1,054 matches
-
von Brukenthal stabilește încă în această etapă o mulțime de contacte cu cercurile înalte ale societății apusene. El se familiarizează cu un mod de viață superior, cu bunele maniere de sorginte franco-germană (distincte chiar și în raport cu cele mai rafinate maniere săsești), în fine, intră în anturajul spiritual al Iluminismului german. Suntem în deceniile de mijloc ale Secolului Luminilor, iar Prusia lui Frederic al II-lea face eforturi vrednice de admirația și de sprijinul enciclopediștilor francezi. Europa francofonă câștigă teren, Aufklärung-ul protestant
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
Sacietas philohistorum Transilvaniae, cu scopul luminării poporului „cu învățături din științele actuale, din domeniul fizicii, geografiei și din alte științe spre folosul economiei”. Dacă receptarea preiluminiștilor și iluminiștilor germani, de la Pufendorf la Klopstock, este proporțională cu interesul pentru afirmarea culturii săsești, raritățile reprezintă interesul bibliofil: este cazul tipăriturilor lui Aldus Manutius cel Bătrân și cel Tânăr, ale nu mai puțin celebrului Robert Etienne sau ale faimoasei case Elzevir (peste o sută de volume). Manuscrisele și incunabulele contribuie la ridicarea valorii colecției
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
adaugă, în chip cu totul semnificativ, o parte însemnată din operele iluminismului transilvan. Așa se face că din atenția marelui colecționar nu scapă cărțile semnate de Martin Sehmeizel, Daniel Filstich, Martin Felmer, trei din purtătorii de stindard ai creației istorice săsești, la fel cum nu sunt uitate nici acelea ale triadei culturii umaniste maghiare Bod Péter, Köleseri SĂmuel, PĂzmăny Péter. Brukenthal ajunge să încurajeze chiar scrierea unora dintre cărți, de vreme ce istorici de notorietate precum Benkö József îi vor adresa speciale și
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
aulică. Pe de-o parte, asemenea motive, pe de alta, ideea de luminare care străbate gândirea lui Brukenthal (consonantă cu orientarea despotismului austriac) îl determină să susțină înflorirea cercetării și scrierii istoriei patriei. În timpul vieții sale se mută centrul istoriografiei săsești de la Brașov la Sibiu, se inițiază alcătuirea celei dintâi colecții de documente săsești sub directa influență a marelui istoric de la Göttingen, A.L. Schlözer (colecție ce va sta la baza viitorului Urkundenbuch zur Geschichte der Deutschen in Siebenbürgen, ale cărui
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
care străbate gândirea lui Brukenthal (consonantă cu orientarea despotismului austriac) îl determină să susțină înflorirea cercetării și scrierii istoriei patriei. În timpul vieții sale se mută centrul istoriografiei săsești de la Brașov la Sibiu, se inițiază alcătuirea celei dintâi colecții de documente săsești sub directa influență a marelui istoric de la Göttingen, A.L. Schlözer (colecție ce va sta la baza viitorului Urkundenbuch zur Geschichte der Deutschen in Siebenbürgen, ale cărui prime volume apar în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, sub
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
critic pe care îl impune istoricul german - nu este îmbrățișat doar de cercul de intelectuali sași; impactul asupra tuturor cărturarilor transilvăneni se va resimți ca urmare a popularizării lui prin intermediul periodicului Siebenbürgische Quartalschrift. Istoricii români raportându-se la mediile culturale săsești și maghiare au receptat tehnicile moderne propuse de Schlözer. Este cazul lui Samuil Micu, Budai-Deleanu, Petru Maior, care au semnalat ceea ce considerau a fi eroare în interpretările profesorului german. „Părerea lui Slețer” - scrie Budai-Deleanu - „este de mirat, totuși nu poate
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
arătăm, el este prezent de-acum încolo din ce în ce mai des în cărțile ce pregătesc istorismul veacului al XIX-lea - direcțiile se separă. Coexistența celor două aspecte, științific și politic, nu exclude convergențele ideatice și metodologice. Înseși programele politice naționale, românesc, maghiar, săsesc, apelează la surse de informare și interpretare comune, la domenii care le asigură suportul afirmațiilor teoretice. De pildă, la dreptul natural, la filosofia Luminilor și dreptul istoric. Nu este nimic uimitor că toți se întâlnesc la aceleași izvoare, că acum
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
sași încă în secolele de medievalitate târziei. Nu rămân ignorate nici cultura, Biserica și vechile obiceiuri. Toate sunt rezultanta unei îndelungate conviețuiri, a unor repetate schimburi de valori, de unde și abundența însemnărilor, a referințelor la fenomenul românesc dincolo de interesul strict săsesc. Or, tradiția legăturilor, a comuniunii nu putea fi ștearsă în secolul al XVIII-lea, asemenea atitudini fiind regăsibile în opera brașoveanului Johann Filstich; Brukenthal însuși acceptase dialogul cu mediile intelectuale românești. În 1779 i se adresează marele Serdar Gheorghe Saul
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
se află în fosta bibliotecă a orașului Sibiu înființată pe la 1300, la care mai apoi s-a adăugat biblioteca ordinului dominican, desființat în secolul al XVI-lea prin Reforma lui Luther. Din 1592, vechile cărți sibiene intră în posesia gimnaziului săsesc, fiind mutate în capela „Sf. Iacob”. Adolf Armbruster, Dacoromano-Saxonica. Cronicari romani despre sași. Românii în cronica săsească, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1980, p. 70. Vezi F.A. Eckstein, Geschichte der Freimaurerloge im Orient von Hatle, Halle, 1844, pp. 2-3, apud
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
adăugat biblioteca ordinului dominican, desființat în secolul al XVI-lea prin Reforma lui Luther. Din 1592, vechile cărți sibiene intră în posesia gimnaziului săsesc, fiind mutate în capela „Sf. Iacob”. Adolf Armbruster, Dacoromano-Saxonica. Cronicari romani despre sași. Românii în cronica săsească, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1980, p. 70. Vezi F.A. Eckstein, Geschichte der Freimaurerloge im Orient von Hatle, Halle, 1844, pp. 2-3, apud Adolf Armbruster, „Opera culturală a lui Samuel von Brukenthal la Sibiu”, în Revista de istorie, nr. 4
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
im Orient von Hatle, Halle, 1844, pp. 2-3, apud Adolf Armbruster, „Opera culturală a lui Samuel von Brukenthal la Sibiu”, în Revista de istorie, nr. 4, 1978, p. 652. Asupra personalității lui Brukenthal s-a scris mult și bine; istoriografia săsească a secolelor al XIX-lea și XX în repetate rânduri a adus-o în discuție, dedicându-i monografii pertinente. Pentru bibliografie și interpretare de ultimă oră vezi studiul lui Adolf Armbruster, loc.cit. Ibidem, p. 660. Lucian Blaga, Gândirea românească
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
colectiv Stat. Societate, Națiune, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1982, p. 286. Autorul întreprinde o analiză a conținutului scrierilor lui Schlözer, dezvăluind apelul istoricilor iluminiști români la autoritatea învățatului de la Göttingen. Importantă este și incursiunea pe care o face în mediile istoriografice săsești și maghiare fără de care nu se poate evidenția corect dimensiunea și orientarea nici uneia dintre operele redactate în acel timp. Vezi Johann Filstich, Testamen Historiae Valachicae (Încercare de istorie românească), studiu introductiv, ediția textului și note de Adolf Armbruster, traducere de
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
de pe atunci. Pe lângă lipsa de totală răspundere față de evenimentele dureroase ale trecutului recent. se adaugă o și mai mare lipsă de perspectivă a viitorulul politic al poporulul român și a luptei lui de existență ca neam. În timp ce prin toate orașele săsești din Ardeal vedeam coloane de germani refugiați din Basarabia, în special bărbați și mult tineret, retrași în grabă pentru a nu cădea în mâna comuniștilor, la noi au fost în stare ca aproape o întreagă armată de oameni valizi să
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
dealurile rotunjite de la Nucet și Săcădate, ca o creastă de cocoș se vede culmea zdrențuită a munților Făgărașului. Spre nord, în depărtare, e Vurpărul. Satul, ascuns după coline, abia dacă se zărește printre vârfurile pomilor din grădini. Numai turnul bisericii săsești se vedea de departe în mijlocul câmpului. în curând am ajuns acasă. N-am apucat bine să intrăm pe poartă și din curte se auzea un plânset nestăpânit de femeie zdrobită de durere. Mama lui Ion Banea mă aștepta, dar văzându
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Călătoriile lui Făt-Frumos, Iași, 1985; Vântul suflă liber peste câmpuri, Craiova, 1986; Lumini din vremuri, Craiova, 1987; Căciula fermecată, Craiova, 1989; Portretul dragostei, Iași, 1989. Traduceri: Ruth Lissai, Sol, nota fugară, București, 1959; Cum a ajuns lupul cântăreț. Povești populare săsești (din Transilvania), București, 1962 (în colaborare cu Virgil Teodorescu); Waldemar Bonsels, Albina Maia și aventurile ei, București, 1966; Karin Michaelis, Copiii doamnei Gormsen, București, 1970; Hedi Hauser, Spiridușii pădurii, București, 1975; Povești populare românești și săsești, îngr. Albrecht Zweier, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288188_a_289517]
-
lupul cântăreț. Povești populare săsești (din Transilvania), București, 1962 (în colaborare cu Virgil Teodorescu); Waldemar Bonsels, Albina Maia și aventurile ei, București, 1966; Karin Michaelis, Copiii doamnei Gormsen, București, 1970; Hedi Hauser, Spiridușii pădurii, București, 1975; Povești populare românești și săsești, îngr. Albrecht Zweier, București, 1975. Repere bibliografice: Ion Roman, Vechi și nou în basme, CNT, 1958, 7; Nicolae Balotă, „Avionul de Cluj”, RL, 1971, 24; Nicolae Balotă, Povești cu tâlc, LCF, 1972, 45; Dumitru Micu, „În țara legendelor”, CNT, 1973
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288188_a_289517]
-
Cluj în 1919: Nu românizarea noastră feroce întru vegetativul etnografic, ci continua noastră umanizare întru sublimul uman va crea cultura românească" (Noica, 1991: 32). Dar maniera în care privește Blaga satul românesc este dincolo de orice catalogare. Comparația dintre concepțiile arhitectonice săsească respectiv românească este revelatoare. În cazul sașilor, "În alinierea caselor, în frontul lor compact, simți prezența unei energii umane canalizate colectiv, potrivit unui plan primordial impus naturii. Satele românești sunt așezate, nu mai întâmplător, dar mai firesc, ele cresc din
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
potrivit unui plan primordial impus naturii. Satele românești sunt așezate, nu mai întâmplător, dar mai firesc, ele cresc din peisaj atât de organic, că nici nu îți poți închipui ca ele să nu fi fost totdeauna acolo, unde sunt. Casele săsești stau cot la cot, alcătuind împreună un singur mare zid către stradă, severe (...): comuna săsească e o colectivitate rațională de oameni închiși, fiecare având, nevăzut crestat pe frunte imperativul categoric. Casele românești sunt mai liber laolaltă, (...); casele formează grupuri nesimetrice
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
firesc, ele cresc din peisaj atât de organic, că nici nu îți poți închipui ca ele să nu fi fost totdeauna acolo, unde sunt. Casele săsești stau cot la cot, alcătuind împreună un singur mare zid către stradă, severe (...): comuna săsească e o colectivitate rațională de oameni închiși, fiecare având, nevăzut crestat pe frunte imperativul categoric. Casele românești sunt mai liber laolaltă, (...); casele formează grupuri nesimetrice ca țăranii când se duc în dezordine la o înmormântare sau la o nuntă; comuna
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
imperativul categoric. Casele românești sunt mai liber laolaltă, (...); casele formează grupuri nesimetrice ca țăranii când se duc în dezordine la o înmormântare sau la o nuntă; comuna românească e o colectivitate instinctivă de oameni deschiși, iubitori de pitorescul vieții. (...) Casa săsească are la temelie mai mult o concepție etică, decât estetică, despre rosturile vieții" (Blaga, 1985: 264-265). Dacă satele ar fi lăsate în voia lor, spunea Rădulescu Motru, ele s-ar dezvolta în spiritul tradiției, fiind astfel așezăminte model. În pofida faptului
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
acest loc cândva. Drumul începea să coboare, mașina parcă răsuflă ușurat prinzând din ce în ce mai multă viteză. Pe un asemenea traseu uitasem și de mâncare, iar somnul rămăsese undeva la ieșirea din Reșița. Intrasem într-un sat cu case construite în stil săsesc, cu porți mari zăvorite bine, oprindu-ne să privim dincolo de ele, fără să știm ce mister ascundea fiecare poartă zăvorâtă. Ajunsesem de fapt la capătul drumului nostru, la Gărâna. Urcăm un pic și după câțiva zeci de metri oprim în dreptul
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
a Transilvaniei în care nu am fost când am scris Transilvania subiectivă, pentru că e Transilvania saxonă, e Transilvania în care locuiau mai ales sașii, iar acum este împărțită între români și popu‑ lație romă care a intrat în fostele sate săsești. Este un sat, de exemplu, în județul Sibiu, Cârța, peste care am nimerit acum patru zile, magnific ! Fiecare podeț de la curtea gospodarului spre șosea este spoit în alb și pe fiecare podeț, și pe stânga, și pe dreapta, sunt mușcate
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
Unu la mână, pentru că a reu‑ șit la Sibiu, doi la mână, pentru că are în spate structura asociativă a celor două partide. Trei la mână, pentru că e mai ușor pentru un sas să schimbe lucrurile. E destul să vizitezi orașele săsești din Transilvania, să vezi care sunt regulile lor, altele decât în orașele românești. Când lucram la Transilvania subiectivă, în 1999, am făcut un focus-grup în Ardeal cu un grup de români. Uneori e mai ușor să exprimăm gândurile în imagini
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
ora 5 dim. suntem aproape de Buda-P(esta). Locuri joase, ușoare cline tărăgănate, sălcii și arinișuri, ici colo bălți în preajma C.F. parcele foarte frumoase de grâu și secară. Sate ca cele pe care le-am văzut în Ardeal cele ungurești și săsești. Câmpurile bine cultivate. Un țintirim într-o pădurice. Drum de țară plin de colb. Maci roșii în ogoare. Căruțe c-un cal la oiște. Dunărea mergând în sus dela Budapesta spre Bratislava, între dealuri cochete, cu păduri, plantații și vii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
stăpânirea papistașă este susținută în continuare de regele Ștefan al V lea luând mânăstirea sub scutul său ocrotitor în 1264. Regele Carol Robert în 1322, la plângerea călugărilor că nu-și pot folosi privilegiile acordate, pune mânăstirea sub scutul Comitelui săsesc dela Sibiu. Pentru români treburile însă merg din rău în mai rău, domnitorii români sunt treptat determinați să părăsească ținuturile din nordul Carpaților meridionali, în 1469, regele Matia dăruind Țara Făgărașului și Amlașului comunităților săsești. Românii nu stau cu brațele
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]