955 matches
-
așa, de pamplezir și pentru amuzamentul prietenilor. Poet mare în adevăratul sens al cuvântului era afurisitul și abjectul ăla de... Și aici, coborându-și glasul, rosti doar la urechea iubitei sale numele poetului în cauză. Bianca Demian începu să râdă sacadat, cu hohote. Trebuie să fii de acord că rubașca aia neagră a lui face toți banii! zise ea printre hohotele de râs. Și nouă să știi că ne plac poeziile pe care le scrii, ținură să-l asigure pe blond
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
așteptam să revin la realitate. Cert este că așteptam... Deodată mi-am dat seama că totul a revenit la normal. Mirificul peisaj, lacul, seara, mânia naturii de a mă pedepsi pentru dorința mea de a readuce soarele. Totul dispăruse. Respiram sacadat și simțeam cum fiecare părticică a corpului meu ardea. Ardea de emoție. Era un sentiment minunat, ca atunci când vezi cum o mașină e gata să te lovească, dar printr-o minune ești salvat și binecuvântat să-ți păstrezi viața. Era
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
regulat, trecură printre menhiri fără să se oprească și se făcură nevăzute una cîte una Îndărătul dolmenului, Înghițite parcă de lespedea plată tăiată În granit. O a șaptea siluetă sosi la rîndul ei. O siluetă cu mers straniu, șovăielnic și sacadat. În loc să se Îndrepte spre dolmen, ca celelalte, se duse să se posteze lîngă un tumulus celtic Înălțat În apropiere, și nu se mai clinti din loc. Liniștea se Înstăpîni iarăși. Tulburată doar de zgomotul talazurilor care se spărgeau de recifele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
brațul stîng, pe care-l ținea Îndoit strîns lîngă șold, scăpă un morman de cîrpe vechi, a căror culoare albă nu mai era decît o Îndepărtată amintire. În ciuda Înfățișării masive, se mișca În tăcere, avînd un mers ciudat, șovăielnic și sacadat. Ajuns În spatele ei, Își ridică brațul drept În față. Iar mîna lui În formă de paletă viză umărul tinerei femei. Pierric Le Bihan se născuse cu patruzeci și doi de ani În urmă, victimă a unei malformații congenitale a șoldului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pregătea să i-o pună. - Eram pe poteca vameșilor, dar n-am văzut nimic, explică el. În afară de Pierric Le Bihan care se agita În mod ciudat În fața menhirului. Marie aruncă automat o privire mutului care se Îndepărta cu mersul lui sacadat, cu grămada de cîrpe strînsă sub braț, apoi atenția ei se concentră iarăși asupra lui Ryan. - Ai vorbit de lună În creștere, spuse ea scrutîndu-l. Cunoști așadar legenda jefuitorilor de corăbii? - Pot spune că din cauza ei mă aflu aici. Fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cuprinse pe neașteptate. Se clătină pe picioare și se prinse de partea verticală a unei etajere pentru a-și regăsi echilibrul. Inima, pe care o simțea strînsă de o mînă uriașă, părea că vrea să-i sară din piept. Respira sacadat cînd auzi pași În urma ei. Încercă să se Întoarcă și Întinse mîna la Întîmplare. - Tu ești, nemernicule... Restul se pierdu În zgomotul obiectelor din faianță care se sfărîmau la contactul cu solul, cînd rafturile căzură peste Yvonne. În timp ce zăcea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cu picioarele, zgîriindu-l pe Lucas pe cînd el Încerca s-o țină, urcă la suprafață, unde trase În piept cu lăcomie puținul aer care mai rămăsese. Ieși la suprafață și el, alături de ea. - Refuz să mor! spuse ea cu voce sacadată, cu energia disperării. Nu așa! Nu acum! Mai tîrziu, Marie avea să spună că fratele ei era cel care Îi arătase ieșirea. Pe moment, Îi atrase privirea o scurtă strălucire În stîncă, acolo unde bătea lumina lanternei rămasă Înțepenită În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
lor, sau măcar o explicație. Mă priveau perplecși, ca și cum n-ar reuși să înțeleagă. Atunci, peste vacarmul și vuietul acela îngrozitor, s-a înălțat deodată vocea mea puternică și elocventă, ce clar nu putea fi vocea mea, și ea anunța sacadat ca și cum ai recita o orație că "Povestea 'ulei" era într-adevăr "Povestea Poveștilor", povestea tuturor poveștilor din lume, oricine i-o fi spus așa, dacă nu chiar Creangă. În timpul acesta, eu mă sufocam lent, aerul era insuficient. Îmi vizualizam deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
desfășurătoare, cum pierd înălțime și mă prăbușesc. Simt deja că am atins orizontalitatea și trupul meu se relaxează încet la contactul cu solul, se destinde, se deconcertează... Pleoapele încep să se miște, deschid ochii larg... îmi ascult respirația grea și sacadată. Somnul meu și al Arinei Gnomul Un strat gros de întuneric mă desparte de imaginea mea din oglindă. Îmi intuiesc forma grevată în beznă, așa cum s-ar reflecta ea în oglinda de la capătul patului, înaltă până în tavan și îngustă. Adesea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
umbrele. Și ceea ce văzură îi șocă. Încăperea le păru, la început, goală. Apoi observară că, în cel mai întunecat colț, așezate pe o blană de urs, stăteau ghemuite două făpturi. Una era un lup. O femelă mărunțică și slăbită, respirînd sacadat, care-i privea cu ochi mari, calzi și iscoditori. Cealaltă? Un pui de Om, de bună seamă, o mogîldeață culcată pe spate care-și agita, fără răgaz, brațele și picioarele în aer. Lupino se apropie. Femela se ridică, păstrîndu-și calmul
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
îi spuse doar atât: - A și căzut o dată. Și Socrate, răsărit nu se știe de unde, veni și-i strecură la ureche. - Dansat prea mult, domnu' d'Arrast. Toată noaptea. Acum obosit. Bucătarul porni din nou, cu același pas grăbit și sacadat, nu ca un om ce ar vrea să înainteze ci ca unul care caută să scape de povara ce-l strivește, de parcă ar fi nădăjduit că, alergând, o va face mai ușoară. D'Arrast se pomeni, fără să știe nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
și le smulse pe fiecare atent să nu producă vreun scurtcircuit. Fără să mai stea deloc pe gînduri, le apropie unul de altul, dar nu le ținu lipite decît foarte puțin, pentru că aproape instantaneu simți sub el huruitul la început sacadat, apoi tot mai uniform al motorului care pornise. Dar înainte să se suie la volan, fu nevoit să facă cîțiva pași de colo colo pe asfalt, piciorul pe care îl ținuse îndoit sub el îi amorțise și simțea ácele furnicăturilor
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
de clasă testată. Televizorul este un alt mare dușman al sistemului oculo-endocrin. Nu numai că multe dintre radiațiile emise de un ecran de televizor sunt periculoase, dar acestea și pâlpâie dezordonat, provocând stimulări neregulate și neuniforme ale retinei. Acest stimul sacadat este transferat direct la creier prin intermediul nervului optic, iritând hipotalamusul. În experimentele științifice efectuate în SUA, dar ignorate atât de industria televiziunii, cât și de agențiile guvernamentale a căror sarcină este să regleze această profitabilă afacere, șobolanii expuși unui televizor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
rostirea comunitară neaoșă ar echivala, În mintea țăranilor de aici, cu o strămutare Într-un loc necunoscut, așa cum Îmi pare și orașul nostru cu numele străzilor schimbate, cum bine se știe de atâtea ori. Tonul scrisorii, grav ori ironic, ritmul sacadat al frazelor scurte, contrastau În mod vădit cu caligrafia nesigură, chiar chinuită a cuvintelor. O prăbușire lentă, amânată parcă de o undă de regret bine disimulată. Luă un pix aflat la Îndemână pe măsuța de telefon și sublinie cuvintele „vinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ochii Întredeschiși. Se arăta și se ascundea. Cum fac și farurile mașinilor noaptea În „faza de Întâlnire”. O privire care spunea mai mult decât ea Însăși dorea. Violeta abia mai respira În liniștea camerei, În timp ce respirația lui era tot mai sacadată și mai greu de stăpânit. Tăcerea asta jenată, iată un lucru cu care un regizor de film are Întotdeauna de furcă. Când se hotărî să Îi lase singuri, Violeta era Întinsă pe mochetă, epuizată de o Înfruntare care durase prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
un pasaj din Magicianul. Însă chiar Înainte să moară, Într-o după-amiază, stăteam lângă el la căminul de bătrâni. Suferea, i se administraseră niște sedative și părea toropit de somn. Deodată a Început să vorbească - o rafală ciudată de propoziții sacadate, urmată de tăcere, apoi iarăși altele și din nou tăcere. Spunea ceva despre un prieten care a fost ucis lângă el În timpul unui atac și totul era redat În termenii unui dialog Între tata și o a treia persoană care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
un rânjet care parcă își bătea joc de brutalitatea la care fusese supus trupul. Știam că zâmbetul acela îmi va rămâne întipărit în minte până la moarte. Am ridicat privirea. M-a luat cu frisoane și respirația mi-a devenit brusc sacadată. Colegii au trecut pe lângă mine și mi-a ajuns la urechi o amestecătură de voci: „Nu-i nici o afuristă de urmă de sânge...“ „Asta-i cea mai oribilă crimă comisă împotriva unei femei pe care am văzut-o în șaisprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
din L.A. le vindea federalilor ponturi fierbinți, pentru ca ei să poată iniția anchete legate de evaziuni fiscale. Însemnări scrise de mână - numere de telefon, nume și adrese - umpleau marginile foilor și am recunoscut scrisul lui Fritzie. Am început să respir sacadat și m-a fulgerat un gând: șantaj. Fie îi strânge cu ușa pe gangsteri pe baza informațiilor din restul dosarelor, fie le vinde ponturi despre vizita iminentă a federalilor. Escrocherie. Caz de înșelăciune deosebit de gravă. Furt și deținere ilegală de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
somn. Se culca el, nu mă lăsa nici să citesc, „iertați-mă, îmi bate lumina în ochi”, și începea teroarea din fiecare noapte. Din pricina lui cunosc toate felurile de zgomote pe care le face marea lovindu-se de țărm, rare, sacadate, mângâioase, aproape șoptite, tandre, lenevoase, ori, dimpotrivă, surde, furioase, anxioase, amenințătoare. Nopți întregi n-am făcut decât asta, să le studiez. Încercam să ascult marea, ca să-mi strunesc nervii gata să explodeze. În mod excepțional, i se aducea totdeauna mâncarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
poate un mesager al destinului, un oracol, spaima avea ceva sacru, de nepătruns. Cei mai mulți dormeau acum, pe apucate, ziua. Noaptea doar cei cu nervii tari reușeau să mai ațipească. Toți ceilalți stăteau cu luminile stinse, ascultând vuietul mării și blestemul sacadat al bufniței. Uneori, acest blestem se depărta, părea acoperit de valuri. Atunci respirau mai ușurați. Dar când să-și așeze capul pe pernă, să adoarmă în sfârșit, după lungile nopți de insomnie în care reușiseră să devină palizi, străvezii, blestemul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
care solicitau prezența autorului la rampă Începuseră la galerie, preluate cu entuziasm de prietenii lui Henry aflați În loje și staluri, dar cele două grupuri aveau motive complet diferite pentru a dori să Îl scoată la vedere. Aplauzele continuau. Strigătele sacadate deveniră mai insistente. Îl văzu pe Alexander șovăind, aruncând priviri spre culise. Cu siguranță că nu va face prostia de a-l expune pe Henry În fața unui public atât de divizat și de volatil, după un spectacol atât de nefericit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
când și când. Pe 27, asistenta o cheamă pe dna James, căci ritmul repirației pacientului a devenit neregulat, dar criza trece. Pe 28, nu mai poate mânca. La patru după-amiaza, În timp ce afară se lasă Întunericul, Începe să respire scurt și sacadat. Doctorul Des Voeux, care se află În Încăpere Împreună cu Alice și cu copiii ei, spune Încetișor: — E sfârșitul. Dar nu este, nu Încă. Rudele adunate În jurul patului sunt epuizate fizic și emoțional. Așteaptă ca finalul inevitabil să vină odată. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Și văzui coborând ucigător din cer un fulger. În urmă rămase noaptea. Pe cât de real, carnal, palpabil mi se păruseră atunci acele clipe, pe atât de ireale mi se păreau acum, stând rezemată, ghemuită pe o canapea. Revăzui în minte, sacadat, în lumină și durere scenele petrecute: petrecerea, indivizii eleganți, atmosfera de vis. Apoi, tristețea, pustiul stropilor, și apoi scena "crimei" ar trebui spus. Însă mie nici măcel nu mi se pare potrivit. Nu știu. Ceva ce s-a întâmplat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
vampir. Oau! sare în spate, speriat și încruntat. Stai linștit, nu te voi mușca. Îl sărut. O facem pasional. El chiar e puțin încurcat, căci e vorba de cineva mult mai puternic decât dânsul. Ne privim des, imaginile se văd sacadat, ca o provocare și o eliberare. De atunci mă caută. · Eram la întrunire ca fiind reprezentanta unei companii. Unul face o remarcă cum că nu aș avea dreptul să fiu acolo (chipurile). Atunci replic cu o mutră deformată de silă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
-i atragă ea atenția. În fond, cel mai important era că James nu se plângea de factura clar foarte ridicată pe care o primea în fiecare lună de la salon. Aparatul de deasupra capului femeii a început să producă un sunet sacadat, care-a avut darul s-o alerteze pe asistenta stilistului. Fata s-a repezit să verifice progresul operațiunii. Îndepărtând cu grijă foliile de aluminiu, asistenta s-a zgâit curioasă la pasta rozacee de pe care părul Juliei, după care a declarat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]