14,917 matches
-
un pic ondulat, până la umeri, buzele cărnoase și niște șosete roșii cu dungi subțiri, albe, cred. Ne-am privit vreo cinci minute, apoi am pus paharele pe masă, am luat-o în brațe, iar ea m-a strâns puternic. Am sărutat-o și mi-a plăcut. Mi-am adus aminte că mai aveam un pic de iarbă, undeva, pe șifonier, era un chiștoc vechi de câteva luni. Vrei să fumăm niște iarbă? — Da. Am tras câteva fumuri și ne-a luat
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
invitat. Și-acolo vin nemți, s-ar putea să te prindă. Lasă, lasă, nu fii prostuț, nu-ți fă griji, o să fie bine. Du-te și te culcă. Noapte bună! îi șopti dulce, și, înălțându-se pe vârful picioarelor, îl sărută pe față. Mâine nu vii, auzi? Mă duc să-l anunț pe tata, să se ascundă, și te duc și pe tine în munte. Ești rea! Crezi c-am să mai pot dormi? Te iubesc! șopti Irina, și el se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
frică. Nu se puteau stăpâni. Veneau singure spre ea. După asta știu că nu-i e indiferentă nici acum. Sunt cu mama. Cu soacră-mea. Mamă! strigă ea, și se-ntoarse să i-o prezinte pe bătrână. Mama lui Tom. Sărut mâinile, doamnă! se înclină el, ceremonios. Veneam la dumneata. Noi singure veneam, dacă nu ne-a căutat nimeni, îi reproșă ea direct, și-i observă, odată cu tremurul imperceptibil al mâinilor, paloarea din nou a feței și rictusul gurii lui, plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
căutat nimeni, îi reproșă ea direct, și-i observă, odată cu tremurul imperceptibil al mâinilor, paloarea din nou a feței și rictusul gurii lui, plină, senzuală. Regretă apoi i se făcu rușine de regretul ei că nu-l lăsase s-o sărute la mare și nu... Ar fi fost plăcut să simtă buzele acelea căutându-i buzele. Închise ochii, fulgerată o clipă ca de-o arsură. Știa că dacă el ar mai fi vrut... Cum ai ajuns aici? Te-am căutat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
cu care-l văzuse deci nu se înșelase -, parcă venea sau mergea la un bal. Îl văzu limpede, liniștit, fără groaza din vis, dar cu aceeași buimăceală ce-i încețoșa creierul, dându-și seama că de fapt numai el îl sărutase pe frate-su. Tom doar își atinse pe-o parte și pe alta obrajii fierbinți și țepoși de fața sa, lăsându-i în nări un miros puternic de alcool, parfum și tutun. Ajunge! Suficient! pâlpâi o voce slabă undeva deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
și rușinoasă pe care nu și-o recunoștea, sau și-o recunoștea a fi rezultatul anilor de constrângere petrecuți mai mult alături de bătrână decât lângă pseudosoțul ei, cu ambițiile, ideile și pasiunile lui bizare, pe care-l înghițise războiul. Se sărutaseră scurt, jenați amândoi de lumina zilei, apăsați de conștiința că sunt pe stradă și încă pe strada ei și pot fi văzuți, mai mult ca o promisiune a întâlnirii viitoare, când se vor regăsi din nou singuri și-n elementul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
o rupse la fugă-nainte. Se înălță bombându-și pieptul costeliv și se uită împrejur, parcă ar fi căutat ceva de care să se-agațe mai repede. Ea veni să-l sprijine. El, șmecher, o-nlănțui cu brațul și-o sărută. O sărută pripit, nici măcar nu-i nimeri gura. Ea se feri, apoi rămase nemișcată cu ochii pe cer. Când s-a făcut noapte! Ai văzut? Tu ești steaua norocoasă! Lasă prostiile! Să vorbim serios! Aș vrea să am acum un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
la fugă-nainte. Se înălță bombându-și pieptul costeliv și se uită împrejur, parcă ar fi căutat ceva de care să se-agațe mai repede. Ea veni să-l sprijine. El, șmecher, o-nlănțui cu brațul și-o sărută. O sărută pripit, nici măcar nu-i nimeri gura. Ea se feri, apoi rămase nemișcată cu ochii pe cer. Când s-a făcut noapte! Ai văzut? Tu ești steaua norocoasă! Lasă prostiile! Să vorbim serios! Aș vrea să am acum un munte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
mă așez pe pat, lângă ea. Tata, de pe celălalt pat, începe să mă ironizeze puternic și să-și bată joc de mine, ceea ce nu i fusese niciodată în caracter. La un moment dat se ridică, vine la mine și mă sărută și, în acel moment, am realizat că nu era sărutul tatei pentru fata lui, ci altceva, și am avut un sentiment puternic de respingere, ceea ce nu mi s-a întâmplat niciodată cu tatăl meu adevărat. “și m-am trezit din
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
aici, pentru că a dus destule în această viață. Dacă Fiul Luminii a spus: „Lăsați copiii să vină la mine!”, eu vă rog din suflet: Lăsați oamenii să ajungă la maica Veronica, măcar și numai ca să-i mulțumească și să-i sărute dreapta pentru tot efortul depus în folosul tuturor ! Deschideți-i porțile mânăstirii pentru ca să se bucure de rezultatul muncii ei și a soțului încă de pe acum. Eu cred că după o asemenea muncă uriașă, pentru și în favoarea omenirii, merită să-i
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
culorilor, ci mai ales prin parfumul lor unic, amărui. Cireșe amare, flori amare... - Mami, cine e Mihu? Întrebarea a căzut ca un trăsnet. N-am știut pe moment ce să-i răspund. Am închis ochii, m-am aplecat și am sărutat-o pe creștet, așa cum chiar tu m-ai rugat cândva. Maria VII. Cine e Mihu? Grea întrebare. Cel puțin așa mi-a părut mie atunci. Poate nu întrebarea era dificilă, ci răspunsul pe care aș fi putut să-l dau
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
liber se răzbună pe umbra lui (...). Pedepsirea umbrei se găsește și în câteva tradiții orien-tale, dar cu o tentă de ironie care dovedește caracterul ei iluzoriu. Astfel, în Bahar Danush (Pantschatantra), în urma plângerii unei fete împotriva unui băiat care a sărutat reflectarea, s-a ordonat ca umbra tânărului să fie biciuită."45 Acest joc dintre om și umbra lui definește jocul emilbottian. Există mereu o reciprocă pedepsire, o hărțuire fără capăt. Abia numărul 3 ar fi cel al plenitudinii, al împlinirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
oameni răi, că Dumnezeu a lăsat și uscături. Pe drumul ce urcă spre cimitirul satului se deplasa în fiecare zi Toader, cu pușca la spinare, pentru a păzi pădurea. În fiecare dimineață sau seară când venea pe acasă, Toader își săruta copiii și nevasta. Tudorică, cum ajungea la marginea potecilor, începea să cânte și să fluiere, întrecându-se cu ciocârlia de-ți era mai mare dragul să-l asculți. Într-o bună zi, pe când își făcea rondul, îl întâlni pe Ghiță
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
găsit nu l-am furat, nimeni nu a Întrebat de el...este al meu și nu pot să mă despart de el. Te rog să faci Tu o minune pentru familia mea, așa fără nici un ajutor nu ne putem descurca. Sărutase iconița și-și lipise fruntea de ea. Stinsese bucățica de lumânare, Își ștersese lacrimile apoi se așezase pe prispa căsuței lor cu bobocul de gâscă În brațe. Într-un târziu intrase și el În casă, Își făcuse semnul crucii și
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
mine (se înțelege că în spirit) și-mi ia mâna. Eu am avut o mișcare de recul, cu gândul la pumnii lui, dar mare mi-a fost uimirea când el mi-a prins mâna, s82 a aplecat și mi-a sărutat-o. Am știut atunci că-mi mulțumește în spirit pentru că de fapt ce-am spus eu își dorește el: iubire adevărată, cultivare, educație de bun-simț; într-un cuvânt - lumină și evoluție. E bine că spiritul lui vrea asta; așa o să
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
în sensul că amintirile frumoase se uită și ramân doar amintirile dureroase. Îmi amintesc un astfel de eveniment; la grădiniță, era sărbătoarea zilei de 8 Martie și la toți copiii le-au venit mămicele, ei le-au felicitat, mamele îi sărutau, iar mama mea era peste hotare. Am început să plâng de durere și eram doar un copil, dar acest copil înțelegea și înțelege durerea lipsei celui mai scump om. A foat greu pentru un copil dar, nu știam ce surpriză
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
o fată frumoasă de-ți vine să o manânci, atât de micuță, fragilă, încât plângeam lângă ea, că-i așa de neputinciosă, plângeam că ea nu mănâncă mâncare ca și noi, dar suge la pieptul mamei. Îmi plăcea să o sărut pe obrăjorul ei finuț, de parcă atingeai niște petale de flori. Și anii au trecut, eu am crescut, mica noastră păpușă a crescut și ea și ne-a bucurat cu primii pași, cu primele cuvinte. Eram atunci o familie adevărată, o
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
aproape „crudă”, mai ales „pe fundal erotic”, este o „defulare”. Sunt sigur că îi aparțin în întregime aceste „vizionări” (mărturisite fără nici o reținere) ale bogăției (sau „comorii”!) ascunse ale Teodorei. Domnului R. îi place să se contemple (imaginar!) cum o sărută de sus până jos, beat ca un fluture penetrând cu trompa-i „floarea roz” ce îl cheamă cu irezistibilul parfum al dorinței. „O floare carnivoră!” completează scriitorul în paranteză. În această descripție barocă îl recunosc pe îndrăgostitul de flori P.H.L.
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
faptul că, urmărind-o, poate să-și controleze reacțiile proprii pentru a-i întreține cât mai mult starea de fericire. La rându-i este încercat de do24 rința acelei „posesiuni totale” (scrie P.H.L.), confundată cu starea curioasă în care ar săruta-o peste tot și ar strânge-o până la durere, până la epuizare... A lui, a ei... Faptul că Profesorul a întrebat-o ce simte în momentul de „maximă satisfacție” ar putea da seamă despre complicațiile sufletești ale scriitorului însuși. P.H.L. părea
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
aventurii”. Domnul R. (sau scriitorul însuși?) pare a-și face în continuare scrupule. Cei doi se întâlnesc, vorbesc îndelung, își fac confesiuni. Ea pleacă la o anumită oră (o așteptau copiii), nu înainte de a se lăsa strânsă în brațe și sărutată pe frunte, pe ochi și pe gură de acest „amorez” albit de timpuriu (cum ține să sublinieze el însuși), și care, singur cu tânăra femeie, devine posesiv, „dă în clocot”!... „- Ei, hai să nu exagerăm!” - ar spune oricare cititor mai
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
în momentul când se audia vreo pagină cu expresii ceva mai libere. Și citeau acolo Eminescu, Creangă, nume față de care P.H.L., ca toți românii basarabeni, are o adevărată venerație. Iată-l deci pe Domnul R. descheindu-i bluza femeii dragi, sărutându-i sânii, la început pasional, mai apoi cu un fel de religiozitate („din cupele astea au băut cei doi feți-frumoși” - își spune în gând). Teodora se lasă luată în brațe ca un copil, spre a fi dusă... unde altundeva decât
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
rotunde, cu buzele se plimbă pe abdomenul ei catifelat și perfect întins, ajungând la celelalte buze, ale ei, aproape erecte. Pentru că l-a privit oarecum mirată (așa i s-a părut lui), îi răspunde în șoaptă: „E ca și cum i-aș săruta pe micuții cărora le-ai dat din carnea și din sângele tău...” Ea ține ochii închiși, parcă nici nu l-a auzit, doar geme ușor când o îmbrățișează mai curând blând decât agresiv, controlându-i cu răbdare răspunsul, până când ea
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
scriitorul îndrăgostit. Sarah avea un farmec aparte, izvorând dintr-o extraordinară putere de a iubi. Detectivul care o urmărea ajunge să o admire, ca și fiul lui, căruia i se vindecă obrazul (o mare pată roșie: angiom?) după ce ea îl sărută pe locul respectiv. Copilul este convins de puterea ei vindecătoare. Până și scriitorul, libercugetător, rememorând întâmplarea, abjură de la principiile sale ateiste. În fața despărțirii pentru totdeauna, Sarah încearcă să-l convingă pe Bendrix că iubirea poate dura și fără să-l
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
de om? Și cum altfel să te poți elibera de egoismul masculin, de dorința «întârzierii la nesfârșit în bucuria simțuriloră (vorbele Teodorei), ca să regăsesc în tine «bărbatul superioră pe care mi l-am dorit?” În loc de răspuns, Domnul R. i-a sărutat fruntea și mâna. Sosise ora despărțirii. „Ne revedem vineri!” Da, Profesorul (latinistul!) avea să o revadă vineri nu pe Venera sa cea fermecătoare (și vindecătoare: farmec înseamnă și leac, medicament), ci pe Venus genitrix, zeița născătoare de viață. Care îl
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
să mi fac datoria... etc. etc.” Truisme! 14 aprilie 2007 Domnul R. continuă să-și întâlnească iubita în locul știut. Dar ceva mai rar. Se simte însă tot mai atașat de „burtica” ei, pe care o mângâie cu duioșie, ori o sărută cu anume solemnitate, încât o face pe Teodora să zâmbească. Când rămâne singur, Profesorul este și mai grav, și mai preocupat de a afla răspunsuri și rezolvări. Sper ca scriitorul să-l scoată din această „încercare” fără „pierderi” prea mari
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]