928 matches
-
în neîncetată regenerare; dar în centrul Universului se află întotdeauna un arbore - acela al Vieții veșnice sau al Cunoștinței. Marea Zeiță este personificarea izvorului nesecat de creație al acestui fundament ultim al realității, este expresia mitică a intuiției primordiale că sacralitatea, viața și nemurirea se află într-un "centru"360. "Dumnezeu, pentru păcatele noastre, a lăsat vița-de-vie", spune Gologan, completând cu cuvintele Baronului: Ia închipuiește-ți să ai via ta, cât ar fi ea de modestă, dar să știi că e a
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
sesizat semnificația numelui, athanatos, nemuritor: "analogia onomastică pare a fi la nemurire"699 și l-a analizat în strânsă legătură ("onomastică și simbolică") cu personajele eminesciene, Ieronim și Euthanasius, deoarece "încorporează și el sensuri contradictorii, dar diferite de cele eminesciene: sacralitatea și moartea se întâlnesc în însuși numele lui, "sfânt nume fără moarte". Numai că Thanase își asumă aici un rol social, încearcă să reveleze, prin spectacol soteriologic, memoria esențială și libertatea absolută a oamenilor amenințați de amnezie într-o lume
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
De aceea, condamnă acțiunea de întrerupere a tratamentului de către doctorul Nedelcu. În aceeași ierarhie de stat intră "spirite conformiste și geloase", cu "nume criptice" ca Imaculata-Concepțiune și Catastrofa-Trei- Ierarhi, care îi desemnează pe "delatorii și impostorii epocii totalitare"779. Aluzia sacralității este semnul profanizării unei lumi în care misterul este prohibit, iar imaginația, pedepsită. Dintre toponimele mitice, La fontaine de Jouvence/ Fântâna Tinereții echivalând-o pe cea din basmele populare este sursa apei magice vindecătoare pe care doctorul le-o dă
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
putere magico-religioasă (a cunoaște originea unui obiect, plantă, animal înseamnă a avea putere magică asupra lui). Mitul constituie așadar paradigma oricărui act omenesc semnificativ (p. 19). Narând o istorie adevărată, sacră, realizează trăirea ei prin reactualizare și astfel, participarea la sacralitate. ""A trăi" miturile implică o experiență cu adevărat religioasă, de vreme ce ea se deosebește de experiența obișnuită a vieții cotidiene" (p. 19). Religioase în sensul reactualizării și retrăirii timpului sacru, când s-a petrecut evenimentul, in illo tempore. În schimb, basmele
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Cratylos, 422 e). 57 Ștefan Pașca, apud Domnița Tomescu, Numele de persoană la români. Perspectivă istorică, Editura Univers Enciclopedic, București, 2001, p. 5. 58 Constantin Noica, op. cit., p. 154. 59 Semnul sacralizat (cuvântul sacralizat "havuz" care valorifică prezența germenului de sacralitate din cuvântul profan) este un mit cosmogonic concentrat. (Traian D. Stănciulescu, op. cit., pp. 204-205). Ivan Evseev în Dicționar de simboluri și arhetipuri culturale, Editura "Amarcord", Timișoara, 1994, p. 119, considera numele un mit condensat: "Numele unui personaj mitologic, din punct
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
care copilăria îl învățase pe viitorul întemeietor de imperiu, și de care și el se simțea, la rându-i, atras în mod aparte. În încleștare, trânta mediase, pe lângă dureri, și neștiute voluptăți, ce sfârșiseră cazate tocmai în altarul de maximă sacralitate al ființei sale calcinate de fulminență. Puțin contează că partenerul de joc nu era lumea întreagă, ci doar anumite chipuri ale ei; confuzia specifică panicii face parte integrantă din jocul marțial. Înverșunarea lumii împotriva individului trădează, dincolo de adversitate, și o
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
Cărții în limbile vernaculare conduc la democratizarea textului și, implicit, la scoaterea Bibliei din spațiul eclezial care o valoriza ca obiect-simbol și obligând exegeza la interpretări "liturgice". Sfânta Scriptură intră într-un nou ciclu al interpretării sale, iese din sfera sacralității scrisului, nu mai este atât Sacra Scriptura ci, introdusă în mecanismul rotativ al tiparului, devine parte din corpusul literaturii, asemenea oricărei alte cărți. * Perioada este una de luptă permanentă între vechi și nou, apar teme noi, problemele sociale anterioare primesc
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
meșteșug care se deprinde, tot acasă, prin intervenția familiei. Incursiunea în orașul Poltava, ca și în copilăria lui Petru Velicikovski, se realizează pe traseul biserică-familie-școală având ca linii de forță structurante ale întregului univers al copilăriei, tonalitatea majoră, luminoasă a sacralității, intermediate de preoții din familie, iar pe de altă parte, componenta descendentă, minoră, umbra necesară realizării imaginii în clar-obscur, moartea, care intervine periodic în existența copilului, răpindu-i mai întâi tatăl, apoi pe fratele mai mic și colegul de școală
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
moderne de povață și mângâiere. Într-o lume în care, textul scris e folosit tot mai mult ca un pumn de noroi, bun pentru a-l împroșca pe celălalt, a ne întoarce la Scrierile Sfinților este poate drumul spre Restaurarea Sacralității Cuvântului. PELERIN, EU ȘI TU <footnote Text publicat pe site-ul www.doxologia.ro al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, în perioada 11 noiembrie 2011 31 ianuarie 2012. footnote> „Un duhovnic avea dreptate când îmi spunea că rugăciunea tainică trăiește în
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
cărora fenomenul cultural trebuie tratat grav și ontologic. Pornim de la statutul Bibliopolisului într-o "examinare" obiectiv-subiectivă, cu impresii, sensibilități, pasiuni, cu evaluări, distanțări, dorințe, amintiri și iluzii. Arta și cultura, după Lucian Blaga, dobândesc o autoritate, un hieratism, chiar o sacralitate prin faptul că ne oferă modalitatea de a încerca descifrarea tainelor din spațiul în care existăm. Și noi vrem să aflăm încă din tainele nepătrunse sau neînțelese ale Iașului dintotdeauna. Similitudinile conexiunilor pe subiecte atât de diferite aparent (întâlnite în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
care s-au înălțat aceste lăcașuri de religie și artă. Ele conferă Cetății atmosfera de medieval, efectul artistic remarcabil, nota armoniei coexistând cu elementele clasicismului și modernismului. Spiritul critic ieșean a impus ideea adaptării formei la conținut și nu invers. Sacralitatea și arta pot fi luate ca un concept universal. Vechiul și modernul își dau mâna, dovadă și faptul că arhitecții români au creat stilul neoromânesc, pe amprenta brâncovenească. La Iași stau alături construcții vechi și noi, Strada Mare sau Lăpușneanu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
ieșit: Timp în cerc și cerc de timp, milenii geometrice se scurg/ Sorgintea omului coboară în vălul straniului amurg/ Sic transit, nu a gloriei de ani în cerc/ Înțeleptul meditează întristat că toate trec/ Și tot el deslușește misterul din sacralitate:/ Triunghi înscris în cerc natură, om, divinitate. 69 Citesc niște pagini care încep cu un vis cam straniu: pluteam deasupra unei văi pline cu flori închise care brusc și-au desfăcut petalele, erau galbene, de un galben intens, cum numai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
lume de semne cu valori intelectuale, existențiale și metafizice. Trecem pe lângă ele cu mare ușurință pentru că noi vedem numai imediatul, pragmaticul, interesul concret, în goană fiind după elementele materiale. Multe semne ne arată (și noi tot nu "vedem"!) căile descoperirii sacralității cosmice, a naturii și a cunoașterii de sine, a adâncului din noi, încât în sfârșit omul ar înțelege sensul probei inițiatice: "după tortura rituală vine și șansa eliberării". Cu alte cuvinte, omul nu poate deveni om fără a trăi experiența
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
de a vă număra printre colaboratorii săi. Sunteți „pe listă”. Trebuie să vă găsiți un subiect șsubl. S.W.ț. Anul acesta se vorbește despre „forțe și energii”. Am acceptat să vorbesc două ore (adică o conferință) despre: Putere și sacralitate în istoria religiilor. Este foarte vag. Dar oricine are întotdeauna unele socoteli de reglat cu mana, cu shakti și deus otiosus. Ați fi putut foarte bine vorbi despre kratu ușndț verwandte - dar este deja prea „limitat” pentru publicul de la Ascona
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
din timpul seminarului nostru asupra Locurilor Sfinte, chestiune de care izbindu-se, s-au sfărâmat și au eșuat in extremis toate negocierile de pace, la Camp David ca și în celelalte locuri. După un remarcabil expozeu asupra concepției ebraice a sacralității, un reprezentant al marelui rabinat evocă legământul lui Isaac ca fiind un testament indiviz între evrei și musulmani. Este surprins atunci când e întrerupt de un coleg palestinian: pe Ismael, și nu pe Isaac, l-a luat Abrahamul Profetului la bătaie
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
a incintei și o morală a frontierei. Cum s-ar zice, discipline "pentru caz de catastrofă", în sensul teoriei cu același nume, pentru că orice suprafață de separație este potențial loc de producere a unei catastrofe. Sacri sunt pereții și redutabile sacralitățile dacă sublimăm în acest cuvânt tot ceea ce, printr-o margine sau o limită, circumscrie o identitate colectivă. Vast program și grea reeducare, după ce ai petrecut o jumătate de secol fumând opiul lui "fără frontiere"! Căci acesta e sufixul pe care
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Huizinga, care nu acceptă explicația trasării apotropaice a teritoriului privilegiat. Considerând că limitele vizibile ale spațiului sacru sunt atributul jocului „serios” și acestea îl protejează de invazia lumii exterioare, eseistul pierde din vedere faptul că universul din afara tărâmului încărcat de sacralitate este expus hazardului, degradării, trecerii. Ceea ce se întâmplă în profan „nu angajează decât persoana superficială” și invazia perisabilului în inima pulsatilă a creației i-ar anula forța fecundă. Ca și spațiul, timpul nu este uniform, ci irupe cu intervale privilegiate
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ochiul de zi» al lui Dumnezeu, pe când Luna e «ochiul de noapte», «tronul» sau «cununa» Domnului”. Traian Herseni observa însă că „Sfântul Soare apare mai mult și mai frecvent decât Sfânta Lună”. Descântecele oferă un argument în acest sens, invocarea sacralității solare certificând victoria asupra bolii: „Pcicioru sî rămâi curat,/ Cum îi di la Dumnazău lasat/ Ca pcica di sari,/ Ca via ci-nflorești,/ Ca sfântu Soari ci rasarești” (Ciocănești - Suceava). Imaginea răsăritului de soare nu mai este aici metafora puterilor
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
textul ce urmează nu face decât să dezvolte și să exemplifice această trăsătură. „Simplul fapt de a fi «înalt», de se afla «sus», echivalează cu a fi «puternic» (în sensul religios al cuvântului) și a fi, ca atare, saturat de sacralitate”; cum anume a atins Făt-Frumos din colindă acest statut explică alte colinde de fecior, unele balade și basme. Flăcăul vine în lumea cunoscută aproape zburând și în fruntea unei suite nobile: „Cam în soare,/ Cam pe mare,/ Cam pe lângă cer
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
natura dezlănțuită în diluviul deja cunoscut: „Colea-n sus, pă lângă cer,/ Cetenule, cetinoară, dragule!/ E un negru dă norel;/ Nu e negru dă norel,/ Și-i mândru legănel” (BoteniArgeș). Fata de măritat se află în planul înalt, încărcat de sacralitate și, dând senzația că stă pe un nor de furtună, devine ea însăși o divinitate atmosferică. Starea ei este de izolare, specifică ritualului inițiatic, fiindcă, la chemarea flăcăului, ea răspunde: „ -Nu poj dragă ca să ies,/ Că mi-e sânu plin
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
vizează persoanele cu încărcătură numinoasă pozitivă (regele, preotul) sau negativă (bolnavul) și protejează solul de o contaminare nefastă. Interdicția de a atinge pământul „era impusă fetelor nubile, între 12 și 17 ani, în numeroase societăți primitive”. Ele beneficiază de o sacralitate virtuală prin puterea de a pătrunde în mit, iar transformările fiziologice le conferă o energie impură. Izolarea previne „efectele primejdioase ale unei contaminări magice, împiedicând orice contact dintre un lucru sau o categorie de lucruri în care se consideră că
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
are puteri supreme asupra haosului, printr-o preluare „ereditară” a însușirilor inițiatice materne. Copiii de aur sau cu însemne astrale sunt capabili, în urma asasinării lor, să se transforme în meri, în busuioc, în miei și din nou în copii, marca sacralității lor, compoziția din aur însoțind fiecare ipostază. Glasul lor transcende speciile și formele animate sau nu (mărul de aur este tăiat și preschimbat în pat), dar poate fi auzit doar de personajul malefic inițiatic, autor al crimei rituale. Pentru ca împăratul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
să coboare și mai adânc, în fibra vibrantă a spiritului marcat de puterea anihilantă a duratei. Nimic nu rezistă în fața disoluției cosmice, nici măcar roca dură. Cel de-al treilea personaj este în acord cu cifra pe care o materializează prin sacralitatea deschisă de munții seismici. Dimensiunea geografică a mitului face din acest topos locul suprem al inițierii, prin generarea apei vii ori adăpostirea obiectului miraculos ce restabilește ordinea lumii. Cauzalitatea mișcării imposibile a reliefului înalt nu este însă atribuită în basme
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ruga să-l ierte, că nu era vinovat că a dat de grădina Floarei Florilor și a căzut mai încolo amețit și abia pe seară de tot s-a putut dezmetici”. Vulturul beteag, și el o ipostază avimorfă încărcată de sacralitate, anticipează categoria personajelor donator, căci rana lui este provocată în atemporal, în timpul opus profanului („când mâncau șoarecii pe pisici și erau mai înalți ăi pitici”). Sur-Vultur îl duce pe erou în uranian, și tot el îi provoacă acestuia moartea, figurată
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
când mâncau șoarecii pe pisici și erau mai înalți ăi pitici”). Sur-Vultur îl duce pe erou în uranian, și tot el îi provoacă acestuia moartea, figurată de căderile din înalt premeditate de pasărea solară. Călăuzele poartă, așadar, emblema mutilantă a sacralității, care le dă nu doar credibilitatea statutului, ci și o superioritate la nivel inițiatic, căci handicapul fizic induce abilități metafizice compensatoare. Drumul către Biserica dă Tămâie unde s-a retras mirele măiestru este arătat Soricăi de un ciung, într-un
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]