997 matches
-
Deoarece zeii 1-au obligat să nu treacă dincolo de limitele sale, omul a sfârșit prin a realiza perfecțiunea și, plecând de aici, sacralitatea condiției umane. Altfel spus, el a redescoperit și desăvârșit sensul religios al "bucuriei de a trăi", valoarea sacramentală a experienței erotice și a frumuseții corpului omenesc, funcția religioasă a oricărei petreceri colective organizate - procesiuni, jocuri, dansuri, cântece, competiții sportive, spectacole, banchete etc. Sensul religios al perfecțiunii corpului uman - frumusețea fizică, armonia mișcărilor, calmul, seninătatea - a inspirat canonul artistic
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Nilsson și Mylonas, că synthema se referă la ceremonii atestate mult mai târziu, în epoca elenistică, în onoarea zeiței Demeter (cf. G. E. Mylonas, op. Cit., pp. 300 sq., și n. 39). S-a presupus că mystii participau la o masă sacramentală, ceea ce e plauzibil, în acest caz, masa avea loc la început, după băutul ciceonului, adică înainte de telete. Un alt ritual a fost dedus pornind de la o indicație a lui Proclos (ad Timaeus, 293 C): mystii priveau cerul și strigau "plângi
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
adevărat că Zarathustra accepta în fond cultul lui Haoma, condamnându-i doar excesele, nu mai este vorba de sincretism, ci de o promovare solemna a valorilor vechii "religii cosmice" indo-iraniene. Găthă ale lui Zarathustra și Găthă-celor-șapâe-capitole fac parte din liturghia sacramentală, yasna, care constă în mare parte din invocații monotone, adresate Ființelor divine. Yast-ele sunt imnuri adresate, fiecare în parte, unor zeități deosebite. Este vorba de unii zei pe care Zarathustra îi ignorase, ca, de pildă, Mithra, dar și de personaje
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
zic unii./ E puțin. Dacă stai să te gândești: numai o lună!/ Încolo sângele e bun: dospește./ Grâul moare în el ca-ntr-un amazon,/ dar o să ne-mpăcăm. Ce frumusețe!" (Caseta cu inimi de fosfor). Pâinea (cu înțelesul ei sacramental pe care Caraion pare să-l păstreze) nu mai este accesibilă, noul diluviu ucide posibilitatea unei renașteri. Impresia de lume răsturnată în care totul se desfășoară după alte coordonate decât cele ale normalității este dată nu numai de calmul cu
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
unison. Orice persoană poate fi angajată într-o instituție de ocrotire socială publică, doar că nu are dreptul de a săvârși activități cu caracter religios. Din interviuri reiese că o parte din cei intervievați sunt persoane care au o consacrare sacramentală în diferite Biserici și totodată ocupă posturi, chiar de conducere (cum e cazul Elveției), într-o instituție de asistență socială a statului, însă nu îi este permisă efectuarea activităților cu caracter religios. "Mandatul meu este un mandat de primire a
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
el consideră că Biserica ar putea avea vreun rol privitor la activitatea de asistență socială laică. Răspunsurile au fost diferite, în funcție de poziția/statutul ocupată/ocupat de către fiecare intervievat. Cei ce lucrează în domeniul asistenței sociale și nu sunt oameni consacrați sacramental în vreo Biserică au răspuns, în mare parte, arătând diferențele ideologice/doctrinare dintre cele două: Stat și Biserică. Aceste diferențe păstrează o neutralitate chiar și acolo unde mai există o oarecare colaborare. Biserica, pentru statele declarate laice, este cuprinsă în cadrul
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
și din berlină / Sări subțire-o fata În larga crinolină”... „Privind cu ea sub lună... / Bunicul meu desigur i-a recitat...” „Ea-1 asculta tăcută...” Aceleași gesturi, sunt repetate de o nouă pereche, susținând ideea identității existențelor, În ceea ce au ele sacramental: „...și vii acuma tu; / Pe urmele berlinei trăsura ta statu. // Același drum te-aduse prin lanul de secară / Ca dânsa tragi, În dreptul pridvorului, la scară. // Subțire, calci nisipul pe care ea sări ...M-ai ascultat pe gânduri..." Ideea că marile
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
episcopi care deveneau rând pe rând prinți și seniori feudali, cu aceleași obligații față de autoritatea suzerană ce decurgea din statutul de vasali. Mulți dintre ei și-au însușit plăcerile luxului, opulenței și chiar înclinația războinică, trecând pe planul doi obligațiile sacramentale (sarcinile pastorale, predicația și administrarea sacramentelor) transformându - se în ucigători de oameni. Este evident că cei careși manifestau asemenea înclinații nu mai erau preoții lui Hristos care venise „ să aducă pe pământ pacea’. După Istoria Papalității scrisă de Hergenroether (unul
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
de către cei pentru care psihologia poate să fie foarte bine și anistorică. "La nivelurile cele mai arhaice ale culturii, a trăi ca ființă umană este în sine deja un act religios, căci alimentația, viața sexuală și munca au o valoare sacramentală" (M. Eliade, 1981, p. IX). Drumul sinuos al psihologiei a reprezentat obiect de cercetare pentru numeroși cercetători, filosofi, istorici, teologi, umaniști. Vasile Pavelcu (1965), de exemplu, lucrarea sa, Drama Psihologiei, spune că "nu este o simplă metaforă când vorbim despre
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
spre actualizare: a fi însoțit de înger înseamnă a umbla spre țintă cu țintă cu tot, a merge spre modelul care te însoțește. în viziunile doctrinare ale lui Ibn Arabî, atunci cînd călătorul spiritual (al-sâlik) atinge centrul fie acesta macrocosmic, sacramental sau interior el îl întîlnește pe tînărul erou (fatâ), dublul său angelic definit de Qushayrî drept cel care zdrobește idolii, iar idolul oricărui om este egoul său. El îl îndeamnă imperios pe călător să treacă dincolo de nivelurile individuale ale propriei
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
refacere în mistica liturgică. Ea e un aeroport de unde pleacă și unde se reîntorc avioanele duhului din înălțimile pe care au izbutit să le străbată” (Curs de Teologie mistică, pg. 154). „Mistica individuală e legată atât de strâns de mistica sacramentală încât cea dintâi apare ca o reverberație imaterializată, spiritualizată a celei din urmă” (pg. 226). De altfel concepția panbisericească, areopagitică, asupra căreia Nichifor Crainic stăruie atât de mult în sistemul său de mistică, este cea mai puțin proprie de a
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Nichifor Crainic pune purificarea într-o legătură specială cu taina Botezului, iluminarea cu taina Mirului, iar desăvârșirea sau unirea cu Euharistia. Botezul fiind taina curățirii de păcate și a morții omului vechi, purificarea este o prelungire metodică a acestui act sacramental, „Mortificarea ascetică ne apare ca o continuare a Botezului și ca o împlinire metodică a lui” (Op. cit. pg. 169). Cele mai minunate înălțimi le-a atins asceza în ortodoxie. Convingerea ortodoxă că drumul spre desăvârșire duce prin asceză, e zugrăvită
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
de puterea seculară, pe de o parte, și de moda curentelor științifice, pe de altă parte, pierduse conștiința deținerii Adevărului Revelat și a Predaniei. Întreaga gândire teologică naeionesciană dă măsura unui creștinism dogmatic, ecleziologic și mistic, recuperând realismul metafizic și sacramental patristic, printr-un limbaj viu, modern prin argumentare, ce se desprinde de pietismul, psihologismul și utopiile intelectuale ale secolului al XIX-lea. De fapt, activitatea lui Nae Ionescu se derula sub patronajul Sfântului Sinod și al Pariarhului Miron Cristea cu
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
raporturilor opozitive dintre catolici și protestanți, pe filiera lui Luther, din perspectivă ortodoxă, cu aplicație la câteva probleme esențiale: răul radical al firii omenești; mântuirea prin credință, nu prin fapte; îndreptățirea păcătosului prin jertfa lui Hristos; religiozitatea interioară opusă formalismului sacramental; evanghelism antitradițional; spiritualismul apolitic, anticlerical și antipapal. Dacă Luther consideră păcatul ca fiind congenital firii umane, catolicismul crede în virtutea regeneratoare a omului, născută în sufletul său din lucrarea mântuitoare a Harului Dumnezeiesc, a Sfântului Duh "care alungă păcatul din această
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
faptul fundamental potrivit căruia Hristos realizează lucrarea mântuirii, plătind pentru păcatele umane, catolicismul pune accent și pe implicarea omului care "ia parte, în el" la această jertfă ce se prelungește în viața tainică a Ecclesiei. De fapt, aceasta este semnificația sacramentală a Liturghiei la catolici care nu mai reprezintă comemorarea sacrificiului lui Hristos (teza luterană), ci permanenta lui resăvîrșire sacerdotală. În viziunea catolică, "Biserica administrează pe pământ lucrarea sfințitoare a Duhului Sfânt în sânul comunității credincioșilor, care continuă această jertfă în
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
viziunea catolicismului, evlavia autentică e "aceea care se manifestă supusă, în comunitatea credincioșilor care iau parte prin Împărtășanie și prin celelalte Taine (botez, ungere cu Sfântul mir, cununie, spovedanie, preoție, maslu) la viața tainică a Bisericii, în care Dumnezeu lucrează sacramental, direct, cu puterea lui proprie (ex opere operarum) delegată urmașilor regulați ai lui Petru și ai celorlalți apostoli, care au dobândit putere să lege și să dezlege păcatele în numele lui"15. John Meyendorff consacră un capitol extrem de important aspectului privitor
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
de la cartea lui O. Cullmann, Saint Pierre, disciple, apôtre, martyr (Neuchâtel-Paris, 1952), lucrare a cărei miză vizează dialogul ecleziologic 16. Teologul rus consideră pe bună dreptate că problema Tradiției și cea a a ierarhiei post-apostolice este strâns legată de natura sacramentală a Ecclesiei, atât sub raport istoric, cât și doctrinal. Exegeza romano-catolică consideră pasajul de la Matei XVI, 18 despre întemeierea Bisericii pe Petru ca reprezentând expresia unui principiu primordial pentru cinul ecleziatic. Problema exegetică pe care o ridică acest pasaj nu
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
catolică, chestiunea principală vizează aspectul eventualei succesiuni a lui Petru, căci, în tradiția ortodoxă și în cea catolică, nu se poate discuta despre Ecclesia fără ca acest termen să presupună o permanență în istorie. Pentru tradiția catolică, Ecclesia este "un organism sacramental care actualizează, de-a lungul istoriei, actul unic și definitiv împlinit de Hristos, la un moment anumit al timpului; Hristos este prezent în mod real în comunitatea creștină, și această prezență constituie misterul lui Hristos și al Bisericii, ce restituie
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
ei pierdută cu Tatăl, și anticipează venirea a doua a Fiului Omului"17. Dacă ne raportăm la teologia pauliniană a Bisericii ca Trup al lui Hristos, noțiunea de Biserică organism se aplică, în primul rând, adunării euharistice locale. O ecleziologie sacramentală presupune succesiunea tocmai în virtutea identității colective ce trebuie să ființeze între comunitatea creștină din vremea apostolilor și cea prezentă, cu condiția sine qua non că această succesiune nu poate fi concepută deasupra sau în afara comunității euharistice, Biserica. Potrivit lui Luther, ființa
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
o trăsătură fundamentală a Ecclesiei. Prin iconomia Întrupării și prin lucrarea de mântuire, Biserica trebuie să reunească tot ceea ce ființează: Dumnezeu, om și creație. Biserica este "noua creație" a Sfintei Treimi. Principiul comuniunii funcționează fie la nivelul structurii doctrinare și sacramentale, fie la nivelul deschiderii sale ecumenice. Recapitularea virtuală în Iisus Hristos et actualizarea sa prin Biserică sunt aspecte fundamentale ale lucrării de mântuire în teologia ortodoxă. Prin urmare, iconomia divină devine sursa și fundamentul iconomiei bisericești. A doua parte a
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
mult curaj. E oare așa de greu?". 6 Nae Ionescu, Mai avem patriarh?, în "Cuvântul", an III, nr. 835, 13 august 1927, p. 1, în Nae Ionescu. Teologia. Integrala publicisticii religioase, p. 125: "Expunerea de motive deosebește între funcțiunile predicatoare, sacramentale și cele jurisdicționale ale Î. P. S. Patriarh. Funcțiuni predicatoare și sacramentale ale Patriarhului nu există. Nici măcar asta nu se știe? Ierarhia predicatoare și sacramentală se termină în Biserica noastră Ortodoxă la episcop care reprezintă plenitudinea harurilor. Depunând, deci, efectiv funcțiunile
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
avem patriarh?, în "Cuvântul", an III, nr. 835, 13 august 1927, p. 1, în Nae Ionescu. Teologia. Integrala publicisticii religioase, p. 125: "Expunerea de motive deosebește între funcțiunile predicatoare, sacramentale și cele jurisdicționale ale Î. P. S. Patriarh. Funcțiuni predicatoare și sacramentale ale Patriarhului nu există. Nici măcar asta nu se știe? Ierarhia predicatoare și sacramentală se termină în Biserica noastră Ortodoxă la episcop care reprezintă plenitudinea harurilor. Depunând, deci, efectiv funcțiunile jurisdicționale, Î. P. S. Miron Cristea a depus și calitatea de patriarh
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
în Nae Ionescu. Teologia. Integrala publicisticii religioase, p. 125: "Expunerea de motive deosebește între funcțiunile predicatoare, sacramentale și cele jurisdicționale ale Î. P. S. Patriarh. Funcțiuni predicatoare și sacramentale ale Patriarhului nu există. Nici măcar asta nu se știe? Ierarhia predicatoare și sacramentală se termină în Biserica noastră Ortodoxă la episcop care reprezintă plenitudinea harurilor. Depunând, deci, efectiv funcțiunile jurisdicționale, Î. P. S. Miron Cristea a depus și calitatea de patriarh. Deci: sau e patriarh, și atunci nu a depus (decât prin delegație) funcțiunile
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
spre actualizare: a fi însoțit de înger înseamnă a umbla spre țintă cu țintă cu tot, a merge spre modelul care te însoțește. în viziunile doctrinare ale lui Ibn Arabî, atunci cînd călătorul spiritual (al-sâlik) atinge centrul fie acesta macrocosmic, sacramental sau interior el îl întîlnește pe tînărul erou (fatâ), dublul său angelic definit de Qushayrî drept cel care zdrobește idolii, iar idolul oricărui om este egoul său. El îl îndeamnă imperios pe călător să treacă dincolo de nivelurile individuale ale propriei
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
curtea lui Dionis, "adică ritualul al cărui sens s-a pierdut sau s-a păstrat vag; nu numai arta ca act mimetic și purificator, reprezintă o inițiere, ci și receptarea ei în intimitatea unui loc sacru, fără conștiința funcției sale sacramentale"594. Finalul nuvelei este reiterarea uniunii mistice Dionysos-Persephona, "cuplu mitic care vestește unitatea ființei și a universului, prin coincidența contrariilor", complexul mitic al androginiei umane (Leana și Adrian), fiind o replică a androginiei divine 595. Numele vechi din prima parte
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]