3,569 matches
-
Tudorel!, București, 1921; Două dureri, București, 1921; ed. București, 1991; Bucuria cea din urmă, București, 1921; Deziluzii, București, 1921; Părintele Veniamin, București, 1921; Cartea școlarilor, București, 1923; Dor ascuns, București, 1924; De la leagăn până la mormânt, București, 1925; Teatru școlar și sătesc, București, 1926; Fire de artist, București, 1928; Inimi de femei, București, [1928]; Omul de cristal, București, 1930. Traduceri: Edmond Rostand, Wilhelm al Doilea Otrăvitorul, București, 1915; Henryk Sienkiewicz, Amantă, București, [1920], Micul lăutar, București, 1920, Eterna victimă, București, 1922; Maxim
RADULESCU-NIGER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289111_a_290440]
-
moștenită, folclorul („expresie” și „ordine de viață”), Biserica și Curtea boierească, în fine un gen de literatură scrisă, cărțile populare. Cartea lui P. este strigătul de alarmă al unui intelectual neliniștit de rezultatele nefaste ale modernizării, care distruge structurile civilizației sătești tradiționale fără a pune ceva trainic în locul lor, care îl scot pe om din armonia firii, îl înstrăinează, îl însingurează. De asemenea, autorul declară că a vrut să facă mai cu seamă o lucrare de „convingere”, încercând să deschidă o
PAPADIMA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288668_a_289997]
-
de informație - prezentul și a prevedea viitorul, care nu ne prea surâde.” Publicația își propune să facă „o legătură mai strânsă între săcelenii răspândiți pe întinsul României Mari [...] și cei rămași acasă, cu amintirea celor plecați”. Deși pornește ca revistă „sătească”, P.s. obține colaborarea a numeroși scriitori: poeții Dimitrie Danciu, Elena Farago, George Tutoveanu, Ion Apostol Popescu, E.Ar. Zaharia, Haralambie Țugui, I.Al. Bran-Lemeny, I.U. Soricu, prozatorii N. Batzaria, Cezar Petrescu, la care se adaugă filosoful Vasile Băncilă (Regionalism
PLAIURI SACELENE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288840_a_290169]
-
și I. Heliade-Rădulescu („Curierul românesc”, „Curier de ambe sexe”, „Gazeta Teatrului Național”, „Muzeu național”). A mai scris în „Dacia literară”, „Propășirea” - unde a fost redactor - și în presa unionistă („România literară”, „Steaua Dunării”, „Zimbrul”, „Tribuna română”). Ca redactor la foaia sătească „Săptămâna” (1853-1854), atitudinea scriitorului rămâne una retrogradă. Propovăduind smerenia înaintea lui Dumnezeu și a stăpânirii, el consideră că adevărata cauză a mizeriei țăranilor ar fi lenea și beția. Structura intimă a lui N. e duală: în el sălășluiesc, după cum mărturisește
NEGRUZZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288415_a_289744]
-
să nu reacționeze prin creșterea coeziunii, care i-ar putea cauza distrugerea completă, ci, dimpotrivă, prin scăderea ei. Este cazul reacției românilor în perioada năvălirii popoarelor migratoare. Pentru a supraviețui s-a produs mai degrabă o fărâmițare în mici comunități sătești, dispersate și ascunse în locuri mai ferite. Cunoașterea mecanismului intern al relației amenințare-comportamentul sistemului ne poate duce, în consecință, la o formulare mai adecvată a legii, care ar putea să sune în felul următor: „O amenințare externă care poate fi
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
sau decalajul mișcărilor care durează în succesiune și se succedă în durată”, el distinge opt tipuri de timpuri sociale: 1. Timpul de lungă durată și încetinit, caracterizat prin faptul că trecutul este proiectat în prezent și viitor. Este timpul comunităților sătești, al comunităților etnice. 2. Timpul înșelător, sub aparența duratei lungi și a încetinelii, el ascunde virtualități de crize bruște și neașteptate. Este timpul specific marilor orașe sau al „publicului” politic. 3. Timpul cu bătăi neregulate între apariția și dispariția ritmurilor
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
implicații extrem de importante pentru înțelegerea procesului complex de stratificare socială de la noi. Prima sa consecință este că procesul de stratificare are o origine externă predominantă. Tătarii au organizat un sistem economico-administrativ relativ închegat de exploatare: impozite percepute de la fiecare comunitate sătească, impozite asupra activității comerciale impuse la „vaduri” etc. Sistemul social rezultat era deci caracterizat printr-odublă trăsătură: pe de o parte, un sistem productiv fărâmițat, bazat în mod esențial pe o agricultură individuală (în general, agricultura bazată pe „apa de ploaie
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
fiecărui grup și Își au originile Într-un trecut Îndepărtat. Întâlnim În regiune două structuri diferite caracterizate prin elemente comune, dar și prin diferențe. Pentru a le desemna, folosesc cuvintele cel mai des utilizate, numindu-le, după situație, ,,tribale” sau ,,sătești” (Stahl, 2000). Primele, trăind Încă până la Începutul secolului XX, se compun la nivelul cel mai de jos din gospodării (În albaneză shtëpi, În greacă nikokirato, În slava de sud kšta, kuča sau domačinstvo). Se folosește adesea noțiunea de familie pentru
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
pe care grecii Îi numesc vlasi, sârbii țințari. Este probabil că și În structura Țării Vrancei, așa cum era Încă În secolul al XIX-lea, se mențin elemente suprasătești ce pot fi legate cu o veche viață tribală (Stahl, 2002). Societatea sătească era compusă din gospodării la nivelul cel mai de jos, din neamuri, din sate, din confederații sătești, cele din trecut identificate adesea cu confederațiile de vale, ce reuneau Într-o singură unitate socială satele aflate pe o vale. Și În
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
era Încă În secolul al XIX-lea, se mențin elemente suprasătești ce pot fi legate cu o veche viață tribală (Stahl, 2002). Societatea sătească era compusă din gospodării la nivelul cel mai de jos, din neamuri, din sate, din confederații sătești, cele din trecut identificate adesea cu confederațiile de vale, ce reuneau Într-o singură unitate socială satele aflate pe o vale. Și În acest fel de societate ideea de sânge supraviețuiește și urcă, de obicei, până la nivelul satului, care pomenește
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
aflate pe o vale. Și În acest fel de societate ideea de sânge supraviețuiește și urcă, de obicei, până la nivelul satului, care pomenește un Întemeietor de sat. În cazul unic al Țării Vrancei se citează un Întemeietor al acelei confederații sătești. Rudenia de sânge Își pierde Însă rolul și mai ales caracterul ei structurant al ansamblului societății. Dacă un Întemeietor de sat este adesea amintit, cel ce Îl numesc nu pot merge de la Întemeietor până la descendenții lui În viață. Într-o
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
neamului, fratriei, tribului. Se cunosc și În secolul al XIX-lea neamurile, dar caracterul lor nerealist este evident, Întrucât se clasează ca aparținând unui aceluiași neam persoane care nu sunt rude de sânge. Ansamblul societăților tribale sud-est-europene evoluează spre societăți sătești, dar nu toate pierd vechile caracteristici În același timp. Schimbările devin evidente și În numele dat unităților sociale, cazul cel mai clar fiind cel al Muntenegrului. Acolo, În secolul al XIX-lea, numele gospodăriei rămâne același; numele fratriei (bratstvo) se schimbă
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
descendeții moșului Bucur) au devenit Bucureștiul, nume de așezare În care legătura cu Întemeietorul a fost uitată. Astfel de cazuri se regăsesc În multe alte locuri ale Sud-Estului european, exprimând o aceeași evoluție socială. Pretutindeni, Într-o societate tribală sau sătească, proprietatea pământului este În relație cu rudenia de sânge și e Întovărășită de elemente religioase sau magice care marchează teritoriul și viața oamenilor. Cu toate diferențele locale, unitatea regiunii este, În această privință, evidentă, dar nu se ating de ceea ce
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
este, În această privință, evidentă, dar nu se ating de ceea ce este esențial. Proprietatea pâmântului este legată de bărbați, ea se transmite prin bărbați; cu cât privim spre trecut, cu atât ea devine mai adevărată. După ce societatea tribală devine una sătească, femeile Încep, puțin câte puțin, să aibă și ele drepturi asupra pământului. Hazardul vieții biologice conduce uneori la situații În care regulile de viață ale unui grup nu se pot aplica Întocmai. Se Întîmplă că Într-o gospodărie nu se
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
În Sud-Estul Europei nu ca un rezultat al evoluției locale, ci ca o urmare a intervenției statului austriac, care o impune numai În anumite regiuni, socotind-o superioară mai vechilor tehnici agricole. Structura politică a vechilor unități sociale, tribale sau sătești, are ca principal element adunarea bătrânilor, cunoscută În ansamblul regiunii, la nivel de sat, de vale sau de regiune. Ca și precedentele elemente legate de structurile sociale, rolul bătrânilor nu este influențat nici de apartenența etnică, nici de apartenența religioasă
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
motive similare (Utiešenović, 1859). Intervenția statului austriac s-a făcut simțită și În alte privințe; citam mai sus impunerea În anume regiuni a sistemului agricol al celor trei tarlale (Dreifelderwirtschaft). El a fost Însă instalat o dată cu impunerea ,,vecinătăților”, organizații sociale sătești amintind Nachbarschaft-ul săsesc sau cel al multor regiuni germanice. Ele au creeat, În acelaș timp, În lumea egalitară a satelor o distincție majoră ce stăruie insistent până În secolul XX; este vorba despre distincția dintre nemeși, țărani care efectuaseră serviciul militar
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
dominație personală” (p. 45). Se poate susține existența unei țărănimi europene unitare În condițiile existenței mai multor tipuri de sisteme feudale, constituite pe baze regionale diferite? Din punctul de vedere al autorului, putem admite existența unei astfel de unități, obștea sătească drept instituție comunitară fiind cea care realizează această unitate, diferențele rezultând din dezvoltarea inegală a regiunilor. În jurul veacului al X-lea, multe zone se aflau Într-un stadiu inferior de dezvoltare - de exemplu, Europa de Est și multe regiuni din America de Nord. Un
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
de a realiza o colecție etnofolclorică monografică a zonei Tecuci. În răstimp de numai treisprezece ani (între 1909 și 1921) el publică peste douăzeci și cinci de volume de proză și versuri populare, de credințe și tradiții folclorice, precum și monografii asupra civilizației sătești, multe privind zona Tecuci, unele extinzându-se și spre cele limitrofe. Un loc important în această serie este ocupat de culegerile de basme, snoave, legende, povești despre animale. O colecție de lirică populară realizată în bună parte prin anchete directe
PAMFILE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288641_a_289970]
-
a făcut o admirabilă operă de folclorist culegător și sistematizator, lăsând viitorimii sarcina de a interpreta întreaga viață atât de diversă a mitologiei noastre.” P. a dedicat o mare parte din cercetările sale adunării de date și informații despre civilizația sătească, despre ocupațiile și cunoștințele poporului: Industria casnică la români. Trecutul și starea ei de astăzi. Contribuțiuni de artă și tehnică populară (1910), Agricultura la români (1913), Cromatica poporului român (1914). Socotite „primele lucrări pe aceste teme în etnografia românească”, aceste
PAMFILE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288641_a_289970]
-
un asiduu colaborator al revistelor „Transilvania”, „Apulum”, „Sociologie românească” și „Anuarul Arhivei de Folclor”, unde publică și prima contribuție științifică mai importantă - Pasărea suflet (1942). Acest studiu închinat riturilor funerare va inaugura una dintre direcțiile activității sale - cercetarea mentalității arhaice sătești (credințe, superstiții, obiceiuri), preocupare constantă vreme de șase decenii. Mana în folclorul românesc (1944; Premiul „C. Rădulescu- Codin” al Academiei Române) aprofundează cercetările privind mentalitățile arhaice, urmărind cu acribie științifică concepte mai noi aplicate la datele culturii populare românești. Cercetări asupra
PAVELESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288736_a_290065]
-
Bucovina și deputat în Parlamentul din Viena. Figură centrală a vieții bisericești din Bucovina, M.-A. a considerat activitatea culturală o prioritate, interesat să mențină, prin ea, conștiința națională a românilor bucovineni. Scrie și editează manuale mult folosite în școlile sătești (Elementariu spre întrebuințare în școalele poporene, Carte de cetire sau Legendariu românesc ș.a.), dă numeroase cărți de cult (în limbile română și germană), înființează o tipografie, inițiază o revistă pentru preoți („Candela”, 1882) și sprijină editarea de calendare. A fost
MORARIU-ANDRIEVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288243_a_289572]
-
dintre locuitorii Europei de Vest. O lume a prafului de pe marginea drumului, a clinchetului tălăngii vacilor care se întorc de la păscut, a pârâitului microbuzului uzat cu care se întorc acasă cei câțiva navetiști. O lume a televiziunii locale, a ziarului sătesc care nu critică pe nimeni, o lume în care oamenii se cunosc cu toții pe stradă. O lume a contradicțiilor, în care noul și vechiul se întâlnesc în zbuciumul schimbării. O lume definitorie pentru societatea în care există. O lume dominantă
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
specificul local și este o mândrie pentru ei să-și scoată obiectele artizanale și să ducă faima mai departe. Foarte mulți vizitatori vin să vadă. Toată lumea este elegantă, curată, modestă și se simte bine, cât mai confortabil. La un magazin sătesc găsești de toate, de la haine vechi, prosoape tradiționale, costum tradițional, care sunt și la noi, toate lucrate de mână. Toate lucrurile, bibelourile cu inscripția localității... îmbrăcate în flori, care îți dau viață” (cadru didactic). „Unde este la noi, în Hănești
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
din Ațintiș, dar și locuitorii celorlalte sate ale comunei o pot împrumuta. Asociația comunală (numită și banca țigănească). Prin intermediul acesteia, oamenii se ajută bănește între ei în cazul evenimentelor neplăcute: un deces în familie sau moartea unui animal. Acest sistem sătesc de asigurare este denumit asociația comunală. Ideea a avut-o un sătean, după modelul asociațiilor asemănătoare din orașele Târnăveni și Sibiu. Asociația s-a născut în 1998, în urma unei adunări a oamenilor, în fața bufetului din sat. Oamenii au ales atunci
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
hidoasă, buhăită, plină de cute adânci, săpate de frica ispășirii. Sau mai știi? Poate de remușcări Întârziate. Asasinii, jefuitorii de cadavre, crezându-se pierduți În negura uitării, tremură În fața vitrinelor librăriilor, Înnebunesc la gândul că miile de biblioteci sindicale și sătești, zeci și sute de mii de oameni ai muncii, VOR AFLA. Vierii și Varticii sunt prinși de groază că se vor trezi În proecția de lumină pe care o aruncă puternic Negura. De-ar fi vietate cartea, ar spinteca-o
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]