12,589 matches
-
sînt un capăt de țară, doi oameni care au pus la cale o revoluție împreună trebuie să rămînă împreună și pe mai departe, să știi că ea mi-a divulgat totul. Încercam acuma doar să te prind cu mîța n sac, despre ce vorbești? Știam că aveai contacte, trecea unul să te informeze săptămînal, nu era nici o noutate, erau controalele obișnuite venite de sus, de unde altundeva să fi fost? zice Roja apăsat înfigîndu-și bărbia în piept, telefonul fără fir, chiar trebuie
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Cîteva cupe de moloz, o sumedenie de cutii de carton, lăzi de lemn, mese, scaune, alte bucăți de mobilier, grilaje metalice, un butoi din tablă de două sute de litri, o saltea cu arcuri, țevi și capace de canal din fontă, saci de cînepă umpluți cu zdrențe și frunze uscate. — Să mă ia mama dracului dacă de data asta n-o să murim cu toții! strigă Dendé sărind pe scaunul șoferului, bîlbîindu-se de frică, începînd să bîjbîie cu palmele pe bord, în torpedoul gol
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
te gîndești la ea.te așa ca un rahat de genul ăstaCÎteodată nu poți să te ajuți singur darjocurile nu mai sînt enjocurile te ajută. Sau cel puțin așa se Întîmpla. Acum nu-mi mai ajung. Ce e ăsta? Un sac de cărbune. O găselniță. Îl tîrăsc În camera friguroasă și Întunecată. Fac tacticos focul și Îl aprind. Se Întețește rapid. Stau jos hipnotizat de flăcările clipocitoare care dau singura lumină din cameră, pe lîngă o mică străfulgerare enervantă de pe bufetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
foame, de când m-am născut. Sunt o umbră, Antoniu. Îmi aduc aminte doar o singură zi fericită din viața mea: aceea, În care taică-meu a murit Înecat cu propria vomă, de beat ce era. Eu și mama am fost sacii lui de box. Timp de 11 ani m-a bătut atât de mult, Încât nu știu, zău cum am scăpat cu viață. Mama și-a luat Într-o zi lumea În cap și dusă a fost. Îl uram și-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
al oricărui cloșard. Șaisprezece ,, Îmi vine să urlu. Îmi vine să urlu și să mă șterg undeva cu toate sintagmele tale de rahat, care nu fac altceva decât să Îndese În ele cu ghiotura ca pe niște gunoaie Într-un sac de plastic cele mai mari aiureli de pe pământ. Nu vezi că nu te mai ascult? Nu vezi că Îmi tremură pleoapele de nervi. Nu vezi, chiar nu vezi că m-am transformat Într-un fruct stacojiu? Din melc m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
a bușilea, până la bătrâni rufoși cu fețe supte, care și-au uitat numărul anilor. Cele două ,,case,, jalnice, mâncate de rugină, și decorate cu zdrențe ciudate, au peste acoperișul găurit, puse de-a valma, Împotriva ploilor, bucăți de tablă, cartoane, saci de plastic, toate fixate cu cauciucuri și anvelope de mașină uzate, ca vântul, În năvala lui neiertătoare, să nu le arunce Încotro vrea el. O gălăgie de nedescris, un amestec de cuvinte răstite, țipete, văicăreli, Înjurături, plânsete, strigăte se fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Antoniu, mâinile și picioarele se mișcă independent de creier, se gândește la cărțile care zac În subconștientul lui ca niște crime nemărturisite. O durere scurtă și vie Îl săgetează, se Înconvoaie sub violența ei. Inima a devenit o jucărie, un sac de box În care Antoniu a lovit fără cruțare și fără Încetare atâta amar de ani. A lovit cu sete, dar nu a dat Înapoi. A continuat să-și ducă existența nomadă, cu un soi de detașare mută și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
și se retrage În spatele magherniței, ca să vomite În voie. Între timp, locuitorii ghetoului s-au adunat ciopor ca la urs, Înjurați și Îndepărtați din când În când de felcerul roșcovan. Kawabata a fost În fine, Închis și cusut ca un sac, spectacolul terifiant s-a Încheiat de data asta cu o Înjurătură a medicului legist care și-a pătat cu sânge pantofii. Se așează În mașină, pe scaunul șoferului, cu picioarele Înafară, pe pământ și Începe să scrie ceva, pe genunchi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cumva marele șef al gunoaielor? Antoniu și-a dezlipit scârbit guma de pe frunte și o aruncă afară, prin ușa deschisă.. -Înțelege, n-am cum să Împart cu tine spațiul ăsta. Bruta se Încruntă, scrâșnește din dinți și așează pe pat, sacul de voiaj. după care Își Încrucișează mâinile și-și rotește privirea, fotografiind interiorul, cu ochi de expert.. Prin fermoarul Întredeschis, gâtul sticlei a ieșit și mai mult la vedere. -Ți s-a urât cu binele? Crezi că-s idiot? Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
fiți atentă la drum am spus. Honor Klein a deschis geamul fără să spună nimic și am înaintat așa un timp, cu capetele scoase afară pe ambele laturi ale mașinii. Trupul ei se zdruncina și sălta lângă mine ca un sac fără cap și am simțit din nou cum stofa aspră a paltonului ei îmi zgârie mâna. Indicatoare mari portocalii în colțul de lângă Hyde Park ne arătau drumul spre Knightsbridge și în lumina lor mi-am aruncat o scurtă privire spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Adevărul despre Sascha Knisch Gravura de la pagina 8, „Secțiune prin sacul scrotal (dupa Toldt)“, este preluată din Magnus Mischfeld, Geschlechtskunde, volumul 1, pagina 52 Lui Sophie În ceea ce privește sexul, nimeni nu are dreptate. Magnus Hirschfeld Capitolul unu Numele meu este Knisch, Sascha Knisch, și până mai acum șase zile, viața mea decurgea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cap: puteam să continui. La Început am probat doar rochii de seară, fiindcă Îmi plăcea felul confident În care foșneau. Dar hainele acestea erau de obicei prea mari și nu arătau niciodată ca hainele normale, ci mai degrabă ca niște saci Înflorați de cartofi sau corturi indiene din dantelă. După un timp m-am Îndreptat spre bluze; aici aveam mai mult noroc. Deși erau greu de legat și Încheiat la nasturi, dacă Închideam ochii pe jumătate, măcar păreau croite pentru mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
trase În spate. Capetele pânzei erau date Într-o parte. Am presupus că tipul voia să Împiedica ca penisul să acopere testiculele, pe care bărbatul cu mâinile pătate le cântărea acum În palmă, ca pe niște prune coapte Într-un sac de piele. Scrotul părea ras; cel puțin, eu nu reușeam să disting nici un fir de păr. Conținutul său era mai mare ca o migdală, dar mai mic decât un ou. Dacă n-aș fi știut ce era, puteam să zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
piele legănându-se. Cadavrul avea să fie Îngropat În Kolberg, În ciuda celor Întâmplate aici? Lângă mine stătea un bărbat transpirat, Îmbrăcat cu o cămașă fără guler, atât de lucioasă de jeg, Încât părea din mătase. Între picioare Îi tremura un sac de cartofi. Dacă se grăbea spre piață, Întârziase un pic, Îmi spuneam, În timp ce cartofii Își continuau micile tunete. Omul Își vârî o mână În buzunar; cu cealaltă, Încerca să-și curețe dinții cu o scobitoare care părea ridicol de minusculă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
să-și curețe dinții cu o scobitoare care părea ridicol de minusculă În pumnul său vânjos. Patru stații mai Încolo, tramvaiul coti spre piața mare unde secția de poliție se Învecinează cu hălile pieței și cu stația Stadtbahn-ului. Omul Înhăță sacul de cartofi. Dar am coborât doar eu. De când au Început lucrările la noua stație de metrou cu câțiva ani În urmă, haosul se instalase În acestă parte a orașului. Totuși, oamenii reușeau cumva să evite gropile din stradă, munții de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ajuns la o astfel de concluzie Îndrăzneață. Dar dacă efectuam un test similar pe orașul În care locuiam, am meditat În timp ce tramvaiul Își continua drumul spre nord și cerul a căpătat o nuanță dumnezeiască purpurie, era posibil să capete forma sacului scrotal. În definitiv, exact ca accesoriul bărbătesc, orașul meu adoptat era format din două părți importante, dar bine definite: partea de est și cea de vest. Între ele curgea un râu care din punct de vedere geografic semăna cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
în cerc, la nesfârșit, mașinile de spălat - fără să lase din mână sticla de Squeeze. Unchiu-meu l-a înghesuit, însă, într-un ungher, l-a trântit la pământ și l-a țintuit la podea până când Heshie și-a golit complet sacul cu obscenități pe care i le azvârlea în obraz - l-a țintuit locului (dacă e dăm crezare legendelor Portnoy) cincisprezece minute, până când lacrimile capitulării au umezit, în sfârșit, genele hollywoodiene, lungi și întunecate, ale lui Heshie. Suntem o familie care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
singură mișcare, în timp ce bătrânul Connie ne transmite un mesaj de la Old Golds, pornesc spre banca echipei mele, ținând mingea între cele cinci degete ale mâinii stângi, dezmănușate și, când ajung în terenul interior - după ce am bătut strașnic cu piciorul pe sacul din baza a doua - o arunc încetișor, flexându-mi încheietura mâinii, spre jucătorul de câmp advers situat între a doua și a treia bază, care vine în trap spre teren, iar apoi, fără oprire, îmi continuu alergarea lejer, unduindu-mi umerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
manechinul meu, cu perucile și meșele ei, și cu ceasurile petrecute la Kenneth’s. Ce schimbare ar mai fi în viața mea! Un om nou! - alături de această femeie!“, îmi ziceam eu. Ea plănuise să înnopteze sub cerul liber, într-un sac de dormit. Avea un concediu de-o săptămână, de la colonia unde muncea, și călătorea cu cele câteva lire pe care izbutiseră să i le dea părinții cadou de ziua ei. Mi-a spus că unii dintre tovarășii ei, mai fanatici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
naiba și n-aveam nevoie de nici un doctor. Și totuși, când am invitat-o la hotel, mi-am reprimat impulsul de a-mi lipi buzele de gura ei socialistă, neîntinată. — Societatea americană, spuse ea trântindu-și pe jos rucsacul și sacul de dormit și continuându-și prelegerea începută în mașină, în timp ce ocoleam golful în drum spre Haifa, societatea americană nu numai că permite relațiile brutale și nedrepte dintre oameni, dar le și încurajează. Zi și tu dacă poate nega cineva treaba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Apoi Îl atraseră. Voia s-o facă să treacă de la pasivitatea aceasta la pasiune. O sărută din nou și Încercă să-i scoată rochia peste umeri. Trupul ei tremura și se mișca sub veșmânt ca o pisică legată Într-un sac. Brusc, ea Își ridică buzele spre el și-l sărută pe bărbie. — Te iubesc, spuse ea. Da. Sentimentul de stranietate i se accentuă lui Myatt. Era ca și cum s-ar fi pornit de acasă Într-o plimbare pe-o rută cunoscută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
lumini arzând În Încăperile de la etaj, tăiate brusc de bolta gării, iar apoi trenul alunecă și se opri În holul mare, plin de ecouri. Domnul Opie coborî imediat, ager, bine dispus și Împovărat, descărcând pe peron două valize, apoi un sac de golf și o rachetă de tenis În husa ei. Josef rânji și Își goli pieptul: vederea domnului Opie Îi aminti de crima sa. Un om În uniforma agenției Cook conducea o femeie Înaltă, cu hainele șifonate, și pe soțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
doctorului Czinner și găsi o cutiuță de chibrituri. Când aprinse unul, acoperișul se Înălță brusc deasupra ei ca un vrej de fasole. Ceva bloca spațiul la un capăt, ridicându-se până la jumătatea Încăperii, spre acoperiș. Alt chibrit Îi dezvălui niște saci voluminoși, clădiți Într-o stivă de două ori mai Înaltă ca un stat de om. În buzunarul drept al doctorului Czinner se afla un ziar Împăturit. Ea smulse o pagină și-o răsuci, făcând o făclie, ca să aibă destulă lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
prea greu pentru puterile ei. Ținu hârtia aprinsă aproape de ochii lui ca să vadă dacă era conștient și fumul acru Îl făcu pe bărbat să-și revină. Deschise ochii și o privi perplex. Ea Îi șopti: — Vreau să vă ascund Între saci. El nu păru să Înțeleagă și ea repetă propoziția mai rar și mai distinct. — Ich spreche kein Englisch, spuse el. Oh, se gândi ea, mai bine l-aș fi lăsat. Mi-aș dori să fiu acum În mașină. Probabil că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
capătul șopronului. Ea Încercă să-l ghideze, dar bărbatul păru să nu fie conștient de prezența ei. Tot timpul cât dură acea deplasare lentă, Coral se Întrebă de ce nu venea nimeni să arunce o privire În depozit. Când ajunse la saci și se lăsă jos, cu fața Îngropată În ei, doctorul Czinner era complet epuizat. Vărsase sânge pe gură. Întreaga responsabilitate cădea iarăși pe ea. Se Întrebă dacă nu cumva murea și-și apropie gura de urechea lui. — Să chem ajutor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]