1,600 matches
-
legați printr-o iubire sinceră pentru totdeauna. Datorită faptului că Dumnezeu se revelează deja în creație, și se împlinește pe deplin în Paștele lui Isus, și iubirea conjugală care este trăită deja în mediul creației, își găsește împlinirea în celebrarea sacramentului căsătoriei. De fapt, ceea ce se dezvăluie în primul capitol al Bibliei, se clarifică în capitolele ulterioare. Dumnezeu compară relația sa cu poporul lui Israel cu întâlnirea dintre un bărbat și o femeie. Ca un iubit plin de pasiune fidelă, Dumnezeu
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
așa cum soțul își iubește soția. Isus și-a dăruit propria viață pentru noi, din iubire, odată pentru totdeauna. Odată pentru totdeauna soții își spun da, atunci când - după cum spune Paul - se căsătoresc «în Domnul» (cf. Ef 5,21-33; 1Cor 7,39). Sacramentul Căsătoria creștină este ceva extraordinar. În iubirea reciprocă dintre bărbat și femeie ar trebui să fie perceptibilă iubirea lui Dumnezeu pentru oameni, iubirea lui Isus Cristos pentru Biserica sa. Cristos vine în întâmpinarea celor doi soți, tot astfel cum o
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
care se bucură de o deosebită binecuvântare a lui Dumnezeu încă de la creație (Gen 1,28), devine acel «mare mister» care dezvăluie planul mântuitor al lui Dumnezeu, înfăptuit în unirea dintre Cristos și Biserică. Prin urmare, reprezintă pentru noi un sacrament. Este un semn care realizează ceea ce semnifică. De aceea căsătoria se bucură de binecuvântarea specială a lui Dumnezeu. Dumnezeu însuși susține hotărârea luată de cei doi soți și recunoaște că este bună. Va susține decizia lor, chiar și atunci când aceasta
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
stola mâinile împreunate ale mirilor, punându-și deasupra propria mână. O rugăciune solemnă preamărește pe Dumnezeu pentru darul căsătoriei, și invocă ocrotirea noilor căsătoriți (binecuvântarea mirilor). Prin rugăciunile credincioșilor comunității se continuă, în mod obișnuit, celebrarea euharistică. Cum putem trăi sacramentul căsătoriei în cotidian? Căsătoria creștină este foarte exigentă. Pretinde un mare autocontrol, disponibilitate la iertare și sacrificiu. Ea va fi reușită, cu atât mai mult, cu cât soții vor rămâne alături de Dumnezeu, în ascultarea Cuvântului său și în rugăciune, cultivând
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
la iertare și sacrificiu. Ea va fi reușită, cu atât mai mult, cu cât soții vor rămâne alături de Dumnezeu, în ascultarea Cuvântului său și în rugăciune, cultivând viața lor spirituală și înserându-se tot mai mult în viața comunității ecleziale. Sacramentul căsătoriei este asemănător sacramentului botezului: trebuie reînnoit în fiecare zi. Întrucât Biserica catolică crede cuvântul lui Isus: «Ceea ce Dumnezeu a unit, omul să nu despartă», ea nu cunoaște divorțul. Desigur, este posibil ca soții să se separe din motive grave
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
Ea va fi reușită, cu atât mai mult, cu cât soții vor rămâne alături de Dumnezeu, în ascultarea Cuvântului său și în rugăciune, cultivând viața lor spirituală și înserându-se tot mai mult în viața comunității ecleziale. Sacramentul căsătoriei este asemănător sacramentului botezului: trebuie reînnoit în fiecare zi. Întrucât Biserica catolică crede cuvântul lui Isus: «Ceea ce Dumnezeu a unit, omul să nu despartă», ea nu cunoaște divorțul. Desigur, este posibil ca soții să se separe din motive grave, rămânând legătura conjugală anterioară
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
despartă», ea nu cunoaște divorțul. Desigur, este posibil ca soții să se separe din motive grave, rămânând legătura conjugală anterioară. Atâta timp cât unul dintre soți rămâne în viață, este imposibilă contractarea unei noi căsătorii catolice. Soții separați pot fi acceptați la sacramente (după ce vor fi primit îngăduirea Episcopului lor), cu toate că nu mai sunt împreună, dacă ei respectă legătura matrimonială. Acest lucru nu le este însă permis celor care sunt divorțați, și contractează o nouă căsătorie civilă, deoarece aceștia trăiesc într-o contradicție
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
și contractează o nouă căsătorie civilă, deoarece aceștia trăiesc într-o contradicție clară cu unica voință a lui Isus. Dacă ei fac efortul de a trăi ca frate și soră, și nu există obstacole ulterioare, ei pot primi din nou sacramentele. Procesul eclezial privind căsătoria Dacă o căsătorie dă faliment, în anumite circumstanțe, cazul trebuie să fie verificat în fața tribunalului eclezial. Într-adevăr, dacă iese la iveală faptul că, încă de la început, era marcată de lipsuri grave (impedimente), ea poate fi
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
pe cruce în Isus Cristos. Soții pot să experimenteze această iubire doar în parte, și să încerce să o pună în practică. De aceea, sunt chemați să-și sporească puterile, în mod special, din celebrarea sfintei liturghii, pentru a trăi sacramentul cununiei în cotidianul vieții. CELE ZECE PORUNCI Profesiunea de credință vorbește despre cel în care noi creștinii credem - sau, mai bine zis, explică cine este Dumnezeu, acela căruia îi încredințăm viața noastră. Prin sacramente celebrăm credința noastră; însuși Isus este
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
celebrarea sfintei liturghii, pentru a trăi sacramentul cununiei în cotidianul vieții. CELE ZECE PORUNCI Profesiunea de credință vorbește despre cel în care noi creștinii credem - sau, mai bine zis, explică cine este Dumnezeu, acela căruia îi încredințăm viața noastră. Prin sacramente celebrăm credința noastră; însuși Isus este acela care vine în întâmpinarea noastră prin semnele sfinte. Cele zece porunci vor să ne ajute să trăim în cotidian conform credinței noastre; exprimă ceea ce Dumnezeu așteaptă de la noi. Găsim cele zece porunci scrise
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
mea numai și în mod exclusiv pentru mine. Tocmai pentru faptul că egoismul în acest domeniu are efecte distructive, iubirea fizică are nevoie de apărarea și de sentimentul de siguranță oferite de instituția căsătoriei. Căsnicia, și mai presus de toate sacramentul căsătoriei, urmăresc să ajute bărbatul și femeia să se iubească trup și suflet potrivit dorinței lui Dumnezeu. Prin urmare, nu numai adulterul este un păcat în contextul acestei porunci, dar și orice abuz privind iubirea trupească. Dintre aceste abuzuri fac
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
celor zece porunci, face promisiunea: „Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău”. Cine crede, ar trebui să cunoască și să-și mărturisească propria credință. Acesta este centrul profesiunii de credință. Putem să mergem în întâmpinarea Domnului, pe care îl mărturisim prin celebrarea sacramentelor. Poruncile ne ajută să trăim credința în viața de fiecare zi. Întreaga credință este într-o strânsă relație vie și personală cu Dumnezeu. Această relație este rugăciunea. TATĂL NOSTRU Rugăciunea cea mai importantă Tatăl Nostru este rugăciunea cea mai cunoscută
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
era Bazooka Bar, care avea o sală imensă În partea din spate, servind drept dancing, abia luminată de un tonomat multicolor care strălucea În fundul sălii, la fel de emoționant pentru mine ca și candelele cu ulei care semnalează În biserici prezența Sfîntului Sacrament. Erau Întotdeauna acolo vreo zece siluete feminine senzuale, neavînd aparent nimic de făcut, care Își disputau plăcerea de a dansa cu mine de Îndată ce Îmi făceam apariția. Am văzut mereu locul acela aproape pustiu. Presupun că noaptea era plin ochi. Dansam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
facem în anumite situații? În realitate, după o concepție evident sănătoasă, nu putem să nu legăm viața spirituală de celelalte activități pe care le facem. Pe de o parte, Isus Cristos, modelul unic al creștinului, este prezent atât în Sfântul Sacrament, cât și în Cuvântul vieții, în inima noastră (conștiința), în forme diferite. Pe de altă parte, persoana umană este aceeași și in biserică, și în afara ei, în orice loc și timp. Suntem noi cei care conștientizăm și dăm valoare prezenței
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
opunându-se falselor evanghelii ale libertății și fericirii. Viața noastră spirituală este deja o manifestare a credinței în persoana lui Isus și a legăturii noastre intime cu El, prin ascultarea și meditarea asupra cuvintelor sale și, mai ales, prin frecventarea sacramentelor, semne eficace ale prezenței sale. Astfel ne dăm seama că Isus Cristos este punctul de pornire și cel de sosire al vocației noastre de oameni și de creștini, acum și în devenire. Viața spirituală își are fundamentul în această relație
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
în același timp, fără a idealiza situații, comportamente și opțiuni care ar putea să ne transforme în «ideologi abstracți sau fundamentaliști». Poate că, uneori, uităm că Logos-ul s-a întrupat nu pentru a fonda Biserica, ci pentru a fi sacrament de mântuire pentru omenire. Iată de ce Biserica, fondată pe apostoli, pare să se fi zămislit în inima lui Cristos sub forma unei intuiții de «milostivire». Nu este o întâmplare că această intuiție apare în inima Domnului Cristos în momentul în
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
trebuie să ne «ierarhizăm», ci se cuvine să stăm la locul nostru, pe «pământul din mijloc», acceptând greutatea și bucuria viețuirii «în mijloc». Poate că s-ar cuveni aici să aflăm motivul și urmările faptului că preoția și căsătoria sunt sacramente, în timp ce consacrarea, prin profesarea voturilor, nu este sacrament. Până și la nivelul teologiei sacramentale, când vine vorba de viața consacrată nu se pune problema unui ceva în plus, ci, într-un fel, suntem puși în fața unei sărăcii pe care trebuie
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
stăm la locul nostru, pe «pământul din mijloc», acceptând greutatea și bucuria viețuirii «în mijloc». Poate că s-ar cuveni aici să aflăm motivul și urmările faptului că preoția și căsătoria sunt sacramente, în timp ce consacrarea, prin profesarea voturilor, nu este sacrament. Până și la nivelul teologiei sacramentale, când vine vorba de viața consacrată nu se pune problema unui ceva în plus, ci, într-un fel, suntem puși în fața unei sărăcii pe care trebuie să o îmbrățișăm și să o trăim zi
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
caracterizează încă de la început. Biserica are chipul nostru, iar noi nu-i putem da un alt chip. Tocmai acolo suntem chemați să-l întâlnim pe Isus Cristos și să-i primim evanghelia». «A accepta Biserica, cu înfățișarea ei istorică, ca sacrament al lui Cristos, înseamnă să renunțăm pur și simplu la visul unei credințe pure, la ispitele gnostice ale unei religii elitare. Înseamnă să ne așezăm la masa păcătoșilor pe care Cristos vine să-i mântuiască. Contemporanii lui Isus deja țineau
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
să renunțe la euharistie, fără a renunța, însă, la chibzuința euharistiei. Gândirea sa ar putea fi sintetizată în acești termeni: să rămâi fără euharistie, însă să stai acolo unde a stat, și precum a stat Isus; să te lipsești de sacrament, însă să nu te lipsești de perspectiva sa. Și Sf. Benedict a trăit timp de trei ani la Speco din Subiaco fără împărtășanie și fără spovedanie, și a fost pentru el inițierea la viața creștină în forma specifică vocației sale
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
traiul», drămăluind mica sa pensie între nevoile proprii - de altfel, minime - nevoile celor săraci - în special cei din familie și vecinii mai puțin norocoși - și Biserică. Era ea cea care asigura uleiul pentru lampa veșnică ce ardea la altarul Preasfântului Sacrament. Din fragedă copilărie, o ajutam la rugăciune, căci nu vedea prea bine și, în acest fel, am învățat să citesc mai înainte de a merge la școală, buchisind cărțile sale de pietate. Frate Michael Davide, ce fel de imagine de Dumnezeu
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
care fiecare le face în mod gratuit și generos, fără să renunțe la o întâlnire sinceră și constructivă cu celălalt. În raporturile simple și banale de fiecare zi se recunoaște bogăția unei alterități speciale în care „fratele și sora devin sacrament al lui Cristos și al întâlnirii cu Dumnezeu, posibilitatea concretă și, mai mult, necesitatea de netăgăduit pentru a putea trăi porunca iubirii reciproce și deci comuniunea trinitară”. 3. Unele indicații pentru un drum de fericire care pornește de la realitate Conștientizarea
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
imperativul „obiectivității”, teologia academică și-a pierdut subit contactul cu viziunea patristică despre cunoașterea scripturistică. Un neconstestat consensus Patrum ne spunea că teologia în sens propriu se practică în prelungirea liturghiei Bisericii și se reflectă prin unitatea dintre dogme și sacramente, acțiune și contemplație. Deghizată în spatele unei „metodologii ariene” (pentru a prelua sintagma arhimandritului Iustin Popovici), ideologia Iluminismului umanist a acutizat ruptura umanismului renascentist între „minte și inimă”, cerebralizând impudic jocul speculativ asupra tainelor Bisericii, perpetuând pe orizontală bruiajul scolastic de
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Scripturii este scormonită de curiozitatea descentrată a interpretului, ci Autorul sempitern al revelației este convocat să dea un răspuns. Modelul unei asemenea întâlniri între vizibil și invizibil nu poate fi decât Euharistia, ea însăși perpetuată de tradiția Bisericii creștine ca sacrament al ultimei tăceri. „Cuvântul (Le Verbe) - spune J.-L. Marion - nu se rostește în nici o limbă, pentru că el depășește limbajul însuși, de vreme ce, Cuvânt în carne și oase, El se dăruiește într-un mod indisolubil ca locutor, semn și referent”3
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
-i chema la Sine și-i binecuvânta, punându-Și mâinile peste ei (Mt. 10, 13-15). Faptul că „binecuvântarea” nu este botez nu modifică faptul că subiectul binecuvântării și subiectul botezului este același Domn și Mântuitor<footnote Heinrich Vogel, „The first Sacrament: Baptism”, în Scottish Journal of Theology, 7, 1954, p. 56. footnote>. Problema aici nu este a intenției lui Hristos ca atare, care, pentru unii, greu poate fi asociată direct botezului nou-născuților, ci a modului în care era înțeleasă pericopa și
Sfânta Scriptură despre Botezul copiilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]