut sărmanul?“ întrebai eu. „Sărman, la naiba, zice el, băiatul ăla e un hoț. A furat o găină de la villa, și nu e pentru prima oară. Oamenii ăștia, în loc să-și plătească datoriile, fură de la cine îi ajută. Dar de data asta o s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]